365 DE ZILE DE RĂZBOI Un război care nu ar fi trebuit să fie accelerează schimbarea ordinii mondiale

Un fost oficial de rang înalt al serviciilor de informaţii din Statele Unite, Graham Fuller, scria pe blogul său, cu mai bine de şase luni în urmă, că Rusia câştigă războiul, Ucraina îl pierde, şi sublinia că sancţiunile americane s-au dovedit mai devastatoare pentru Europa decât pentru Rusia.

După ce a afirmat că "trebuie condamnat şi NATO pentru provocarea deliberată a unui război cu Rusia", concluzia analizei lui Fuller a fost că "lumea post-Ucraina poate fi neiertătoare pentru Occident".

Fostul vicepreşedinte al National Intelligence Council (NIC), care a fost responsabil cu estimarea tendinţelor globale şi prezentarea lor decidenţilor politici de la cel mai înalt nivel, a revenit recent cu o nouă analiză, "Long Term Implications of the US destruction of Nordstream 2 Pipeline", care porneşte de la dezvăluirea jurnalistului Seymour Hersh privind implicarea directă a SUA în distrugerea magistralelor Nordstream.

După ce a condamnat invadarea Ucrainei de către Rusia, la fel cum a făcut şi în analiza anterioară, Graham Fuller subliniază că "aceasta a fost departe de a fi neprovocată, ci a fost clar provocată de Washington, prin insistenţa cu care a împins graniţele NATO către Est".

Toate avertismentele venite de la Moscova în acest sens au fost ignorate, la fel cum au fost ignorate şi avertismentele venite de la foşti ambasadori americani în Rusia sau Uniunea Sovietică.

"Chiar şi astăzi, apelurile pentru prudenţă strategică lipsesc din orice discuţie la Washington", mai arată fostul oficial american.

Evoluţia evenimentelor premergătoare invadării Ucrainei l-a convins pe Graham Fuller că "acest război nu ar fi trebuit să fie".

Dar cum acesta există, pe fondul unei "extraordinare unanimităţi a presei occidentale, care se presupune că este independentă, dar nu face decât să repete papagaliceşte naraţiunea Washingtonului", fostul şef al biroului CIA de la Kabul şi-a exprimat, din nou, încrederea că "Rusia va avea câştig de cauză în război", însă a recunoscut că "nu am prevăzut în ce măsură războiul se va transforma într-o confruntare masivă, care se amplifică, între armele occidentale şi cele ruseşti".

Escaladarea confruntării dintre Rusia şi Occident îl determină pe Graham Fuller să-şi exprime îndoiala tot mai mare cu privire la încheierea războiului, pe care îl consideră un "război al civilizaţiilor", prin tratative de pace.

Unul dintre motive este şi "defăimarea fără precedent a Rusiei, a lui Putin personal şi a culturii şi artei ruse în general, care nu a avut nicio paralelă în timpul lungilor mei ani la CIA din perioada Războiului Rece".

În ceea ce priveşte sabotarea magistralelor Nordstream, Fuller susţine că reprezintă un punct de răscruce din punct de vedere geostrategic.

Primul argument prezentat este acela că "implicaţiile actului de război al Washingtonului, cu impact economic dezastruos asupra Europei, nu se vor diminua uşor". În plus, "evenimentul a demonstrat că America a reuşit să ascundă orice comentariu public despre acest subiect, în prea americană şi presa europeană, inclusiv în cel mai victimizat stat din punct de vedere economic, Germania".

În opinia lui Fuller, "tăcerea este uimitoare, aproape inexplicabilă, în ceea ce priveşte acest eveniment internaţional major".

În al doilea rând, "Rusia a înţeles mesajul", deoarece "politicile şi declaraţiile Americii au întărit convingerea Rusiei că Vestul îi este ostil în faţa oricărui rol al Rusiei în Vest".

Toate aceste politici au arătat că "Washingtonul nu doreşte să colaboreze la edificarea unei politici de securitate în Europa care să includă şi interesele Rusiei", ceea ce a determinat Rusia "să se întoarcă ferm către Est şi să lucreze alături de China pentru respingerea hegemoniei globale a SUA".

În aceste condiţii "se ridică o nouă Eurasia sub impulsul Iniţiativei Centura şi Calea din China". Europa ar putea să lipsească din noua zonă de cooperare economică, conform evaluării lui Fuller.

Astfel, "Europa ar putea fi nevoită să-şi caute calea strategică şi economică altundeva în lume", ceea ce ar fi "foarte convenabil pentru Washington".

Lipsa informaţiilor din presa europeană şi americană cu privire la dezvăluirile lui Seymour Hersh arată că "Europei îi lipseşte curajul sau viziunea de a urmări o politică independentă de Washington", mai subliniază fostul oficial din serviciile de informaţii americane.

Graham Fuller accentuează, cu mare regret, că "America însăşi pare, din păcate, să fi pierdut orice fel de viziune pozitivă în ceea ce priveşte modul de a trata restul lumii", în condiţiile în care "esenţa politicii externe americane este acum aproape în întregime negativă: blocaţi Rusia, blocaţi China şi împiedicaţi dezvoltarea şi extinderea lor internaţională".

În faţa acestei promovări tot mai agresive a unei "ordini internaţionale bazate pe reguli", care par să se schimbe şi să fie aplicate tot mai arbitrar, a început să se observe o rezistenţă tot mai mare, iar motivele sunt cât se poate de pragmatice.

"America nu mai oferă un meniu foarte îmbietor al opţiunilor pozitive pentru politicile din restul lumii, o lume care doreşte să nu se implice în războaiele costisitoare ale Vestului, ci să-şi urmeze propria dezvoltare economică", scrie Fuller.

În plus, "apar tot mai multe semnale ale unor reacţii viscerale în faţa încercărilor de perpetuare a puterilor ex-coloniale ale Vestului, prin care se încearcă impunerea propriilor agende geopolitice şi economice pentru restul lumii".

În opinia fostului oficial din serviciile de informaţii americane, "America Latină, Orientul Mijlociu şi Africa nu consideră că interesele lor strategice se aliniază cu cele ale Washingtonului", iar acest fenomen este reflectat şi de faptul că "puţine state, inclusiv din Asia, precum şi India, au impus sancţiuni împotriva Rusiei, iar criticile au fost doar de formă".

Fuller aminteşte şi de planurile pentru introducerea unei noi monede internaţionale de rezervă, care să permită eliminarea treptată a dolarului din tranzacţiile desfăşurate între ţările din aşa-numitul "Sud Global", astfel încât "să fie subminată capacitatea Washingtonului de a dicta politicile internaţionale prin intermediul aplicării sancţiunilor economice".

Deocamdată, rezistenţa Sudului Global nu este luată în considerare, iar "Washingtonul pare hotărât să-şi urmărească obiectivul din ce în ce mai iluzoriu de a menţine hegemonia internaţională", după cum mai subliniază Graham Fuller în finalul analizei sale, inclusiv prin "falsa prezentare a lui sub forma luptei dintre democraţie şi autoritarism".

"Cât timp vor continua Statele Unite să se bată în războaie străine nesfârşite pentru a-şi satisface nevoia disperată de a dovedi, sieşi şi lumii, că este încă numărul unu?", a întrebat fostul ofiţer CIA în loc de concluzie.

Oare unde se află răspunsul? La Moscova sau la Beijing?