ABSL marchează prezenţa de 10 ani în ţara noastră

ABSL (Asociaţia Business Services România) marchează prezenţa de 10 ani pe piaţa din România, conform unui comunicat remis redacţiei.

Potrivit sursei citate, industria serviciilor pentru afaceri a cunoscut o dezvoltare continuă. Dacă în 2008, industria serviciilor pentru afaceri a contribuit cu 1,8% la realizarea PIB-ului, ultimele date arată o contribuţie de 5,4%, situându-se în top 4 industrii. Contribuţia la realizarea PIB-ului este cea mai mare, comparativ cu alte ţări din UE în care industria este dezvoltată.

Veniturile generate au fost de 9 miliarde de euro, aproximativ 180.000 de angajaţi lucrând în aceste companii.

Cu toate acestea, reprezentanţii industriei româneşti a serviciilor pentru afaceri consideră că acest sector trebuie reinventat pentru a putea rămâne relevant în următorii zece ani şi a asigura o creştere anuală medie de minim 3 - 5% în următorii 10 ani.

În ultima perioadă, în Romania, PIB-ul pe cap de locuitor a crescut, salariile fiind tot mai aproape de media europeană (Cehia, Ungaria, Polonia), subliniază sursa citată.

Dacă privim industria serviciilor de afaceri în destinaţii relevante, precum Cehia sau chiar Polonia, observăm că, după o perioada lungă de creştere, se află acum într-o perioadă de stagnare sau chiar regres.

Pe lângă factorii economici, cei geo-politici sunt la fel de relevanţi. Razboiul din Ucraina a oprit cel puţin pentru o perioadă investiţiile în această ţară, dar după terminarea lui, în contextul în care Ucraina va avea acces la UE, o parte dintre investiţiile viitoare vor putea fi direcţionate acolo, atrase în special de oportunităţi mai ample în arbitrajul costului forţei de muncă.

Există o percepţie generală conform căreia calitatea serviciilor din Europa este superioară altor regiuni, aspect care justifică într-o oarecare măsura costurile mai mari plătite pentru serviciile livrate din CEE. Pentru a continua să generăm o creştere sustenabilă în această zonă, este nevoie de o migrare masivă către servicii cu valoare adăugată mare, susţinute de automatizare la scară largă. Sunt astfel compensate o parte din costurile mai ridicate, crescând productivitatea.

De asemenea, pe termen lung este important să schimbăm tendinţa clientului final de a compara costul unui angajat în industria serviciilor de afaceri din România cu costul echivalent în ţara care achiziţionează servicii, către o comparaţie a preţului pe unitate livrată (e.g. costul procesării unei facturi aici vs. ţara clientului final).

Abilitatea de a vorbi multe limbi străine a fost întotdeauna un avantaj pentru România. Însă software-ul de traducere instantanee va reduce mai devreme sau mai târziu acest avantaj. Pentru a ne menţine relevanţi în această sferă, va trebui sa îmbinăm abilităţile lingvistice cu cele tehnice în sfera serviciilor cu valoare mare adăugată. Este uşoară traducerea noţiunilor de pe o factură, în aşa fel încât aceasta să fie procesată corect folosind un software, însă nu este deloc facilă traducerea noţiunilor complexe legate de cercetarea dezvoltării unui produs nou în sfera ingineriei , de exemplu.

Un alt avantaj competitiv pe care ar trebui să clădim în viitor este calitatea şi motivaţia factorului uman (ex. atitudinea faţă de muncă şi sarcinile de serviciu ale unui profesionist în România comparativ cu locaţii alternative) .

Apropierea culturală va rămâne importantă şi în următorii ani, de aceea ţările europene aflate în topul industriei vor avea un avantaj şi vor fi preferate în detrimentul ţărilor care nu se află în proximitate.

Există o serie de factori care vor continua să influenţeze recrutarea şi dezvoltarea resursei umane în perioada următoare.

În primul rând creşterea migraţiei tinerilor pe care industria noastră îi recrutează. Exista un trend în rândul celor care au avut părinţii plecaţi în vestul Europei sau urmează studii în afara ţării să îşi continue cariera şi viata acolo, subliniază sursa citată.

Acest fenomen, combinat cu scăderea natalităţii şi renunţarea la educaţia superioară, face ca numărul celor care alimentau creşterea industriei să scadă. Scăderea numărului de tineri angajaţi duce la creşterea competiţiei pe piaţa forţei de muncă şi a salariilor, iar lipsa acestei resurse poate să împiedice România în atragerea noilor proiecte sau procese care să fie livrate de aici.

Calitatea educaţiei este un alt aspect care impactează dezvoltarea. Statisticile demonstrează că există o corelaţie între rata multianuală a creşterii PIB-ului şi rezultatele obţinute la testele PISA de către media populaţiei, iar acestea sunt din ce în ce mai mici.

Mai mult, un raport Eurostat din 2021 arată că doar 23% dintre românii cu vârste cuprinse între 25 şi 34 de ani sunt absolvenţi ai unei forme de învăţământ superior, media europeană situându-se la 41%. Pe lângă faptul că suntem aproape la jumătate faţă de această medie, deşi s-au făcut unele schimbări importante, observăm în continuare o discrepanţă îngrijorătoare între programele învăţământului primar/ secundar şi nevoile din principalele industrii generatoare de locuri de muncă pentru România - atât din punct de vedere al numărului de locuri/ absolvenţi, cât şi al curiculei oferite.

Ocupaţiile din industria de business services care în trecut necesitau în mare parte un grad scăzut de competenţe, solicită acum din ce în ce mai mult competenţe de nivel mediu sau avansat. Aproape toate companiile, dar şi instituţii ale statului, au digitalizat multe procese în ultimii ani, iar acest lucru a adâncit şi mai mult nevoia de specialişti cu competenţe ridicate în IT.

Ultimul raport ABSL a arătat cum, din ce în ce mai mult, tranzacţiile repetitive migrează către automatizare, nemaifiind nevoie aproape deloc în unele cazuri de intervenţia umană. Sistemul educaţional trebuie să producă absolvenţi care stăpânesc deja destul de bine conceptele digitale de bază şi chiar să fie certificaţi pe anumite tehnologii încă de pe băncile facultăţii. Astfel, ei vor putea să intre mult mai uşor în scena revoluţiei digitale şi să se concentreze să crească încă din primii ani de experienţă către serviciile cu valoare mare adaugată, acelea ce nu vor putea fi automatizate.

De asemenea, creşterea industriei depinde şi de abilitatea companiilor de a califica oamenii la nivel local, printr-un sistem personalizat şi mai puţin centralizat comparativ cu cel de acum.

Mai ales la nivelul capitalei, competitivitatea este foarte ridicată, iar acest aspect coroborât cu fenomenul migraţiei, poate determina o scădere a calităţii serviciilor oferite, ceea ce, în timp poate duce la o scădere a cererii pentru astfel de servicii dacă nu anticipăm si acţionăm preventiv.

Înainte de pandemie marile oraşe atrăgeau angajaţii prin faptul că principalele companii erau concentrate acolo şi deşi costul vieţii era unul mai ridicat şi salariile erau mai mari decât în oraşele mici. Cu toate că peste 60% din companii au implementat un model de lucru hibrid, realitatea este că foarte puţini angajaţi vin des la birou, mulţi dintre ei preferând în continuare să lucreze exclusiv de acasă. Acest "acasă" în multe cazuri nu mai înseamnă acelaşi oraş cu locul unde este biroul, chiar dacă asta înseamnă că periodic angajaţii trebuie să vină şi la birou pentru 1 - 2 zile. De teamă că vor pierde personal, foarte puţini angajatori vor alege să calculeze salariul în funcţie de locul de unde este livrată telemunca, iar acest criteriu va continua să fie un catalizator pentru a lucra de oriunde.

Acesta practică, pe de-o parte lărgeşte accesul companiilor la noi candidaţi, nefiind obligaţi să se limiteze la oraşul în care au sediul şi pe de altă parte contribuie la creşterea economică şi a altor zone din România.

Prin urmare, pentru a continua trendul de creştere din ultimii zece ani, industria serviciilor pentru afaceri are nevoie să se reinventeze. Automatizarea şi tehnologizarea vor permite creşterea productivităţii si trecerea la servicii cu valoare adaugată mare, mai bine plătite şi unde ne vom putea diferenţia faţă de acele regiuni care au preţuri ale fortei de muncă scazute.

În paralel, este nevoie ca administraţia centrală să aloce mai multe resurse pentru dezvoltarea educaţiei pe termen lung, adaptată la cerinţele pieţei de muncă actuale, nu bazată pe creşterea incrementală a unor ramuri industriale istorice care nu mai joacă un rol important în viitorul economiei europene, se mai arată în comunicat.