Alegeri fără arbitru

Campania electorală a debutat domol, ceea ce l-a făcut deja pe Traian Băsescu să acuze un posibil "blat". Însă, ca de obicei, aparenţele înşală. Iar preşedintele, vechi politician cu experienţa campaniilor, ştie că orice proces electoral comportă o etapă tactică iniţială, în care candidaţii preferă să lase mai întâi adversarii să-şi dezvăluie strategia, eventual atuurile. Şi cum această campanie a debutat târziu, competitorii sunt în expectativă. Însă situaţia nu mai poate continua. Sondajele de campanie, din care câte ceva se scurge spre media, demonstrează, dincolo de cifre, că nici un candidat nu îşi mai poate permite să piardă startul. Ofensiva nu va întârzia, dar ea se pregăteşte pe mai multe fronturi.

Unul dintre acestea pare să privească activitatea birourilor electorale. Acuzaţiile privind fraudele au fost deja lansate şi nu sunt întotdeauna lipsite de substanţă. Şi asta pentru că la o prezenţă scăzută la urne fiecare vot contează, iar pe o scenă politică dominată de imoralitate nu prea contează modul prin care se câştigă alegerile. Controlul birourilor electorale de circumscripţie judeţeană sau municipală devine crucial. De aceea, pentru moment, principalul inamic al partidelor par să fie tocmai granaţii legalităţii: magistraţii prezenţi în birourile electorale. Odată în plus, eterogenitatea birourilor electorale - rezultată din combinaţia letală dintre magistraţi, care încearcă să promoveze o perspectivă juridică şi să-şi protejeze neutralitatea, şi reprezentanţii partidelor, părtinitori şi coalizaţi împotriva primilor - se dovedeşte explozivă. Conflictul dintre magistraţi şi politicieni există dintru început, din 1990, dar odată cu trecerea timpului aceştia au revendicat expertiza şi şi-au asumat tot mai mult independenţa, ceea ce a întreţinut tensiunea. Şi cum juriştii independenţi sunt în minoritate în birourile electorale, aceştia nu au putut rezista cabalei partidelor politice. Cele două perspective în conflict nu au cum să fie conciliate, aşa că reprezentanţii partidelor au supus magistraţii unor presiuni cons­tante pentru a-i pune în defensivă. În acest sens, cererea de a revoca magistraţii din BEM Bucureşti indică una din direcţiile campaniei actuale şi avertizează asupra constrân­gerilor la care aceştia sunt supuşi. Ori, schimbarea efectivă a celor doi magis­traţi din BEM-ul bucureştean, în urma presiunii unor partide politice, a creat un precedent periculos, care anunţă o campanie dincolo de limita legalităţii.

Nevoia separării nete între jurisdicţia şi administrarea procesului electoral e mai imperioasă ca oricând. Confuzia dintre juridic şi politic a dăunat corectitudinii procesului electoral în România. De aceea, egalitatea competitorilor în campania electorală româneas­că este o iluzie. Doar cei reprezentaţi în birourile electorale contează. Astăzi, mai mult ca altă dată, e nevoie de o instanţă specializată în contenciosul electoral care să rezolve problemele juridice apărute pe parcursul campaniei. Iar scoaterea partidelor politice din procesul de administrare a alegerilor este o altă opţiune care trebuie luată în considerare. Căci, dacă încercarea partidelor de a prelua controlul asupra birourilor electorale nu e nouă, asaltul lor împotriva instituţiilor judiciare în general, şi asupra magistraţilor cu atribuţii electorale în special, e fără precedent. Partidele nu sunt, şi nici nu au cum să fie neutre. Ele nu pot arbitra între interesele politice în conflict, dar pot, în schimb, stabili înţelegeri de cartel care să le avantajeze. Şi, din momentul în care Curtea de Apel din Bucureşti a căzut în capcana întinsă de unele partide şi a cedat presiunilor, schimbând judecătorii din BEM, a deschis cutia Pandorei.