365 DE ZILE DE RĂZBOI Civilii, primele victime ale războiului din Ucraina

Declanşarea de către Federaţia Rusă, în 24 februarie 2022, a aşa-numitei operaţiuni militare speciale în Ucraina, a zdruncinat din temelii activitatea din întreaga lume, care abia ieşise din pandemia Covid-19. În 24 februarie 2022, preşedintele rus Vladimir Putin, beneficiind de sprijinul aliatului de la Minsk - Aleksandr Lukaşenko -, a decis invadarea Ucrainei, după ce, în prealabil, în 22 februarie, Duma de Stat de la Moscova a recunoscut independenţa republicilor separatiste Doneţk şi Lugansk. Războiul din Ucraina se întrezărea încă de la începutul lunii februarie 2022, când, sub pretextul unor exerciţii militare, Federaţia Rusă a mobilizat 190.000 de soldaţi şi tehnica militară aferentă la graniţa cu Ucraina şi la graniţa Belarusului cu aceeaşi ţară.

Victimele declanşării ilegale a acestui conflict militar au fost civilii, care încă din primele ore ale zilei de 24 februarie 2022 şi-au văzut casele distruse de rachetele de croazieră trase de pe navele ruseşti din Marea Neagră, din apropierea portului ucrainean Odessa, şi de avioanele Federaţiei Ruse şi care au fost nevoiţi să îşi îngroape rudele care au decedat în urma bombardării imobilelor rezidenţiale, şcolilor, spitalelor şi instituţiilor publice.

În timpul nopţii, forţele militare ruse au lansat rachete, în scopul distrugerii infrastructurii militare a Ucrainei, fiind atacate mai multe baze militare din apropierea Odessei, din vecinătatea regiunilor separatiste Luhansk şi Doneţk, dar şi alte obiective militare din zona de vest a Ucrainei, în apropierea localităţilor Lvov şi Ivano-Frankivsk. În paralel, forţele militare ruse comasate atât în apropierea celor două regiuni separatiste, cât şi la graniţa Belarusului cu Ucraina, au declanşat o ofensivă terestră masivă, menită să elibereze atât Luhansk şi Doneţk, cât şi să elimine din Kiev aşa numitele de către Putin "autorităţi naziste şi militare". În prima zi de conflict s-au dus lupte grele la aeroportul militar Hostomel, situat la 20 km nord-vest de Kiev şi la aeroportul Boryspil, aflat la sud-est de Kiev. La ofensivă au fost utilizate şi forţele ruse cantonate în Crimeea, peninsulă ce a fost anexată ilegal de Federaţia Rusă în 2014, forţe care au reuşit în prima zi să pătrundă 60 kilometri în interiorul Ucrainei.

În ceea ce priveşte înaintarea din nord, către Kiev, soldaţii ruşi s-au confruntat cu forţele ucrainene în zona Cernihiv-Cernobîl. Stopaţi în zona Cernobîl, militarii ruşi s-au refugiat în pădurea din apropierea, dar acest lucru avea să îi coste grav câteva săptămâni mai târziu, mulţi dintre ei ajungând în spital din cauza radiaţiilor care mai sunt prezente în zona respectivă în urma dezastrului centralei nucleare de la Cernobîl din mai 1986.

Practic, oeraţiunile militare ruseşti au început cu o campanie aeriană scurtă şi incompletă pe 24 februarie, în jurul orei 4:00 dimineaţa, ora locală, vizând apărarea antiaeriană ucraineană, depozitele de aprovizionare şi aerodromurile din Ucraina neocupată. Pentru atacul iniţial, ruşii au folosit peste 100 de rachete balistice cu rază scurtă şi medie de acţiune, rachete de croazieră şi rachete lansate pe mare şi mai multe avioane şi elicoptere. În prima zi de război, armata ucraineană a doborât şapte avioane ruseşti şi şapte elicoptere.

Imediat după declanşare conflictului, autorităţile de la Kiev, prin preşedintele Volodimir Zelensky au solicitat sprijinul Uniunii Europene şi NATO pentru apărarea Ucrainei.

Conflictul ruso-ucrainean s-a desfăşurat în aceeaşi notă până la jumătatea lunii martie. În timp ce, pe linia frontului, cele două armate duceau lupte crâncene, flota militară rusă din Marea Neagră şi avioanele de luptă cantonate în Belarus au continuat bombardarea localităţilor ucrainene, distrugerea infrastructurii în unele zone, distrugerea clădirilor instituţiilor publice şi a clădirilor rezidenţiale, distrugeri care au provocat mii de morţi şi zeci de mii de răniţi din rândul populaţiei civile, fapt care a atras refugierea din calea războiului a milioane de oameni în ţările membre ale Uniunii Europene (peste 8 milioane de-a lungul întregului an de război, conform UNHCR), dar şi dislocarea internă - din estul spre vestul Ucrainei a altor milioane de cetăţeni (7,7 milioane potrivit UNHCR).

În perioada 25 februarie - 15 martie, forţele armate ruse s-au aflat într-o continuă ofensivă pe tot frontul estic, dorind cucerirea localităţilor Kiev, Mariupol, Izyum, Sloviansk, Severodoneţk, Krivoi Rog şi Herson. Astfel, în 25 februarie forţele ruse au pătruns în marile oraşe ucrainene - inclusiv Kiev şi Herson, capitala ucraineană fiind izolată pe ambele maluri ale Niprului. Cu toate acestea, ele s-au lovit de rezistenţa ucraineană care a fost bine organizată în Kiev şi Harkov, zone unde a fost oprită înaintarea unităţilor ruse care veneau dinspre Belarus. În primele zile de război, militarii ruşi au ocupat oraşele Herson şi Melitopol, unde au schimbat conducerea administraţiei locale, cu una pro-rusă, şi unde au trecut la represalii împotriva civililor care nu au fost de acord cu ocupaţia. După cucerirea Hersonului, începând din 26 februarie, forţele ruse au luat cu asalt oraşele Mykolaiv, Mariupol, Berdyansk şi Zaporojie şi au început bombardarea Odessei.

Concentrarea ofensivei ruseşti în zona de est şi sud a Ucrainei a determinat dislocarea forţelor armate a Federaţiei Ruse din zona situată la nord de Kiev pentru a susţine efortul militar din zonele unde erau înregistrate mai multe succese.

Mai mult, ruşii au ocupat insula Şerpilor şi au instituit o adevărată blocadă împotriva portului Odessa, principala rută de export al Ucrainei. Blocada a privit inclusiv exportul de cereale, dar acesta a fost reluat în urma acordului moderat de Turcia între cele două părţi beligerante, semnat în 22 iulie 2022 şi reînnoit în noiembrie.

• Bucha, Mariupol şi Izyum - cele trei văi ale plângerii

Atacul asupra localităţilor din preajma Kievului nu a rămas fără urmări. Unul din teatrele de luptă importante în primele zile de război a fost localitatea Bucha, situată la aproximativ 25 kilometri nord-vest de Kiev. Deoarece Bucha este un punct strategic de contril al drumurilor şi căilor ferate din regiunea respectivă, forţele ruse au dorit să controleze acest oraş încă din primele ore ale războiului. În ciuda eforturilor făcute de militarii ruşi, Bucha a fost ocupată abia în 7 martie 2022, iar a doua zi soldaţii Federaţiei Ruse au demarat o amplă operaţiune de curăţare a oraşului de aşa-zisele elemente ostile regimului de la Kremlin. În cadrul acestei operaţiuni, au fost ucişi peste 400 de civili, femeile au fost violate şi mai multe persoane au fost torturate. Masacrul de la Bucha a fost dezvăluit în luna aprilie, după ce forţele ucrainene au recucerit oraşul în urma unei contraofensive. Martorii oculari şi supravieţuitorii au descris execuţiile sumare, violurile şi jafurile la care s-au dedat forţele militare ruse.

Al doilea oraş, în care populaţia civilă a căzut victimă a abuzurilor militarilor ruşi, a fost Izyum, unde trupele Federaţiei Ruse au intrat în 8 martie 2022. Izyum a rămas sub ocupaţie rusă şase luni, până în octombrie 2022, când a fost recucerit de forţele ucrainene. În cele şase luni, ruşii au comis acte de violenţă împotriva civililor. Supravieţuitorii au raportat execuţii, violuri, jafuri şi incendierea mai multor locuinţe. După recucerirea oraşului de către soldaţii ucraineni, în pădurea din apropierea localităţii Izyum au fost descoperite mai multe gropi comune în care se aflau sute de cadavre ale civililor ucişi de forţele ruse.

Cruzimea armatei Federaţiei Ruse şi-a arătat amploarea şi în asaltul dat, timp de aproape trei luni, asupra oraşului Mariupol, în care luptele s-au dat pentru fiecare stradă şi chiar pentru fiecare imobil. Bombardamentele asidue au cauzat decesul a sute de persoane civile, multe dintre ele aflate în adăposturile antiaeriene improvizate în primele zile de război. Un astfel de caz a fost cel al Teatrului din Mariupol, la subsolul căruia se adăposteau mai multe persoane, inclusiv copii şi care a fost bombardat şi pus la pământ de forţele ruse, deşi afară era scris cu vopsea, mare, lizibil din aer, cuvântul copii în limba rusă. Practic, între 24 februarie şi 3 martie, oraşul a fost asediat permanent de forţele ruse. Odată intraţi în localitate, ruşii au comis acte de violenţă împotriva civililor inclusiv execuţii sumare şi jafuri. Sute de persoane şi-au pierdut viaţa în perioada respectivă. Aşa cum menţionam mai sus, deşi trupele ruse au intrat în Mariupol în luna martie, ocuparea definitivă a oraşului a fost consemnată abia în 16 mai, când ultimii soldaţi ucraineni ce apărau Combinatul Siderurgic Azovstal s-au predat inamicilor. Deşi la apărarea importantului obiectiv economic din Mariupol au participat aproximativ 3000 de soldaţi ucraineni, foarte puţini dintre ei mai erau în viaţă la capitularea din 16 mai 2022.

Toate crimele, violurile şi jafurile comise de militarii ruşi împotriva populaţiei civile constituie subiectului unui amplu dosar penal aflat pe rolul Curţii Internaţionale de Justiţiei de la Haga, unde faptele sunt analizate şi prin prisma deciziilor date de autorităţile de la Kremlin şi a ordinelor emise de comandanţii Federaţiei Ruse pe frontul din Ucraina.

Printre crimele de război care vor fi anchetate se numără şi cele aproape 100 de persoane care şi-au pierdut viaţa în gara Kramartorsk, la începutul lunii aprilie, când o rachetă rusească Tochka-U a distrus punctul de evacuare a civililor din zona respectivă.

• Scufundarea navei amiral Moskva - o victorie importantă a Ucrainei în Marea Neagră

Un punct de cotitură în derularea ostilităţilor în zona Odessei a fost scufundarea navei amiral a flotei ruse de la Marea Neagră, în urma lovirii ei de către o rachetă antinavă ucraineană. Forţele ucrainene au pretins că au lovit Moskva cu două rachete de croazieră antinavă Neptune pe 13 aprilie, ceea ce a cauzat explozia muniţiei şi rachetelor aflat la bordul crucişătorului, care s-a scufundat a doua zi.

Scufundarea Moskvei a fost o victorie importantă de imagine pentru Ucraina, deşi Kremlinul nu a recunoscut că nava s-a scufundat din cauza atacului la care a fost supusă. Oficialii ruşi au afirmat că Moskva s-a scufundat, din cauza furtunii, în timp ce era remorcat în Crimeea, după evacuarea echipajului.

Cert este că pierderea de către ruşi a navei Moskva a redus pe moment capacitatea forţelor Federaţiei Ruse de a efectua lovituri cu rachete de croazieră, deoarece rolul principal al crucişătorului era efectuarea de lovituri de precizie cu rachete de croazieră Kalibr asupra ţintelor din interiorul Ucrainei, inclusiv centrele logistice şi aerodromurile. Aceste lovituri ruseşti au fost eficiente, dar limitate ca număr în comparaţie cu loviturile aeriene şi cu rachetele de croazieră lansate de la sol pe parcursul invaziei.

Scufundarea Moskvei, care a fost implicată în preluarea de către forţele ruse a Insulei Şerpilor în primele zile ale invaziei a arătat că ucrainenii dispun de capacităţile necesare pentru a riposta atacurilor inamice.

Iar la aceste capacităţi s-au adăugat ulterior dronele turceşti Bayraktar care au schimbat raportul de forţe pe teren, în zonele în care au fost folosite de ucraineni, pentru bombardarea tancurilor şi transportoarelor blindate ruseşti.

• Zaporojie şi Energodar, obiective importante pentru Rusia şi Ucraina

Un alt punct fierbinte în actualul conflict îl constituie zona în care se află Centrala Nucleară de la Zaporojie - cea mai mare din Europa - şi oraşul Energodar. Cele două obiective au fost asaltate încă din primele zile ale conflictului, forţele ruse reuşind să le ocupe rapid şi să ţină captiv personalul tehnic al centralei, militarizând chiar întreaga zonă. Pentru că forţele ucrainene au încercat să recupereze obiectivul energetic de importanţă capitală nu doar pentru Ucraina, ci şi pentru mai multe state din Europa care importă energia produsă de centrala de la Zaporojie, s-au dat mai multe lupte în zonă, care au dus în dese rânduri, începând cu luna august, la oprirea alimentării cu electricitate a centralei şi funcţionare ei pe baza generatoarelor.

Pentru că lichidul de răcire a reactoarelor risca să se încălzească şi să asistăm la un dezastru, oficialii Agenţiei Internaţionale pentru Energia Nucleară s-au deplasat la Zaporojie, unde au stabilit o echipă comună de lucru cu tehnicienii de la faţa locului pentru menţinerea centralei nucleare în condiţii cât de cât normale de funcţionare. AIEA a stabilit o misiune rotaţională în zona respectivă, deoarece gradul de risc se menţine foarte ridicat prin prisma conflictelor militare din zonă şi prin prisma armamentului amplasat de Federaţia Rusă în apropierea acestui obiectiv energetic.

Recent, Ministerul de Externe al Ucrainei a afirmat că Rusia a blocat rotaţia experţilor AIEA. Oficialii ucraineni susţin că Rusia continuă să desfăşoare echipamente militare în perimetrul centralei nucleare, subminând normele internaţionale de securitate nucleară. În replică, Ministerul de Externe de la Kremlin a arătat că exclude retragerea Rusiei de la centrala nucleară Zaporojie şi transferul controlului acesteia către o terţă parte. Mai mult, Rosatom a anunţat la începutul lunii februarie 2023 că este pregătită să continuie lucrările la crearea unei zone de siguranţă în jurul acestui obiectiv energetic.

• Contraofensiva ucraineană a atras o mobilizare parţială decisă de Kremlin

Ostilităţile pe linia frontului au continuat cu mai mică intensitate în vara anului trecut, până la sfârşitul lunii august când Ucraina a declanşat o amplă contraofensivă, având în dotare şi echipamentele militare trimise între timp de statele membre NATO şi de unele state membre din Uniunea Europeană. În numai două luni, forţele ucrainene au reuşit să recupereze regiunile din jurul oraşelor Mikolaiev şi Herson, inclusiv cele două localităţi, fapt care a determinat forţele ruse să se retragă dincolo de Nipru şi să distrugă podurile pentru a îngreuna contraofensiva demarată de adversari. În cadrul contraofensivei, ucrainenii au reuşit şi eliberarea regiunii Harkov. În prima lună a acestei mişcări, forţele ucrainene au reuşit să mute linia frontului cu 20 kilometri spre estul ţării, ceea ce a reprezentat o pierdere uriaşă pentru Federaţia Rusă ţinând cont că luptele au avut loc în trei direcţii: spre Lugansk - apropiată de Harkov, spre Zaporojie şi spre Herson - poarta de intrare în Crimeea.

Contraofensiva ucraineană a atras emiterea de către Vladimir Putin, în 21 septembrie 2022, a unui decret de mobilizare parţială a 300.000 de persoane care vor fi pregătite şi trimise pe frontul din Ucraina. O parte dintre cei mobilizaţi au fost trimişi pe front pentru a stopa înaintarea ucraineană, fapt care s-a concretizat în menţinerea liniei frontului pe tot parcursul iernii 2022-2023, iar cea mai mare parte a rămas în pregătire şi urmează să fie aruncată în luptă în ofensiva pe care preşedintele rus a anunţat-o pentru această primăvară.

Mai mult pentru a stopa contraofensiva ucraineană, la finalul anului trecut şi începutul anului 2023, Federaţia Rusă a bombardat în cursul sărbătorilor de iarnă mai multe oraşe ucrainene, distrugând infrastructura energetică şi mai multe clădiri rezidenţiale, evenimente în urma cărora a crescut numărul civililor ucişi şi răniţi în acest război. La aceste bombardamente au fost folosite şi dronele iraniene Shahed-136 achiziţionate de Moscova. 45 de drone au fost doborâte de forţele ucrainene în noaptea de Anul Nou, 39 de drone au fost interceptate şi doborâte în noaptea de 1-2 ianuarie, iar 27 de drone au fost distruse de apărarea antiaeriană ucraineană în 3 ianuarie, conform datelor furnizate de autorităţile de la Kiev.

Bombardarea localităţilor ucrainene a continuat şi în 6 şi 7 ianuarie - când ruşii sărbătoresc Crăciunul pe stil vechi - deşi Vladimir Putin anunţase de la Moscova o încetare a focului în această perioadă.

• Situaţia pe front la 23 februarie 2023

Potrivit datelor publicate de Institutul pentru Studierea Războiului (ISW), reprezentantul Direcţiei de Informaţii Militare a Ucrainei (GRU), Vadym Skibitsky, a declarat pentru Agerpres că forţele ruse şi-au intensificat operaţiunile ofensive în cel puţin patru sau cinci direcţii în regiunile Lugansk, Doneţk şi Zaporojie şi că ruşii doresc să ocupe localităţile Kupyansk, Lyman, Bakhmut, Marinka, Avdiivka şi Vuhledar.

Şeful GRU, Kyrylo Budanov, a declarat într-un interviu Forbes că, deşi stocurile de artilerie rusă au scăzut la 30% din numărul total de obuze, Federaţia Rusă a importat obuze de artilerie din Iran şi încearcă în prezent să achiziţioneze încă 20.000 de bucăţi. Budanov a mai spus că tacticile ruseşti în jurul localităţilor Bakhmut şi Vuhledar s-au schimbat în mare măsură, trecând de la artilerie şi atacuri mecanizate la atacuri de infanterie şi suţine că Rusia a trimis deja pe linia frontului peste 90% din cei 316.000 de soldaţi mobilizaţi.

Cei de la ISW mai arată că Rusia a pierdut deja între 1.500 şi 2.000 de tancuri. Experţii sursei citate afirmă că forţele ruse au înregistrat mici progrese pe linia frontului la Bakhmut, conform imaginilor geolocalizate publicate de ISW, în timp ce Statul Major ucrainean a raportat că forţele usale au respins atacurile terestre ruseşti în localităţile aflate în imediata vecinătate a oraşului.

Evaluarea ISW arată că forţele ruse se concentrează pentru a obţine câştiguri teritoriale la nord de Bakhmut şi că ritmul operaţiunilor s-a mărit în zona localităţilor Avdiivka, Novobakhmutivka, Vodyane, Nevelske şi Marinka, precum şi în vestul regiunii Doneţk.

În zona Herson şi Crimees, autorităţile ruse şi de ocupaţie afirmă că forţele ruse se concentrează pe operaţiuni defensive. Guvernatorul Crimeei, Serghei Aksyonov, a anunţat că forţele ruse vor ridica fortificaţii defensive de-a lungul graniţei administrativea regiunii respective cu Ucraina ca măsură preventivă în faţa unei eventuale ofensive ucrainene. ISW mai arată că forţele ruse continuă ostilităţile în regiunile Zaporojie, Dnipropetrovsk, Herson şi Mykolaiv.

În ceea ce priveşte pierderile de oameni înregistrate în acest conflict care a împlinit un an, partea rusă ţine secrete propriile pierderi de vieţi omeneşti, precum şi pierderile de armament. Cu toate acestea, potrivit estimărilor oficialilor americani Federaţia Rusă a înregistrat pe frontul din Ucraina aproximativ 200.000 de morţi şi răniţi, în timp ce generalul Eirik Kristoffersen, şeful armatei norvegiene a declarat că armata rusă a înregistrat 180.000 de morţi şi răniţi, iar Ucraina a avut 100.000 de morţi şi răniţi la care se adaugă încă minim 30.000 morţi din rândul populaţiei civile.

La finalul lunii ianuarie 2023, Statul Major General de la Kiev anunţa că ruşii au pierdut 119.300 soldaţi în actualul conflict, 3139 tancuri, 6241 vehicule blindate de luptă, 2129 sisteme de artilerie, 442 sisteme de rachete cu lansare multiplă, 220 sisteme apărare antiaeriană, 287 avioane, 277 elicoptere, 1886 drone şi 17 ambarcaţiuni