ANALIZA MACRO SAXO BANK- AUGUST 2016 Riscul politic domină agenda lunii

• Perspectiva globală: riscul politic în creştere

Creşte riscul sau nu, investitorii par relaxaţi. Indicele macro Citi - un foarte bun indicator al aversiunii faţă de risc - e la nivelul 2,24%, ceea ce înseamnă că investitorii nu sunt nici pe departe îngrijoraţi de viitor. Acelaşi optimism e detectabil şi pe pieţele emergente: indicele Barclay de risc FX pe pieţele emergente a atins cel mai scăzut nivel de la începutul anului. Riscul este în mod evident greşit calculat de investitori. Diferenţa de percepţie dintre ceea ce "simt" investitorii şi realitatea economică nu va dura mult, iar trezirea va fi dificilă.

Unul dintre factorii critici din punct de vedere al riscului politic se coagulează în următoarele săptămâni. Nu mai puţin de şase procese electorale şi referendumuri se vor desfăşura între 26 septembrie şi 8 noiembrie în Europa şi Statele Unite. Referendumul din Italia ar putea duce la demisia premierului Matteo Renzi şi ar putea deschide o nouă pagină de instabilitate în cel mai prost moment cu putinţă, când sectorul bancar italian e într-o perioadă cel puţin... delicată. Mai mult, referendumul privind "cota" de imigranţi din Ungaria ar putea confirma creşterea de netăgăduit a populismului în Europa şi ar putea fi un nou pas înapoi al Uniunii Europene, la numai câteva luni de la Brexit. De fapt, fiecare dintre aceste evenimente prezintă un risc independent destul de redus, dar acumularea colectivă a riscurilor pe o perioadă foarte scurtă de timp poate avea consecinţe negative pe pieţele financiare şi adânci criza de încredere din Uniunea Europeană. Începând cu luna septembrie, investitorii nu prea vor mai avea spaţiu de manevră. Riscul politic domină agenda.

Privind spre partea luminoasă a lucrurilor, băncile centrale au încă mijloace de a calma pieţele, pe termen mediu şi scurt. Apoi, acţiunile lor au fost cu siguranţă decisive în lupta cu panica după votul Brexit. Cu toate acestea, omnipotenţa băncilor nu e atât de vastă, iar riscurile ar putea creşte chiar mai repede decât se anticipa - în plus, unele bănci vor avea acces limitat la acţiune, din cauza alegerilor (cum e cazul Fed în SUA). Cel mai recent raport anual BIS a arătat foarte limpede: băncile centrale sunt la limita "puterii" lor, pentru că investiţiile aduc tot mai puţin profit, iar riscurile speculative sunt tot mai prezente. Deşi prăbuşirea Lehman a generat nu mai puţin de 660 de reduceri masive de dobânzi bancare, creşterea refuză să înflorească. Bancherii centrali nu prea au idee ce trebuie făcut în continuare, dar piaţa nu pare să se îngrijoreze prea mult în acest moment.

Tocmai din acest motiv investitorii vor privi cu atenţie discursul lui Janet Yellen de la Jackson Hole Economic Policy Symposium, care va avea loc între 25 - 27 august în Wyoming, SUA. Nu trebuie să ne aşteptăm la mare lucru, totuşi. Informaţiile cu referire directă la următoarea creştere de dobândă vor fi limitate. Riscurile pe termen scurt - de tip Brexit - sunt în scădere, dar perspectiva economică americană e un teritoriu în continuă mişcare. Piaţa muncii şi consumul urmăresc un trend pozitiv, dar PIB-ul arată semne de slăbiciune. În trimestrul al doilea a.c., creşterea PIB-ului american a fost de 1.2% faţă de prognoza de 2.5%, iar creşterea PIB-ului pe Q1 a fost revizuită în jos chiar de la prima estimare: 0.8% vs 1.1%. În opinia mea, cel mai bun moment de a creşte dobânda Fed rămâne luna septembrie, dar votul din FOMC e 50-50%, aşa că multe depind de felul în care va arăta economia americană şi datele pe iulie-august. E mult prea devreme să emitem un răspuns clar privind reuniunea FOMC din septembrie.

• Statele Unite: alegerile... o, alegerile!

Principalul vector al pieţei americane de capital vor fi alegerile prezidenţiale din toamnă. Campania se va intensifica, acum că s-au încheiat convenţiile celor două partide. Rezultatul final e extrem de greu de prezis. Rezultatul neaşteptat al votului la referndumul britanic arată limpede că nimic nu e stabilit dinainte, în asemenea situaţii. Diferenţa dintre cei doi prezidenţiabili s-a micşorat semnificativ şi e foarte riscant să credem că Hillary Clinton va fi următorul preşedinte al SUA. Mulţi alegători, considerând că nu au beneficiat deloc din revenirea economică, vor fi - posibil - atraşi de discursul populist, antisistem al lui Donald Trump. Pe de altă parte, demografia americană "lucrează" în favoarea lui Hillary Clinton. Rezultatul alegerilor va depinde şi de rata de participare a tinerilor şi minorităţilor etnice americane - două grupuri care votează în mod tradiţional cu democraţii.

Bazându-ne pe o analiză istorică a indicelui S&P 500 pe perioada mandatelor prezidenţiale din SUA între 1930 şi 2015, pare că un preşedinte democrat este mai benefic pieţei de capital americane decât unul republican. S&P 500 a crescut, în medie, cu 11.38% în primul an de mandat al unui preşedinte democrat, în vreme ce, cu un preşedinte republican, piaţa scade cu 1.27%. Diferenţa e şocantă şi la final de mandat: S&P 500 creşte cu 9.65% pe întreaga perioadă cu un preşedinte democrat, faţă de... 0.62% cu un preşedinte republican! Analiza e oarecum superficială, întrucât nu ţine cont de alţi factori - majoritatea în Congres, preţurile petrolului, politicile monetare etc. - dar sprijină un punct de vedere legitim pentru comunitatea de afaceri: Hillary Clinton este mai pro-business decât Donald Trump, întrucât a susţinut mereu principiile comerţului liber.

Cu toate acestea, e destul de posibil ca o posibilă victorie a lui Donald Trump să nu aibă un impact negativ atât de pronunţat asupra pieţei, mai ales că investitorii au anticipat deja acest lucru. Scenariul pe care nu l-au luat în calcul - deci nu a fost inclus în preţ - e ca Donald Trump să ocupe fotoliul de preşedinte cu o Cameră a Reprezentanţilor dominată de democraţi. Asta ar putea duce la un blocaj similar celui din 2012 - ar fi cel mai de nedorit scenariu, cel puţin pentru investitori. Ar fi nevoie de o perioadă de acomodare după una de volatilitate crescută.

• Europa de Vest: "E numai vina Brexitului"

În Europa, traiectoria creşterii economice rămâne incertă. Va fi extrem de uşor de dat vina pe Brexit pentru decelerarea creşterii. Cu toate acestea, procesul de încetinire a început mai devreme în 2016. Europa şi SUA se apropie de finalul unui ciclu de business. În Marea Britanie, indicele PMI pentru construcţii (care e un foarte bun indicator al direcţiei şi evoluţiei PIB-ului) este în contracţie de câteva luni, confirmând ipoteza că economia britanică ar fi încetinit ritmul chiar dacă s-ar fi votat împotriva Brexitului. Rezultatul referendumului nu a făcut altceva decât să accelereze procesul. Potrivit statisticilor preliminare, economia britanică va fi afectată doar pe termen scurt. Indicele PMI arată o contracţie a economiei britanice cum nu s-a mai întâmplat din 2009 încoace, iar indicele CBI privind optimismul a căzut la -47 de la -5 luna iunie, cel mai scăzut nivel tot din 2009 încoace. Recesiunea este pe drum, aşa cum anticipa Banca Angliei. Banca centrală a optat pentru menţinerea nivelului dobânzii în iulie, dar ar putea decide o scădere a dobânzii săptămâna aceasta, pe 4 august, când are o reuniune post-Brexit. Aşteptările converg către o scădere cu 25 puncte de bază. E numai o chestiune de timp până când vor apărea şi alte măsuri de relaxare fiscală. Cea mai importantă chestiune pentru Regatul Unit este, acum, să gestioneze deficitul de cont curent care a atins aproape 7% din PIB. O liră sterlină mai slabă ajută, evident, economia, dar există riscul ca surplusul de servicii să dispară în lunile ce vin. Pe termen lung, totuşi, există motive de optimism pentru economia Marii Britanii. Singura ţară care poate trece cu succes peste problemele posibilei ieşiri din UE este Marea Britanie, asta e cert. În ceea ce priveşte cealaltă "parte" - Uniunea Europeană - consecinţele sunt greu de estimat. Potrivit Bloomberg, Brexitul ar putea reduce PIB-ul combinat al zonei euro cu 0.1% în 2016 şi cu... 0.3% în 2017! Aceste estimări trebuie tratate cu precauţie, totuşi, pentru că sunt numeroase necunoscute, în primul rând politice, care abia au început să se facă simţite.

Cealaltă problemă a Uniunii Europene este sistemul bancar italian care s-a deteriorat încet dar sigur în ultimii ani. Creditele neperformante date de bănci au atins 1.5% din total în Marea Britanie, 5% în Franţa şi... 18% în Italia. În alte cifre, 400 de miliarde de euro sunt credite neperformante în Italia, adica 20% din PIB! Totuşi, doar 10% din această sumă reprezintă un risc imediat. E un nivel critic, dar nu e o problemă nerezolvabilă. Ce lipseşte? Voinţa politică de a acţiona. De fapt, băncile sunt copacii de care nu se vede pădurea. Principala problemă a Italiei este lipsa creşterii economice, în pofida măsurilor de reformă structurală impuse de premierul Matteo Renzi. Preţuri constante şi creştere economică lipsa de... 15 ani! 15 ani fără creştere economică! Problema sectorului bancar va fi rezolvată, dar va reveni dacă guvernul nu va reuşi să creeze premisele unei creşteri economice sustenabile.

• Europa Centarlă şi de Est + Rusia: Polonia pe drumul cel bun... deocamdată

Nu e totul gri în Europa. Statsiticile publicate în iulie confirmă că Polonia s-a descurcat cu creşterea economică dezamăgitoare din primul trimestru al 2016 şi şi-a reaşezat economia pe drumul cel bun: finanţare externă bună şi date economice fundamentale solide. Şomajul a scăzut în iunie de la 9.1% la 8.8% - asta reflectă sezonalitatea, firească pentru această perioadă, dar şi un trend în scădere care a început tocmai în 2002. E un semn clar că piaţa muncii va evolua în anii ce vin. Consumul rămâne un factor stimulativ al economiei - indicele de consum e aproape la nivelul record din 2007. Singurul capitol la care Polonia stă prost e încrederea oamenilor de afaceri care se află la nivelul similar celui dinaintea crizei, deci foarte scăzut. Asta se traduce prin investiţii private reduse, deci mai puţin potenţial de creştere şi mai puţin capital pentru R&D. Prin urmare, avem un trend pe care scrie "imitaţie" nu "inovaţie". Cu toate acestea, viitorul Poloniei arată foarte bine - creşterea economică a atins 3.2%, o performanţă excelentă faţă de restul UE.