ADERAREA LA SCHENGEN ŞI LA ZONA EURO / RENATE WEBER, GRUPUL ALIANŢEI LIBERALILOR ŞI DEMOCRAŢILOR PENTRU EUROPA: "Decizia de a nu fi primiţi în Schengen - eminamente rezultatul unui discurs pur populist"

Reporter: Care credeţi că este viitorul blocului european?

Renate Weber: Cred că, deocamdată, Uniunea Europeană este în faza în care conştientizează că trebuie să se reinventeze. Vorbim tot timpul de reformarea ei, dar cred că e ceva mai profund de atât, de nevoia de a se regăsi, de a se reaşeza pe valorile fundamentale care au dus la crearea UE. Criză economică, urmată de criză socială şi de cea a valorilor, au afectat profund identitatea Uniunii. M-a surprins plăcut că în discursul despre Starea Uniunii preşedintele Comisiei Europene s-a referit exact la acest aspect în jurul căruia a construit scenariul 6. Doar că Juncker are prea puţină credibilitate, după ce în primii 3 ani de mandat nu a făcut nimic în acest sens, ba mai mult, a venit cu un White Paper cu cinci scenarii simpluţe rău de tot. Nu cred că va putea face mare lucru în anii din mandat care au mai rămas şi nici nu împărtăşesc în totalitate ideile lui. De exemplu, sunt convinsă că adoptarea directivei revizuite a lucrătorilor detaşaţi va adânci falia dintre Est şi Vest şi va face ca ţările central şi est europene, chiar şi unele din sud, să se simtă ţări de mâna a doua. Totul în spatele unei retorici profund populiste conform căreia nu se doreşte existenţa unor cetăţeni de mâna a doua. După ce vor fi eliminaţi de pe piaţa serviciilor din Vest, nu vor mai fi nici de mâna întâi nici de a doua. Nu vor mai fi deloc.

Reporter: Consideraţi că România este pregătită să intre în spaţiul Schengen?

Renate Weber: Categoric, da. România este pregătită de ani de zile să intre în Schengen. De altfel colaborarea în privinţa sistemelor de informaţii funcţionează foarte bine de ani de zile. Decizia de a nu fi primiţi este eminamente rezultatul unui discurs pur populist din partea celor care s-au opus şi se opun. Şi este şi un eşec al relaţiilor României în cadrul UE.

Reporter: Cum apreciaţi declaraţiile liderilor austrieci care s-au declarat împotriva dorinţei preşedintelui executivului european Jean-Claude Juncker de a vedea cât mai multe ţări din UE alăturându-se zonei euro, evocând precedentul crizei din Grecia?

Renate Weber: Nimic nou sub soare. Austriecii au avut diferite iniţiative de excludere a cetăţenilor din est de pe piaţa muncii, de pe piaţa serviciilor, de pe piaţa transportatorilor, de la beneficiile sociale fireşti. Ei sunt printre primii care împart statele şi cetăţenii europeni în categorii, ei fiind în cea elitistă, noi în cea tolerată. Şi de ce nu s-ar purta aşa, câtă vreme noi le-am permis să facă lucruri pe care nu şi le-ar fi permis niciunde altundeva în spaţiul european? De la jefuirea pădurilor, la cea a resurselor naturale, la neplata taxelor şi impozitelor aici, urmare repatrierii profitului. Atitudinea lor de acum exprimă dispreţul profund faţă de o ţară care acceptă astfel de comportamente.

Reporter: Când credeţi că România ar putea să adopte moneda euro şi care ar fi avantajele şi dezavantajele adoptării euro pentru România?

Renate Weber: Adoptarea euro este mai complicată, depinde de nivelul de dezvoltare economică sustenabilă, de disciplina fiscală o perioadă mai îndelungată. Mi se pare firesc să dorim să ajungem acolo, dar nu trebuie să ne grăbim. Nu pot să nu mă gândesc că Suedia, ţară disciplinată, cu economie dezvoltată şi protecţie socială extraordinară, nu e în zona euro. Acest lucru nu a afectat cu nimic statutul ei în UE.

Reporter: Care este viitorul României ca membru al Uniunii Europene?

Renate Weber: Cred că avem un mare handicap şi nu va fi uşor să-l recuperăm. În sensul în care noi înşine am acceptat o poziţie cumva de subordonare, în loc să fim parteneri cu depturi egale. Nu ne-am susţinut interesul nici când am negociat aderarea la UE, şi nici după aceea nu am demonstrat că ştim ce e bine pentru noi şi ce vrem. Am acceptat criticile şi indicaţiile celor din UE şi când aveau şi când nu aveau dreptate.

Aşa că mai întâi ar trebui să începem să le arătăm că ne interesează în egală măsură viitorul UE, dar şi apărarea intereselor noastre. Dar ştim care sunt interesele noastre? Nu sunt convinsă. Şi chiar după ce le identificăm va trebui să treacă ceva vreme în care să convingem.