A fura de la copii

Am devenit, cu toţii, aproape insensibili la grozăviile din jurul nostru. Este prea mult! Am ajuns ca soldaţii dintr-o zonă de război, al căror stomac s-a obişnuit cu mirosul respingător şi care trec, nepăsători, pe lângă un cal mort sau o casă incendiată. Creierul nostru se protejează astfel.

Dar chiar ajuns şi eu în acest punct, povestea de zilele trecute m-a revoltat. La Ploieşti, procurorii au descoperit o reţea care se ocupa cu furtul... de la gura copiilor. Pe scurt, angajatele unei creşe, coordonate de o şefă de acolo, luau din oala cu mâncare a bebeluşilor. Carne, brânză, tot ce mai găseau. Îi hrăneau pe bieţii copii cu paste fierte în apă chioară sau cu alte improvizaţii. Se pare că angajatele cu pricina au fost interceptate făcând haz de isprăvile lor.

Nici într-un milion de ani nu mi-aş fi imaginat că există, printre noi, oameni ajunşi la acest stadiu de depravare. Să şterpeleşti mâncarea de la gura bebeluşilor pe care, chipurile, eşti angajat să îi creşti şi să îi hrăneşti. După care să te mai şi amuzi de ce ai făcut. Nu am cuvinte să descriu ce cred despre asta pentru că, sincer, nici nu ştiu exact ce aş putea să adaug.

Doar că sunt curios ce se va întâmpla când dosarul apare în faţa "Justiţiei" din România. Au mai fost decizii care ne-au lăsat fără cuvinte. Ţineţi minte acum un an? A fost un caz, pe la Brăila. Un individ a răpit o fată de 13 ani şi a sechestrat-o pentru 8 (opt) luni. A violat-o de zeci de ori. În primă instanţă, judecătorii îl lăsaseră în libertate pe cetăţean, sub pretextul că "fapta nu prezintă pericol social". Ce să mai spui după aşa ceva?

Se petrec şi prin alte părţi furturi sau agresiuni sexuale. Problema este că la noi se înmulţesc acest gen de delicte radicale, unde răul pare să se fi dezlănţuit. Orice tabu moral este lăsat la o parte. Şi, curios, reacţia societăţii sau instituţiilor, este slabă sau inexistentă.

Ceea ce arată o fisură profundă în sistemul valorilor noastre comune. Orice societate are nişte "linii roşii". Luaţi cazul Maltei. Daphne Caruana Galizia era o jurnalistă care scria articole despre corupţia patronată de socialişti, care deveniseră în 2010 partidul majoritar. În 2017, cineva i-a pus o bombă în maşină. A explodat. Peste fiul ei a plouat cu părţi din mama sa.

Nu era prima dată când se petrecea aşa ceva în Malta. Era a şasea bombă într-un singur an. Era a patra victimă. Dar faptul că a fost ucisă barbar o femeie în faţa familiei sale a fost prea mult pentru maltezi. Au reacţionat. A urmat un val de indignare. Guvernul a fost nevoit să aducă experţi din străinătate pentru a ancheta crima. Acum vinovaţii sunt arestaţi. Unul a fost deja condamnat la 15 ani de închisoare.

La noi însă, spectacolul obscenităţii publice merge înainte, nestingherit. Ultimul figurant în această piesă, cu voia dumneavoastră, este ministrul Florin Roman (PNL). Un ziar a descoperit că teza sa de master a fost plagiată. Ce este nou aici? Florin Roman este doar un nume într-un şir lung de impostori. Absolut bizară este reacţia omului. A trimis ziarului zece pagini din dizertaţia sa. Ziarul le compară şi descoperă că sunt, integral, plagiate după un suport de curs. Ce credeţi că face PNL-istul?

Îţi stă mintea în loc. Susţine că, de vreme ce suportul de curs este menţionat în bibliografie, era normal să preia din el în textul tezei sale. "Dacă ţi se dă bibliografia, ce faci? Ţi se dă acea bibliografie să îţi iei nişte surse de informare, să le relaţionezi cu ce gândeşti tu". Asta îmi aduce aminte de reacţia lui Willie Sutton, un celebru borfaş de bănci din America. Întrebat de presă de ce jefuia bănci, răspunde senin: "Păi... acolo sunt banii!".

Dar partea cea mai remarcabilă (în rău) a întregii afaceri nu este declaraţia lui Florin Roman, ci tăcerea şefilor săi. În campania electorală, actualul Preşedinte, Klaus Iohannis, îl critica pe V.-V. Ponta pentru plagiat. Acum tace mâlc. Şi mai de neînţeles este generalul-politician Ciucă, actualul Prim-Ministru. Să stai la aceeaşi masă cu un plagiator fără să îi ceri măcar o explicaţie despre acest scandal depăşeşte complet limitele mele intelectuale.

Tot din această categorie, de la "baza postamentului temeliei", sunt şi acele scheme de "afaceri cu bani pentru pandemie". Să ai un virus care a ucis 6 milioane de oameni şi tu să deturnezi banii alocaţi pentru combatarea pandemiei, asta e ceva, nu? Dar iată că se întâmplă. Autorităţile au aruncat un miliard de lei pe teste. Înţeleg că unele firme nici nu au livrat testele. Pur şi simplu. Altele au livrat teste care dau erori masive. Nu am nici cea mai mică idee ce gândesc patronii acestor firme. Cum este se te urci în limuzina obţinută cu bani de pe urma unor asemenea ticăloşii?

Într-o ţară normală, în jurul unor asemenea personaje s-ar face imediat gol. La noi, dimpotrivă, absenţa oricăror scrupule morale este un paşaport spre succes. Este garanţia că unii sunt la fel ca ceilalţi. Capabili să calce peste orice şi peste oricine. "De-ai noştri", cum se spune...