Analiză: Hidrogenul, în mod greşit, este considerat doar un simplu combustibil

Apreciez că în România se pune în mod greşit problema hidrogenului ca fiind doar un combustibil care va înlocui gazele şi de aici rezervele şi chiar opoziţia faţă de acesta. Hidrogenul trebuie văzut ca un vector de energie, una dintre puţinele soluţii fezabile care pot să echilibreze variabilitatea (insecuritatea) surselor regenerabile şi volatilitatea consumului (nesiguranţa continuităţii).

Utilizarea hidrogenului ca vector de energie este un element esenţial pentru dezvoltarea durabilă globală. Cu toate acestea, există multe provocări semnificative pentru implementarea tuturor componentelor unui sistem energetic complet bazat pe hidrogen. În ciuda acestor provocări, există în ultima perioadă un interes global pentru utilizarea hidrogenului ca purtător de energie. Dezvoltarea rapidă către un sistem energetic pe bază de hidrogen necesită o strategie practică şi pragmatică în contextul unui sistem existent şi extins de gaze naturale, care necesită investiţii substanţiale de capital pe o perioadă lungă de timp. Tranziţia către un sistem complet de hidrogen ar fi foarte lungă, costisitoare şi poate inutilă în absenţa unor cercetări şi dezvoltări semnificative.

Hidrogenul are marele avantaj de a putea să fie produs uşor, să fie folosit în toate domeniile energetice, să fie cel mai puţin poluant combustibil şi punândul în ecuaţia vectorului de energie se poate obţine la un preţ competitiv.

Dacă urmărim balanţa energetică a României putem aprecia că România are puţine şanse să treacă în 25 de ani de la 11% energie regenerabilă la 100%. Cu toate acestea trendul interschimbabilităţii formelor de energie se va manifesta în viitor determinat, atât de epuizarea resurselor clasice, cât şi din condiţii de protecţia mediului.

În ultimii 15 ani în România s-au montat 3000 MW putere instalată în capacităţi eoliene şi 1400 MW putere instalată în capacităţi fotovoltaice, cu programe importante de sprijin. În situaţia absolut ipotetică de a acoprii întregul necesar nonregenerabil de energie primară al României în următorii 25 de ani, doar din capacităţi eoliene ar fi necesare capacităţi de cca 60 de ori mai mari decât capacitatea existentă. Dacă am face acelaşi exerciţiu absolut ipotetic pentru energie fotovoltaică, ar fi necesare capacităţi de cca 290 de ori mai mari decât capacitatea existentă. Iar dacă am face acelaşi exerciţiu absolut ipotetic pentru energie nucleare, ar fi necesare capacităţi de cca 5 de ori mai mari decât capacitatea existentă.

Însă problema cea mai importantă este determinată volatilitatea mare a surselor regenerabile, care determină atât perioade în care acestea, în lipsa surselor de rezervă sau stocării, nu pot asigura continuitatea alimentării cu energie, dar şi perioade de supraproducţie faţă de consum.

Analizând ponderea energiei electrice verde (eolian, solar si biomasa) produse la intervale de 10 minute în anul 2022 se poate desprinde că faţă de media anuală de producţie există o variabilitate foarte mare. În situaţia în care 50% din necesarul actual de energie electrică s-ar produce exclusiv prin resurse regenerabile, adică mai mult decât o triplare a actualei capacităţi de producţie a energiei electrice din resurse regenerabile, am ajunge la o variabilitate şi mai mare, adică în situaţia în care în foarte multe perioade deficitul sau excedentul să fie foarte mare cu implicaţii puternice atât în ceea ce priveşte siguranţa aşimentării cu energie, dar şi cu importante influenţe în creşterea preţului la energie la consumatorul final.

Pentru a păstra avantajele unui preţ mic la consumatorul final pe care-l pot asigura resursele de energie regenerabilă şi siguranţa alimentării, este nevoie de a se introduce în ecuaţie un vector de energie - hidrogenul. Acesta poate să asigure evitarea rispirii energiei electrice produse la vârf de producţie, prin convertirea acesteia în hidrogen şi reconvertirea acestuia în energie electrică în orele/zilele când cerea este mare şi sursele insuficiente sau cindiţiile climatice sunt nesatisfăcătoare.

Astfel, hidrogenul poate să crească eficienţa instalaţiilor de energie regenerabilă, să asigure siguranţa în funcţionare, să sprevină creşeterea preţului la intervalele în care energia electrică produsă din susrse regenerabile să fie insuficientă, dar poate să ajute şi la dezvoltarea unei mobilităţi ecologice şi a necesităţilor de încălzire.