Analiză Mars: "Statele europene trebuie să investească masiv în industria de apărare"

Statele europene care trăiesc sub ameninţarea Federaţie Ruse trebuie să investească masiv în capacităţile de producţie din industriala naţională de apărare, afirmă o analiză a think-tank-ului Mars (fostă Fundaţia 2 Martie - 2-Mars) publicată în cotidianul francez La Tribune, grup care este alcătuit din alcătuit din treizeci de personalităţi franceze din medii diferite, din sectoarele public şi privat şi din lumea academică, şi care produce analize referitoare la problemele privind interesele strategice legate de industria de apărare şi securitate, de dezvoltarea tehnologică şi de opţiunile industriale.

Sursa citată arată: "Deşi redotarea armatei şi investiţiile în apărare pot părea la prima vedere costisitoare, literatura economică recentă arată că acestea sunt, de fapt, profitabile pe termen lung. Studiile economice sugerează că rentabilitatea investiţiilor în apărare variază între 0,6 şi 1,2 pe an. Din punct de vedere macroeconomic, efortul de apărare nu are o limită optimă fixă, exprimată ca procent din PIB. Totul depinde de ameninţările cu care se confruntă o naţiune şi de dimensiunea sa. NATO recomandă o ţintă de 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare, însă, în timpul Războiului Rece, această valoare era de cel puţin 3%. (...) Un aspect fundamental al investiţiilor în apărare este rolul lor în asigurarea suveranităţii naţionale. Politica industrială din domeniul armamentului nu vizează doar avantajele economice pe termen scurt, ci şi pe cele pe termen mediu şi lung. Prin sprijinirea producţiei naţionale, statele pot controla balanţa comercială şi pot menţine un grad ridicat de autonomie strategică. Importurile de echipamente militare, deşi necesare în unele cazuri, au un impact negativ asupra balanţei comerciale şi asupra suveranităţii. Investiţiile în industria de apărare nu doar că oferă stabilitate economică şi locuri de muncă, ci stimulează şi inovaţia tehnologică. Industria armamentului este un motor de cercetare şi dezvoltare, iar investiţiile în acest domeniu generează inovaţii care au aplicaţii şi în sectorul civil".

Analiza citată precizează: "Investiţia în apărare include de fapt mai multe componente: formarea capitalului fix sub formă de capacităţi industriale, formarea capitalului uman necesar pentru proiectarea şi întreţinerea echipamentelor şi cercetarea tehnologică. Pe de altă parte, considerarea echipamentului de luptă în sine ca o investiţie este discutabilă din punct de vedere economic, deoarece este dificil de amortizat şi asigurat în măsura în care durata de viaţă a acestuia este imposibil de determinat în prealabil. În consecinţă, impactul economic al investiţiilor în apărare este cu atât mai puternic cu cât afectează cele trei componente menţionate mai sus; dacă se referă doar la producţia de echipamente deja dezvoltate (şi cu atât mai mult consumabile precum muniţia), impactul este zero, sau chiar negativ".

Experţii francezi mai susţin că achiziţionarea de echipamente militare de la producătorii naţionali face posibil controlul balanţei comerciale, cu condiţia ca lanţul valoric să rămână preponderent naţional de la început până la sfârşit. Dacă lanţul valoric nu este unul precum cel de mai sus, orice "scurgere" în afara circuitului economic naţional reduce potenţialul efect multiplicator şi slăbeşte obiectivul de a rămâne suveran pe termen lung.