Abject, grotesc, ridicol şi absurd

Mesajul a fost livrat mai ales pentru consum intern. Televiziunea de stat de la Moscova nu este principalul mijloc de comunicare al Ministrului de Externe Lavrov, cînd vine vorba de a spune ceva ce trebuie auzit de partenerii, competitorii sau oponenţii internaţionali ai Rusiei. Oricum ar fi, însă, mesajul nu putea rămîne neauzit în cele patru colţuri ale lumii: cei care se înghesuie să furnizeze arme şi soluţii de rezistenţă Ucrainei, să nu se joace cu focul! Războiul nuclear este o posibilitate reală. Al treilea război mondial bate la uşă şi s-ar putea să nu aştepte prea mult înainte de a da buzna peste toţi şi peste toate. Riscurile sunt mari, nu trebuie ignorate. Mai mult, se cer gestionate cu toată grija, astfel încît să nu se transforme în realitate. Uite-aşa... cît ai zice Putin!

De ce era nevoie de un asemenea mesaj în Rusia? Nimic mai simplu! Scadenţele pentru aberaţiile regimului Putin şi crimele din Ucraina încep să sosească la plată. Nu doar pentru cei de la Kremlin, ci şi pentru cei mai mulţi dintre ruşii care pînă mai de curînd s-au îmbătat cu apa rece a propagandei oficiale şi au crezut că "operaţiunea specială" condusă personal de "bravul şi nespus de patriotul" lor preşedinte este doar un bine venit "exerciţiu de încordare a muşchilor" urmat de o şedinţă bullying. Aşa, ca să înţeleagă în sfîrşit toţi cine e şmecherul cu pumnii tari de pe uliţa lor. Un obraz învineţit, un ochi umflat, o buză spartă, nişte "borş" revărsat pe faţa celor care s-au întîlnit din întîmplare cu muşchii încordaţi ai mardeiaşului.

Multă propagandă şi şampanie, multă şampanie, pentru celebrarea victoriei! Încet, încet, însă, tot mai mulţi încep să se trezească la realitate. "Băiatul lor de aur" a intrat în belea şi nu a avut nici cea mai mică ezitare să tragă după el în groapă şi Rusia şi pe ei. Oamenii de rînd. Rubla se rostogoleşte la vale, afacerile încep să se închidă, luminile pseudo-capitalismului de stat ultramonopolist şi i-liberal în fibra lui cea mai adîncă, de care s-au bucurat cît de cît pînă acum, se sting. Una cîte una. În locul lor, li se aprind în ochi, orbitoare, ca la interogatoriile din subsolurile kgb-ului, farurile care străjuiesc sîrma ghimpată a lagărului amenajat cu migala şi truda celor 22 de ani de putinism. Miroase iar a frig, foame şi teroare. Ca să ţii oamenii "în banca lor", să nu iasă pe străzi, să nu se organizeze împotriva puterii, de cînd e lumea, soluţia cea mai simplă şi eficientă este cultivarea şi întreţinerea "fricii". Babaul. Ameninţarea unui pericol care îi cuprinde pe toţi, fără discriminare. Odată dezlănţuit, nu mai iartă pe nimeni. Duşmanul! Catastrofa nucleară! Al treilea război mondial! Ca să se lipească bine frica de oasele lor, regimul putinian a dezlănţuit deja teroarea represaliilor "legale" şi ilegale împotriva oricui îndrăzneşte să gîndească altfel decît propaganda oficială. Un binevenit şi necesar complement.

Ce spune mesajul lui Lavrov restului lumii?

Primo: Putin este deja înlemnit, înţepenit, îngheţat, catatonic, de frica de a nu pierde jocul pe care l-a "inventat", l-a lansat şi în care a crezut cu tărie că nimeni nu îi va sta împotrivă. Eu centrez, eu dau cu capul, victorie sigură, facilă şi răsunătoare. Realitatea de pe teren, masivitatea reacţiilor de împotrivire din Ucraina şi din mai toate colţurile lumii, discuţiile destul de serioase despre constatarea crimelor de război şi tragerea la răspundere, cîndva, a celor vinovaţi, chiar dacă nu sunt imediat eficiente, pentru el arată însă tot mai ameninţător a înfrîngere. Măcar să ia Dombas şi Doneţ! Atît i-a mai rămas ca să poată clama în cele din urmă victoria care i-ar salva regimul. Dar, dacă nu le poate lua nici pe astea? Dacă armata lui va fi obligată să se retragă cu coada între picioare înapoi, în graniţele Rusiei, fără nici un rezultat convingător şi definitiv? Dacă a muşcat mult mai mult decît poate mesteca? cum zice vorba englezului. Atunci, tot ce-i mai rămîne este ca în drum spre hăurile infernului să tragă şi restul lumii după el.

Secundo: ameninţările lui Putin cu butonul nuclear nu sunt deloc vorbe de clacă. Lavrov, ca şi Ribbentrop altă dată sau, mai recent, Tariq Aziz spun lumii ceea ce le dictează stăpînul care-i ţine în lesă. Uneori, însă, spun şi ceva în plus. În subtext, prin atitudine. Priviţi faţa şi postura corporală a lui Lavrov în interviul cu pricina. Fără să fi absolvit neapărat cursurile speciale de "body language" de la CIA tot îţi dai seama de ce transpiră omul. Fraţilor, nu vă jucaţi cu nebunul că e groasă! Ăsta nu ştie multe şi ce zice, într-o bună zi, aia face!! De aceea, mesajul lui Lavrov trebuie luat în serios, ca şi ameninţările lui Putin. Nicidecum tratate ca un bluf de pokerist neavizat.

Tertio: Putin nu mai este în stare, nici suficient de lucid şi nici în postura politică de a mai desena finalul "jocului". Ca să nu se termine într-o catastrofă, oricît ar putea să fie de peste mînă, de dificil sau neconvenabil, finalul jocului trebuie desenat şi pregătit pe teren de cei care se opun azi lui Putin. Din interiorul Rusiei şi mai ales, din afara ei. Nu există decît două tipuri de soluţii: lui Putin i se ia puterea sau este convins să renunţe la ea. Hitler nu a cedat puterea decît atunci cînd trupele ruseşti deschideau porţile buncărului său din Berlin. A cedat-o formal şi a urmat sinuciderea. (Sau, marea evadare....după alte ipoteze). Ceauşescu, deşi s-a încercat pînă în ultimele ore ale regimului său, nu s-a lăsat convins să cedeze puterea. Nici măcar formal. Consecinţa: ploaia fierbinte de gloanţe de care a fost doborît la Tîrgovişte. Sadam s-a lăsat convins, dar numai atunci cînd a înţeles că armata lui nu mai există. Prea mult nu l-a mai ajutat, pentru că extragerea fostului preşedinte din teritoriul irakian a eşuat. A fost prins de englezi şi americani, judecat, condamnat de un tribunal irakian şi, în cele din urmă, spînzurat. Alţii au cedat la vreme şi au murit în patul lor. De bătrîneţe. Ca Jivkov, de exemplu, în Bulgaria. În ceea ce îl priveşte pe Putin, în ciuda aparenţelor, scenariul în care ar putea ceda puterea nu mi se pare deloc de înlăturat. Structura sa de personalitate vorbeşte destul de clar despre un om slab, laş şi fricos. Un zurbagiu cu posturi marţiale care face pe grozavul, pînă cînd dă de unul care îl ia în serios şi e gata să-i ardă o scatoalcă grea peste ceafă. Atunci, se dă doi paşi înapoi şi ţipă ameninţător: bă, nu te lua de mine că îl chem pe frate-miu, mai mare. Terci te face nenea!

Cum ziceam: abject, grotesc, ridicol, absurd!