365 DE ZILE DE RĂZBOI Războiul: nimic nou pe frontul din Est

De cînd e lumea, "Războiul" a rămas singura constantă arhetipală nealterată de istorie. În ciuda schimbărilor, a dezvoltărilor ştiinţei şi acumulărilor tehnologice, a schimbărilor de organizare socială, de mentalităţi şi comportamente în domenii esenţiale, cum este economia spre exemplu, războiul urmează acelaşi traseu: două părţi (sau alianţe) aflate în conflict folosesc violenţa armată şi elementele tehnologice disponibile, precum şi orice alte mijloace, economice, diplomatice, psihologice, magice/ştiinţifice, naturale, acţiuni subversive etc. pentru a distruge şi omorî pe scară "industrială" sperînd, astfel, să impună inamicului soluţia pe care o consideră favorabilă pentru sine. În majoritatea covîrşitoare a cazurilor, tema confruntării este un litigiu de apropriere: cineva vrea, cu tot dinadinsul şi cel mai adesea împotriva normelor de drept, să aibă ceva de la celălalt şi nu l-a putut obţine pe alte căi sau cu alte mijloace. O bucată sau întreg teritoriul său, controlul asupra unei/unor cetăţi, porturi sau alte locuri privilegiate economic şi/sau militar, resursele naturale, controlul asupra elitei conducătoare (vasalizare sau preluarea totală), controlul asupra populaţiei şi forţei de muncă, controlul asupra mijloacelor şi căilor de transport maritim, aerian, terestru etc.

Un an de la declanşarea sa, războiul dus de Rusia împotriva Ucrainei urmăreşte fără cea mai mică deviere modelul standard. Clica putiniană a decis că Rusia trebuie să "recupereze" pentru "patria mamă" teritorii care, legal şi internaţional recunoscut, aparţin Ucrainei. În plus, ca o garanţie că lucrurile nu vor fi schimbate vreodată, vrea să obţină controlul total asupra elitei de guvernare de la Kiev, prin instaurarea unui regim definitiv şi fără fisură clientelar. Vladimir Putin: "Este uimitor, dar aproape nimic nu s-a schimbat...Petru cel Mare a purtat Războiul Nordului vreme de 21 ani. (Acum 350 de ani! n.n.) Există impresia că, luptînd cu Suedia, a cucerit ceva. Nu a cucerit nimic, a recuperat. Nu cucerea, recupera". Şi ca lucrurile să fie clare: "Acţiunile militare ruse vor înceta într-o clipă dacă Ucraina îndeplineşte mai multe condiţii: să înceteze rezistenţa, să îşi modifice Constituţia şi să recunoască anexarea Crimeei de către Rusia şi să recunoască independenţa republicilor separatiste Doneţk şi Lugansk". Nici un mister, nici o neclaritate! Desigur, de la Kiev, lucrurile se văd diferit. Total diferit. Nici nu s-ar putea altfel. Volodimir Zelensky: "Obiectivul nostru nr. 1 este să restabilim integritatea teritorială. Să respingem trupele Federaţiei Ruse pentru a le readuce acolo unde se aflau înainte de data de 24 februarie, ziua în care Rusia a invadat Ucraina". Narative paralele, nici o şansă să se întîlnească. Nici măcar la infinit. Propaganda de război, de o parte şi de alta a baricadei, îşi face "datoria" după aceleaşi tipare învechite şi decredibilizate: "noi" obţinem victorii şi numai victorii, "ei" obţin înfrîngeri şi numai înfrîngeri; noi suntem organizaţi, ei sunt dezorganizaţi; noi suntem civilizaţi şi respectăm legile războiului, ei sunt sălbatici şi nu respectă nici o lege; ei omoară şi distrug fără nici o noimă, noi împiedicăm distrugerile şi, pe cît putem, lansăm refacerea; ei se fac vinovaţi de crime, de crime de război şi crime împotriva umanităţii, noi, niciodată; noi avem resurse suficiente, ale lor se împuţinează pe zi ce trece şi nu va mai trece mult pînă se epuizează; populaţia noastră este pozitivă, încrezătoare şi susţine fără fisură efortul de război, conducerea politică şi militară, populaţia lor este tot mai puţin încrezătoare în victorie, se îndoieşte de capacitatea politicienilor de a obţine un succes deplin, este deprimată şi tot mai puţin dispusă la sacrificiile pe care i le impune războiul; noi ne bucurăm de susţinerea largă a comunităţii internaţionale, ei doar de oprobiul ei, ca dovadă: noi primim ajutoare din toate părţile, ei doar sancţiuni etc...etc...etc.

Cum spuneam, nimic nou pe frontul de est! Ba, ar mai fi ceva, totuşi. Scîncelile, mîrîielile şi lătrăturile. Primele se aud, din cînd în cînd, din direcţia Parisului, din palatul lui Macron. Să fim cu grijă, cu băgare de seamă, cu mare atenţie, să nu-l punem pe Putin cu spatele la zid, nu care cumva să-i forţăm prea tare mîna omului forte de la Kremlin, că s-ar putea să o trîntească, din grabă, furie sau nebăgare de seamă, oricum nu mai contează, pe butonul acela roşu, nuclear, din geanta cu care merge şi la closet. Lătrăturile şi mîrîielile vin mai ales de peste ocean. Din America unde, ca mai peste tot, politica a fost redusă la "ciolan", iar competiţia politică la cine îl apucă. Lăsaţi-mă pe mine din nou la Casa Albă şi vă fac pace în două zile, zice senin Trump. Ce-l costă?! Poată să zică orice, astăzi nimeni nu mai are timp să măsoare cuvintele politicienilor. Nu-i vorbă, nici nu se mai găsesc unelte şi unităţi de măsură adecvate! Şi, mai la urma urmei, se aud alte mîrîieli din aceeaşi tabără republicană, ce atîta sprijin şi bănet pentru Ucraina şi Zelensky ăsta? Ce ne dă nouă băieţaşul acesta în schimb? Nu mai poate trăi America, fără să moară de grija Ucrainei şi fără să-i pompeze pe gît miliarde peste miliarde? Da, ce, nu mai avem ori nu mai ştim ce să facem cu miliardele astea aici, la noi acasă? "America First"! Franţa first, China first, Germania first, India first, Anglia first şi aşa mai departe în toate orizonturile şi colţurile lumii. Războiul acesta nu ne priveşte pe noi, chiar dacă este un prilej cît se poate de bun să ne băgăm niţel în seamă. De unde se vede fără prea mare dificultate că nu doar războiul a rămas acelaşi, ci şi modul atît de profund eronat în care cea mai mare parte a oamenilor şi a conducătorilor lor politici se raportează la el. Greşit! Cu speranţa mereu netemeinică a faptului că doar alţii vor avea de plătit preţul, niciodată noi!