America, America...

Ca un făcut, din patru în patru ani lumea priveşte cu răsuflarea tăiată spre America. Iar acum, în 2008, alegerile din 4 noiembrie nu vor marca doar sfârşitul erei Bush, ci şi un nou început. Prea ocupată cu schimbarea interpreţilor, dar şi a partiturii la Washington opinia publică internaţională va neglija, odată în plus, Româ-nia. Dar şi aici alegerile, e adevărat doar locale, vor fi, mai mult ca altădată, prilejul unei bătălii pentru a determina tabla de materii a politicii româneşti pentru cel puţin un deceniu. Doar că direcţia vântului ce bate dinspre dealul Cotroceniului pare a fi diferită de cea care adie prin preeriile americane.

Modificarea regulilor jocului politic într-un sens prezidenţialist nu va fi posibilă decât dacă după alegerile legislative se va contura o majoritate pro-prezidenţială clară. Fără a controla cel puţin două treimi din Parlament, orice modificare a Constituţiei cu o nuanţă cât de puţin prezidenţialistă nu se va putea realiza. Un argument bun pentru a împinge lucrurile către bipolarizarea sistemului politic românesc. Doar astfel s-ar putea atinge obiectivul: formarea majorităţii "aşteptate". Ori, în absenţa oricărei dezbateri ideologice care ar sufoca populismul de mahala promovat la modă pe malurile Dâmboviţei, primarii, mai ales cei din zona rurală şi din oraşele mici - care acoperă peste jumătate din electorat, capătă o importanţă crucială. În această logică, PDL ar trebui să devină partidul cu cei mai mulţi primari care vor putea apoi converti la alegerile parlamentare influenţa lor în vot pentru candidaţii partidului.

Câtă deosebire faţă de America. Peste Atlantic, politica este luată în serios. Caucus-uri, alegeri primare, dezbateri interne în partide, programe concurente, totul este pregătit pentru a alege în cunoştinţă de cauză. Manipularea, chiar dacă există, nu poate suspenda în nici un fel capacitatea cetăţeanului de a-şi defini obiectivele atât ca individ, cât şi ca membru al comunităţii. Progresişti sau conservatori, alegătorii americani, chiar prizonieri ai propriei viziuni, rămân cetăţeni. O situaţie care i-ar incomoda pe politicienii români. Aceştia nu îşi doresc cetăţeni, ci doar supuşi sau adoratori. Şi nu precupeţesc niciun efort pentru a împiedica evoluţia spre o cetăţenie respectabilă. Iar în aceas-tă întreprindere sunt asistaţi de toţi cei ce privesc democraţia ca pe o primejdie de moarte. Şi dacă nu sunt mulţi, sunt destul de influenţi pentru a putea încetini un proces pe care, însă, nimeni şi nimic nu îl va putea opri.

Că americanii sunt cetăţeni critici ne-o dovedeşte nu doar istoria acestei democraţii de neoprit, cât şi spectacolul electoral ce tocmai se desfăşoară. În Iowa, pe 3 ianuarie a fost organizat primul caucus pentru ambele partide, urmat apoi la două zile de caucus-ul republican din Wyoming pentru ca pe 8 ianuarie să se desfăşoare şi primele alegeri primare în New Hampshire. Caucus? Alegeri primare? Adică, o competiţie liberă în care membrii şi simpatizanţii unui partid să aleagă liber, nestingheriţi de organizaţie, candidaţii? Ne-am putea imagina aşa ceva în Româ-nia? Căci, caucus-ul regrupează în cel mai deschis mod pe cei ce au o anumită tendinţă politică şi care e pronunţă prin vot deschis în reuniuni de cartier asupra unui candidat sau a unei politici. Iar alegerile primare sunt un pas şi mai important în democratizarea partidelor politice, deoarece permit alegerea de către simpatizanţi a candidaţilor prin vot secret.

În America tocmai simpatizanţii sunt cei ce dau cadenţa. În Iowa, un mic stat conservator din Vestul Mijlociu, nu întâmplător Barack Obama a reuşit să câştige caucus-ul democrat cu 38%, înaintea mult mai experimentatului John Edwards, fost candidat pentru funcţia de vicepreşedinte în 2004, şi a favoritei sondajelor, Hillary Clinton. Nici victoria lui Mike Huckabee la republicani nu ar fi trebuit să fie chiar o surpriză. La fel, faptul că pe 5 ianuarie în caucus-ul republican din Wyoming Mitt Romney l-a devansat Huckabee era previzibil. Şi asta pentru că bătălia pentru investitură în Statele Unite nu este doar un duel de persoane, ci mai ales o confruntare între viziuni. Alegerile primare ce vor avea loc marţi în New Hampshire des-chid o nouă serie, însă adevărata confruntare, pregătită cu profesionalism, se va des-făşura pe 5 februarie, când va avea loc ceea ce americanii numesc "super marţea" (Super Tuesday). Atunci se vor des-făşura alegeri primare, atât democrate, cât şi republicane, în peste douăzeci de state. Abia după aceea candidatul fiecărui partid ar putea fi cunoscut.

În America, politica nu poate rămâne în spatele uşilor închise. Nu e cazul în Româ-nia, unde se ascunde cât se poate de mult. Dovada: suntem doar cu puţin peste patru luni înaintea alegerilor locale şi nimic nu este cunoscut. Nici data la care va avea loc scrutinul, nici candidaţii, nici programele. Nimic. Nu e de mirare că lumea priveşte spre America şi nu spre România. Acolo are ce vedea.