Zona Cetăţii medievale Jdioara, valorificată turistic

Zona Cetăţii medievale Jdioara este valorificată turistic de Direcţia Judeţeană pentru Cultură (DJC) Timiş, un nou reper fiind marcat în aceste zile prin montarea unui panou care evidenţiază situl arheologic dacic Crivina-Leopoldsberg, informează Agerpres.

Situl a fost descoperit în urma unor săpături desfăşurate în zonă, la finalul anului 2020, iar de acum turiştii pot afla informaţii despre acesta, de pe un panou amplasat în zonă.

"Prin montarea acestui panou vrem să continuăm demersul nostru de transformare a zonei Jdioara într-un reper pe harta turistică a judeţului. În conceperea şi montarea acestui panou ne-am bucurat de sprijinul deplin al colegilor din Muzeul Naţional al Banatului, Andrei Georgescu şi Ştefan Popa, dar şi de cel al unui om al locului foarte implicat în tot ceea ce facem, Sebastian Weiss. Intenţionăm ca, în viitorul apropiat, să completăm traseele către Cetatea medievală Jdioara cu o serie de panouri care vor conţine informaţii şi despre flora şi fauna din zonă", spune coordonatorul proiectului, consilier al DJC Timiş, Victor Bunoiu, într-un comunicat remis, marţi, AGERPRES.

Proiectul de punere în valoare a Cetăţii medievale Jdioara, intitulat "Protejează trecutul. Protejează siturile arheologice. Jdioara eşti tu!", a început în anul 2016, la iniţiativa Direcţiei Judeţene pentru Cultură Timiş. Primele panouri turistice au fost montate în zona Cetăţii Jdioara, un an mai târziu, cu sprijinul elevilor de la Liceul Teoretic "David Voniga" din Giroc.

"Prima campanie de săpături sistematice s-a desfăşurat la sfârşitul toamnei anului 2020. Rezultatele obţinute din această scurtă campanie au fost peste aşteptări, fiind scoase la lumină urmele unei clădiri dacice, cu fundaţie din piatră şi pereţi din chirpici. Totodată, au fost documentate mai multe faze de nivelare a terasei datând din aceeaşi perioadă. Cea mai consistentă categorie de obiecte descoperite a fost ceramica", explică coordonatorul echipei de cercetare, Andrei Georgescu.

Cetatea Jdioarei este supranumită de localnici "a haiducilor" şi este atestată documentar ca cetate regală în anii 1320, 1322, 1323 şi 1329, când este menţionat Dionisie Szechy, mare stolnic şi castelan de Mehadia şi Jdioara. Construcţia propriu-zisă a cetăţii este însă anterioară acestui reper cronologic, întrucât făcea parte din sistemul de fortificaţii al regatului maghiar consolidat după invazia tătară din 1241. În 1337, cetatea este ocupată de răsculaţi care cereau autonomie faţă de Banul de Caransebeş, iar apoi asediată şi cucerită de Loszonczy Ladislau (viitor Ban de Severin).

Cetatea s-a aflat în stăpânirea lui Petru Petrovici, comite de Timişoara, între 1548 şi 1552, iar ulterior, locaţia mai multor confruntări cu trupe otomane în secolele XVI-XVII. A fost asediată şi de trupele lui Mihai Viteazul, sub comanda lui Baba Novac în luna mai a anului 1600, când au fost provocate distrugeri parţiale în colţul de sud-est, după un bombardament de artilerie de 29 de zile.

Rolul defensiv al Cetăţii Jdioara se încheie odată cu anul 1688, când este cucerită de trupe habsburgice.

Conform Tratatului de la Karlowitz din 1699, Imperiul Otoman păstra Banatul toate fortificaţiile, cu excepţia cetăţii Timişoarei, şi au trebuit demolate, inclusiv Cetatea Jdioara. Cetatea este părăsită şi distrusă parţial la începutul secolului al XVIII-lea.

În secolul al XVIII-lea, cetatea este utilizată de haiduci, ca loc de refugiu pentru participanţii la răscoala antihabsburgică. Trupele imperiale asediază cetatea şi generalul Lentului ordonă incendierea sa după cucerire, la 29 ianuarie 1739, iar 50 de haiduci capturaţi sunt executaţi sub ziduri din ordinul aceluiaşi general. După această dată, cetatea devine carieră de piatră pentru localnici, potrivit Agerpres.