ACUZAŢII DE PRESIUNE ÎN CABINETUL CIOLOŞ Ministrul Culturii susţine că a deranjat miniştri în cazuri de plagiat

Redăm mai jos, integral, textul scrisorii lui Vlad Alexandrescu către GDS, obţinut de Digi24.ro:

"Dragi Colegi,

Vă mulţumesc pentru comunicatul de susţinere, care înseamnă foarte mult pentru mine.

Când am devenit ministru al Culturii, mi-am autosuspendat dreptul de vot în GDS, pentru a nu implica libertatea de reflecţie a Grupului în deciziile guvernării.

În aceste zile, fiind impresionat de susţinerea acordată de către societatea civilă, mă simt dator să vă explic ce cred că se întâmplă în jurul ministerului Culturii. O fac ca un partener adevărat, în spiritul transparenţei ce a fost totdeauna un principiu al Grupului pentru Dialog Social.

Prin multe decizii şi acţiuni ale mele, am deranjat grupuri de interese foarte variate. Unele au fost foarte vizibile, cum ar fi interesele de la Roşia Montană sau de la Cathedral Plaza din Bucureşti. Ele mi-au adus încercări directe de intimidare, am fost chemat in Parlament să dau socoteală, sunat de oameni politici. Când am oprit dărâmarea casei Nanu-Muscel din Piaţa Romană, am fost sunat chiar de un coleg de Guvern, cu intimidare directă. Apoi, am fost convocat la ASE la o şedinţă de "înfierare" condusă de fostul rector al ASE, actualmente Preşedinte al Senatului ASE, acelaşi om care a interzis accesul la Biblioteca ASE pentru consultarea tezelor de doctorat susţinute în acea Universitate.

Faptul că, în mai multe şedinţe de Guvern, m-am pronunţat în favoarea retragerii imediate a titlurilor de doctor în cazuri de plagiat notorii şi că am reuşit să împiedic adoptarea pachetului de acte normative propuse de ministrul Curaj, adoptare care ar fi însemnat amânarea cu aproape un an a retragerii oricărui titlu, mi-a adus o adversitate rece a acelor miniştri care erau implicaţi.

În confreria inamovibilă a directorilor de muzee din subordinea ministerului, am organizat evaluări şi concursuri cu specialişti adevăraţi. La Muzeul de Artă al României, Roxana Theodorescu, aflată acolo de 22 de ani, a fost evaluată de o comisie compusă din Anca Oroveanu, Ruxandra Demetrescu şi Călin Dan, şi a obţinut nota de 8,73, adică o notă sub 9, ceea ce a permis organizarea unui concurs deschis. La acest concurs, cu un juriu internaţional (am invitat pentru prima oară în România un specialist de la Muzeul Luvru, cu gândul de asocia Luvrul în viitor la activităţile Muzeului), Ruxandra Theodorescu (care s-a prezentat din nou) a fost clasată a treia, iar poziţia întâi a fost obţinută de Călin Stegerean, de la Cluj. R. Theodorescu a depus împotriva mea o plângere în care m-a ameninţat cu o acţiune a DNA şi cu punerea sub sechestru asigurator a bunurilor mele până la concurenţa sumei de 500.000 euro.

La Muzeul Ţăranului Român, dl. Virgil Niţulescu, actualmente inculpat într-un dosar penal instrumentat de DNA în legătură cu acordarea avizului de declasare pentru anexele Palatului Sutu din Bucuresti, pe vremea când era secretar general în Ministerul Culturii, a pierdut concursul pentru un nou mandat, în faţa lui Vintilă Mihăilescu. Comisia de concurs, de excelenţi specialişti, a fost alcătuită din Zoltan Rostaş, Şerban Sturdza, Sorin Alexandrescu.

La Biblioteca Naţională a României, concursul pentru postul de director general se ţine săptămâna viitoare, iar din juriu va face parte un responsabil de la Biblioteca Naţională a Franţei, pentru a asocia cele două instituţii în viitor.

La Muzeul Naţional de Istorie, de 14 ani de zile inchis pentru lucrări de consolidare interminabile întreprinse cu o firmă condusă de un afacerist penal, Ernest Oberländer-Târnoveanu se află şi el la încheierea mandatului de director, şi asteaptă evaluarea de sfârşit de mandat peste două luni. În contextul în care este contestat în legătură cu achiziţii de piese descoperite cu ajutorul detectoarelor de metale.

Irina Oberländer-Târnoveanu, soţia lui, este consiliera lui Sergiu Nistor, consilierul Preşedintelui pentru Cultură. Ei împreună au reuşit să îl convingă pe Preşedinte să vorbească împotriva mea. Ei doresc numirea lui Ernest Oberländer-Târnoveanu ca ministru al Culturii. Evident, e un imens conflict de interese la mijloc. D-na Oberländer-Târnoveanu a fost ani de zile directoarea CIMEC la Institutul Naţional al Patrimoniului.

Când am vrut să reformez Ordonanţa 189, care reglementează accesul la concursurile de directori în instituţiile de cultură, am întâlnit imense rezistenţe. Am dorit să lărgesc condiţiile de studii, de la licenţă în domeniu, cum este acum, la licenţă, masterat sau doctorat în domeniu, cum ar trebui să fie, pentru a lărgi bazinul de selecţie a candidaţilor. Am vrut să elimin reglementarea unui concurs "închis" pentru directorii care au obţinut mai mult de nota 9 la evaluarea finală după cei 5 ani de directorat, pentru a da şi altor candidaţi posibilitatea să se prezinte, pentru a lărgi concurenţa şi a permite comisiilor de concurs să aibă de unde alege. M-am izbit de rezistenţa lui Caramitru şi a unor directori de teatre în funcţie. Totuşi nu am abandonat, şi am constituit un grup de lucru pentru schimbarea legii, în care i-am invitat şi pe ei şi pe oameni din sectorul cultural independent.

Strategia mea de a asocia sistematic sectorul cultural independent la grupurile de reflecţie pe care le-am creat pentru regândirea legislaţiei a iritat din cale-afară instituţiile publice de cultură, obişnuite să conteze pe un buget fix, fără să se gândească la vreo atragere de fonduri din alte surse, ceea ce sectorul cultural ştie să facă şi face, sub sancţiunea de a nu-şi putea desfăşura activităţile. Ideea de eficienţă şi principiile concurenţei au rămasa încă foarte departe de aceste instituţii, şi de aici provine un discurs general de lamentare în care ele se complac în bună măsură pentru a-şi masca incuria administrativă şi slaba iniţiativă managerială.

Nu vreau să continui această înşiruire de fapte, căci am ales doar câteva elemente care să vă poată da o idee despre acele "reacţii furibunde" pe care am afirmat că mandatul meu de ministru al Culturii le generează.

În momentul de faţă, cred că o reacordare a încrederii Prim-Ministrului în mandatul meu şi în reforma pe care am început-o ar fi singura cale prin care aceste reacţii ar putea fi stopate, măcar pentru o perioadă.

Vlad Alexandrescu"