A obosit politica

Un aer neverosimil de lictis-plictis pluteşte peste ogorul plin de buruieni al lumii noastre politice, deşi mai sunt doar trei zile "pînă se închid urnele", vorba lui Caragiale. Ici şi acolo, "trupele" specializate în gherila de noapte a lipirii afişelor "noastre" peste afişele "lor", mai colorează pereţii şi stîlpii străzilor străbătute fără niciun fior electoral de oamenii care se duc sau vin de la treburile lor. E un tablou aproape suprarealist, în care timpul a fost cotropit de inerţie, iar peisajul de o banalitate cruntă, nu concordă, deloc, cu tensiunea temei. Dar, ce mă mir eu de supra-realism? Aşa cum ne-a spus-o şi ne-a ilustrat-o cu geniu Caragiale, România politică este teritoriul co-subs-tanţial al supra-realismului, mult înainte de-a fi fost inventat şi mult după ce a ieşit din moda expresiilor artistice, curentul respectiv. Ce se întîmplă, deci?

Ipoteza banală ar fi că lumea interesată, în general, de politică, bărbaţi mai mult decît femei, cu vîrste între 35 şi 60 de ani, cu studii cel mult pînă la liceu, şi-a luat berica şi televizorul şi a evadat în regiunea aceea mirifică ce înfrăţeşte Alpii eveţieni cu cei ai Austriei, acolo unde nişte băieţi vînjoşi, frumoşi şi bătăioşi din "triburile" Europei se bat avînd la mijloc o băşică şi un arbitru. Dacă politica noastră este un spectacol, atunci e unul mult mai prost decît Campionatul European de Fotbal 2008! Nu o spun eu, este verdictul publicului! Nu ştiu dacă i-a trecut prin cap cuiva, dintre cei care au făcut planificarea ciclului electoral, din acest an, dar rezultatul meciului cu Italia cred că va conta mai mult în balanţa prezenţei la vot şi chiar în "orientarea politică" a votului de duminică, decît toate pros-tiile electorale debitate de candidaţi şi toată maculatura de campanie pe care şi-au cheltuit averile cei ce aspiră la demnităţile publice ale administraţiei locale. Iar scorul, v-o spun de-acum, nu va fi deloc favorabil "tricolorilor". Maşinăria fotbalului european şi mondial nu mai este de mult o loterie, la care oricine bagă mîna-n urnă are şanse să scoată numărul cîştigător! La fel ca şi politica noastră, este o uriaşă moară care macină bani grei, albi, gri şi negri, unde cîştigă cine trebuie, cînd trebuie, iar cei care "contează" au partea lor, pusă la fereală.

O ipoteză, mai îndrăzneaţă, ar putea lua în calcul strategiile subtile şi super-elaborate ale "directorilor de campanie". Va să zică, după primul tur, noi şi-ai noştri am ieşit binişor. În orice caz, mult mai bine decît ne aşteptam! Dacă facem acum prea mult zgomot şi batem toba, abia îi speriem pe nehotărîţi, care, din greşeală, din ameţeală sau mai ştiu eu de ce, vor băga în urnă şi pentru noi ceva, la turul doi. Cu ce vine din inerţie şi cu ce vine din supărarea pe ceilalţi, avem toate şansele să ieşim cîştigători. Concluzia, vorba unui clasic în viaţă: "Ciocu mic!". Cei care n-au ieşit deloc atît de bine pe cît s-au aşteptat îşi zic şi ei în barbă: dacă facem acum tărăboi şi tot nu ieşim, o punem pe năsălie, pentru alegerile generale! Mai bine "mergem pe burtă" şi ne mulţumim cu ce iese, oricum mult peste dezastrul pe care-l puteam privi în ochi, dacă n-ar fi fost "agentul electoral 007". Merge treaba şi aşa, mai cădem la pace cu unii, mai facem o alianţă locală cu alţii şi toată lumea-i mulţumită! Dacă nu vi se pare suficient de subtil şi de colorat, înseamnă că n-aţi călcat niciodată prin sediul vreunui partid de-al nostru, în ziua în care se discută "problemele de strategie".

A treia ipoteză ţine tot de "strategie". Lumea serioasă din politica noastră ştie că rezultatul alegerilor nu depinde, nici cît marja de eroare a unui sondaj, de circul mediatic, de afişe şi de alte abţibilduri lipite pe fruntea electoratului. Astea-s pentru "gură cască", vorba lui Caragiale. Ei nu sunt oameni pe care să-i îmbete cineva cu apă rece! Ei ştiu că acum, între cele două tururi, e timpul negocierilor. Tari, cu geanta pe masă! Cine să-şi mai piardă timpul cu morişca electorală şi de ce să arunci aiurea cu banii, cînd poţi să-i utilizezi mult mai cu folos?

În sfîrşit, s-ar mai putea presupune că niciunul dintre competitori nu crede că mai poate schimba ceva din rezultatul prefigurat de primul tur al alegerilor locale. În consecinţă, toată lumea-şi "reorganizează poziţiile" şi se "aprovizionează cu muniţie" pentru bătălia următoare, cea a parlamentarelor. Or fi partidele maşinării de făcut bani pentru campania electorală, dar nici un sac nu e fără fund. Cît or fi ele de importante şi de "premonitorii" politic, alegerile locale rămîn doar nişte alegeri locale. Cine va sta la Palatul Victoria şi cine va dicta jocurile în Palatul Parlamentului depinde de rezultatul altui vot. Care trebuie şi el pregătit, aranjat, anticipat, modelat etc. Toate acestea nu se fac de la sine şi nici pe degeaba. Dacă miza e mai mare şi fondurile investite sunt mai mari. Aşa că orice "economie" de la locale e binevenită. Un calcul rece şi "economic" pe care, cu siguranţă, "directorii de campanie" nu l-au trecut cu vederea.

Indiferent de varianta aleasă, un lucru pare să fie luat, de partidele noastre politice, ca sigur: votul inerţial al electoratului.

Rămîne de văzut dacă această ipoteză va fi confirmată, duminică, la vot, sau dacă pur şi simplu politica noastră a obosit!