A CAPITULAT BNR ÎN FAŢA INFLAŢIEI? Ce mai ţinteşte Banca Naţională?

Oficialii BNR s-au angajat în ultimele zile într-o activitate febrilă de "comunicare" şi avertizare. Nu este, oare, prea târziu? Doar acum a des­coperit Banca Naţională că un ritm de creştere al creditării de 60% nu este compatibil, din punct de vedere al stabilităţii economice şi financiare, cu un ritm de creştere al PIB-ului de 6%? De ce nu a înregistrat economia naţională creşteri exprimate prin două cifre? Pentru că restructurarea nu a fost niciodată o prioritate, iar compe­titivitatea a fost iluzorie.

Diferenţa dintre declaraţiile şi acţiunile Băncii Centrale parcă nu a fost niciodată mai mare. Atacul frontal împotriva inflaţiei, mediatizat intens, a fost mereu contrazis de creşterea accelerată a masei monetare.

Fără expansiunea masei monetare, creşterea preţurilor dintr-un sector economic ar fi compensată de scăderea preţurilor din alte sectoare, indicele agregat al preţurilor menţinându-se relativ constant. Ce face masa monetară de la noi? M3 (n.a. masa monetară în sens larg) a cres­cut cu 38,3% în ianuarie faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. BNR arată că, în termeni reali, masa monetară M3 a crescut cu 28,9%. Poate ar fi util ca Banca Naţională să explice ce deflator utilizează în acest caz, deoarece 9,4% este semnificativ mai mare decât rata oficială a inflaţiei comunicată de INS.

Declaraţia recentă a Guvernatorului Mugur Isărescu, în care acesta arată că nu se poate accepta asigurarea stabilităţii preţurilor în condiţiile sacrificării stabilităţii financiare şi macroeconomice, are implicaţii deosebit de importante pentru economia noastră "emergentă". Mai ţinteşte Banca Naţională inflaţia? Se pare că stabilitatea preţurilor a trecut pe planul doi, iar salvarea creşterii economice a devenit prioritară.

Înainte să aplaudăm noua iniţiativă a BNR, care aruncă în irelevanţă faimoasele aşteptări inflaţioniste, trebuie să ne întrebăm dacă această "stabilitate" macroeconomică şi financiară merită să fie salvată. Situaţia actuală este rezultatul direct al politicii ultrarelaxate promovată de autorităţile noastre monetare. Banii ieftini au determinat alocarea defectuoasă a resurselor economice şi menţinerea artificială în viaţă a unor firme neviabile. Un val monetar a acoperit totul, de la gropile din drumuri şi până la "găurile negre" din economie.

Creşterea costurilor creditării ameninţă, acum, să scoată la lumină toată structura putredă a economiei româneşti.

Prin renunţarea la creşterea agresivă a dobânzii de intervenţie, absolut necesară în condiţiile unei inflaţii scăpate de sub control pe plan mondial şi naţional, BNR speră să prelungească iluzia creşterii economice. Amânarea confruntării cu realitatea nu va face decât să amplifice costurile viitoare.

Singura speranţă a oficialilor români se leagă de revenirea pieţelor financiare internaţionale la normalitate până la mijlocul anului. Din nefericire pentru ei şi pentru prospectele lor politice, normalitatea viitorului nu va semăna deloc cu cea a ultimilor ani.

Hector Sants, directorul executiv al Autorităţii de Supraveghere a Serviciilor Financiare (FSA) din Marea Britanie, a declarat pentru BBC că era creditelor ieftine s-a terminat pentru totdeauna. "Ideea că, la un moment dat, ne vom întoarce la normalitate, nu are o bază reală. Noua "normalitate" va fi diferită faţă de modul de comportament al pieţelor din trecut", a mai precizat Sants.

Viceguvernatorul Băncii Angliei, Rachel Lomax, a remarcat faptul că "au mai existat crize financiare, dar nu la scara globală din prezent." Evoluţia sectorului creditelor ipotecare din SUA şi gradul de contagiune la nivelul pieţelor internaţionale ale creditului au lărgit foarte mult plaja prognozelor pe termen scurt şi mediu. Viceguvernatorul Lomax crede că se poate ajunge oriunde, pornind de la o criză uşoară până la una cu caracter apocaliptic. Preşedintele UBS, Marcel Ospel, a susţinut acelaşi punct de vedere în faţa adunării generale extraordinare a acţionarilor bănci elveţiene, atunci când a arătat că "actuala criză financiară este, posibil, cea mai dificilă de la prăbuşirea bursieră din 1929".

Persistenţa crizei creditării la nivel mondial este reflectată şi creşterea spread-urilor şi a randamentelor cerute pentru titlurile de stat europene. Dobânzile cerute pentru aceste obligaţiuni, în comparaţie cu cele oferite pentru titlurile de stat germane, au înregistrat, în ultimele zile, cele mai mari divergenţe de la trecerea la moneda unică. Efectele se vor resimţi, inevitabil, şi pe pieţele din Europa de Est. Băncile centrale din noile membre UE se vor confrunta, treptat, cu situaţia în care deciziile lor de politică monetară devin irelevante în ceea ce priveşte dobânzile de pe piaţă.

Evoluţia preţurilor pentru materiile prime agricole şi industriale de pe pieţele internaţionale arată că speranţa BNR, de temperare a inflaţiei în cazul unui an agricol bun, nu are absolut nici o bază reală. Costurile de înfiinţare a culturilor s-au dublat deja pe piaţa internă.

Wall Street Journal scrie că "inflaţia ar putea să fie mai mare decât o credem" şi arată că preţurile energiei şi alimentelor sunt indicatori premergători ai indicelui de preţ al consumatorilor. Mai mult, preţul aurului şi al argintului indică o creştere viitoare a preţurilor pentru energie şi alimente.

Ce se poate face în aceste condiţii? Să urmăm somaţia lui Lorenzo Bini Smaghi, membru în conducerea BCE, adresată italienilor? Aceştia ar trebui să acţioneze în funcţie de rata oficială a inflaţiei, adevărul suprem şi irefutabil, conform opiniei oficialului Băncii Centrale Europene, preluată de Reuters.

Sau mergem după indicaţiile preţioase ale economistului şef al BNR, care ne sfătuieşte să mâncăm mai puţin pentru reducerea deficitului extern? Această nouă atitudine patriotică va conduce şi la reducerea inflaţiei. Dacă tot suntem aici, am putea să punem şi o haină în plus pe noi pentru a combate şi anihila creşterile de preţuri din sectorul energetic.

Maria Antonia Josepha Johanna von Habsburg-Lothringen, regina Franţei, a recomandat poporului, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, să consume cozonac dacă preţurile pâinii sunt prea mari. Restul este, după cum se spune, istorie.