Adrian Severin: "În relaţia cu partenerii externi, Uniunea este lentă în reacţie şi absentă în acţiune"

• (Interviu cu europarlamentarul Adrian Severin, raportor al Parlamentului European cu privire la relaţia UE - Federaţia Rusă)

Reporter: Ce presupune redefinirea Acordului de Parteneriat şi Cooperare UE-Rusia? Cum veţi proceda în realizarea unui parteneriat eficient şi real având în vedere că de ambele părţi există interese strategice pentru ca acest acord să funcţioneze?

Adrian Severin: După părerea mea, discuţiile care au loc în prezent între cele două puteri nu reflectă caracterul strategic al acestui parteneriat. Definirea lui trebuie să pornească de la identificarea statutului şi ambiţiilor la nivel global atât în cazul Uniunii Europene cât şi în cel al Rusiei. Apoi, doar în măsura în care fiecare parte este conştientă de interesele pe care le are şi înţelege statutul celuilalt la nivel global şi mai mult, când interesele strategice sunt compatibile, numai atunci putem pune baza unui parteneriat strategic. Trebuie să identificăm obiective strategice clare şi să proiectăm mecanisme de lucru care să permită atingerea aces-tor obiective.

Reporter: Cât de dificilă este misiunea dumneavoastră de raportor în acest context?

Adrian Severin: Misiunea mea are un grad important de dificultate, deoarece va fi necesar să ne formulăm un punct de vedere comun tuturor celor 27 de state membre. După cum se ştie, Uniunea Europeană nu este un suprastat în domeniul relaţiilor externe, nu este nici măcar o federaţie. Însă lucrurile sunt mai complicate decât atât, deoarece în Parlamentul European fiecare ţară este reprezentată în mai multe partide. Astfel, în primul rând rolul meu este de a aduce consens în rândul acestor formaţiuni politice şi, ulterior, să purtăm discuţii cu celelalte instituţii europene, lucru care este extrem de dificil şi ocupă mult timp. Pentru mine urmează o perioadă de analiză personală. Ne aflăm însă sub o anumită presiune a timpului, pentru că acordul anterior a expirat cu câţiva ani în urmă. Mai mult, el nu s-a ridicat la nivelul nevoilor existente, de aceea ne aflăm într-un vacuum normativ care trebuie completat cât mai repede.

Reporter: Cât de deficitară consideraţi că este imaginea Uniunii Europene vis-a-vis de partenerii externi şi cum o vedeţi modificată în următorii ani?

Adrian Severin: Atât timp cât nu avem o politică externă unitară şi cât timp avem dificultăţi în a armoniza punctele de vedere ale statelor membre este evident că nu putem avea o strategie coerentă şi o politică activă, ci doar una reactivă şi nu putem avea viteză şi coerenţă în reacţii pentru că trebuie să negociem înainte de a acţiona. În acest moment, lumea este plină de crize care necesită o reacţie foarte rapidă, iar Uniunea Europeană tocmai de viteză duce lipsă. Suntem lenţi în reacţie şi nu existăm în acţiune, cu alte cuvinte lenţi în reacţiune şi absenţi în acţiune. Ori în acest fel nu putem avea rezultate. Atât timp cât suntem o uniune, oricât de slabe ar fi legăturile de tip federal, ele nu pot fi servite eficient dacă politica internă nu are instrumente externe de exprimare. Politica externă nu este altceva decât politica internă dusă cu alte mijloace. Dacă ne oprim cu politica unitară la graniţele statelor noastre este evident că nici politica internă a Uniunii nu poate avea succes pentru că este lipsită de mijloacele necesare pentru a funcţiona eficient. Cetăţenii au înţeles această ches-tiune. Cei care nu vor să înţeleagă sunt guvernele naţionale care nu vor să piardă puterea. Însă, fără îndoială că ele o vor pierde chiar şi fără voia lor, dar printr-o catastrofă. Dacă nu acceptă ideea că statele europene trebuie să se unească într-o federaţie transnaţională vor suporta consecinţele acestei politici care nu ţine seama de realităţi.

Reporter: Cât de mult contează în procesul de negocieri dintre UE şi Rusia faptul că, odată cu instaurarea Tratatului de la Lisabona, avem un Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe al Uniunii Europene?

Adrian Severin: Deocamdată, Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe este o instituţie şi nu o persoană. Această instituţie este nouă, ea începându-şi activitatea de curând. Ne aflăm într-un proces de construcţie internă şi vom vedea în ce măsură va fi un succes şi în ce măsură va ameliora relaţiile cu partenerii externi, printre care şi Federaţia Rusă. O altă instituţie importantă în acest proces de dezvoltare a relaţiilor externe este preşedintele Consiliului European. El va trebui să realizeze o amenajare a intereselor ţărilor membre care să ne permită să ajungem la un consens în ceea ce priveşte poziţia noastră în problemele dezbătute cu partenerii externi. Avem nevoie de o viziune comună deoarece faptul că avem 27 de păreri nu este de natură să facă o impresie extraordinară asupra partenerilor noştri. Momentan pot spune că atâta vreme cât vom fi divizaţi cu privire la abordarea politicii externe, partenerii noştri, şi mă refer în primul rând la state ca Federaţia Rusă, vor prefera să discute cu ţările membre şi nu cu Uniunea Europeană ca un întreg. Este evident că e mult mai simplu să negociezi cu o ţară care deţine puteri mult mai limitate în a-şi susţine poziţia, decât cu o uniune de state. Având în vedere acest aspect, faptul că suntem reprezentaţi în mod unitar la nivel european de către Înaltul Reprezentant, nu ştiu în ce măsură va crea bucurie în rândul partenerilor de negocieri. Dacă Federaţia Rusă va fi obligată să poarte discuţii cu reprezentanţii a 27 de state îi va fi mult mai greu decât cu un stat ca România sau Cipru. Să nu avem impresia că acest plus de coerenţă europeană produce prea mare satisfacţie în capitalele marilor puteri care sunt învăţate să ne dividă şi să ne conducă sau sunt obişnuite cu diviziunile noastre care îi favorizează. Pe de altă parte, în măsura în care vom vorbi cu aceeaşi voce vom fi mai coerenţi şi partenerii noştri vor şti mai exact ce solicitări avem şi vor putea avea siguranţa că angajamentul nostru va fi respectat. Dar acest lucru ramâne de văzut, deoarece ne aflăm la începutul construcţiei europene.

Reporter: Vă mulţumesc!