Aria obrăzniciei

Am avut în ultimele zile un sentiment plăcut. La prima vedere, nu aş fi avut de ce. Vremea în Bucureşti a fost proastă. Drumurile, pline de noroaie. Doamna care face curat pe scară bombănea într-una. Vânzătoarele de la mall bombăneau şi ele. (Nu îmi este clar de ce). La televizor, aceeaşi politicieni expiraţi. Pe rafturi, preţurile au luat-o razna.

Şi totuşi ceva m-a bine-dispus. Urmăresc de câteva zile întâmplarea cu Novak Djokovic. Nu, nu ştiu mare lucru despre el ca jucător de tenis. Nu mai urmăresc meciuri de tenis de circa treizeci de ani, de când au apărut rachetele din fibră de carbon. Acestea au distrus un sport magnific. Mingea a ajuns să fie expediată la viteze ireale, total nepotrivite pentru un teren inventat pe vremea când rachetele se fabricau din lemn. Jucătorii adevăraţi de tenis au dispărut. Locul lor a fost luat de indivizi de doi metri, ciolănoşi, care izbesc cu un fel de măciucă high-tech, din răsputeri, mingea. Un gen de concurs "Trăzneşte-l pe celălalt!", care seamănă cu competiţiile de palme ce se organizează în închisorile ruseşti. Nimic interesant aici, aşa că nici măcar nu ştiu cine mai este vedetă în acest "sport".

Dar ştiu câte ceva despre Djokovic. De când a început pandemia, acest individ s-a transformat într-unul dintre idolii anti-vaccinismului. Profitând de popularitatea sa, el a sfidat toate regulile. Anul trecut a organizat, la Belgrad, un turneu care a adunat sportivi nevaccinaţi. S-a lăsat cu infectări în serie, dar pentru Djokovic asta pare să fi fost ceva nostim.

Djokovic este doar una dintre aceste primadone iresponsabile, care cred că normele obişnuite li se aplică doar celorlalţi, oamenilor mărunţi. Ele trăiesc într-o sferă a lor, de unde din când în când dau cu tifla. Djokovic a anunţat, acum o săptămână, într-o postare impertinentă, că se duce în Australia la un turneu pentru că el este "exceptat" de la vaccinare.

Aici i s-a înfundat. Djokovic a învăţat să facă circ la el în Serbia. În clasamentul pe 2020 al percepţiei corupţiei, Serbia se plasează pe un lamentabil loc... 94. La egalitate cu Sri Lanka, cu Kazahstan, şi cu Etiopia. Mai rău decât Burkina Faso (86) sau Lesotho (83). Învăţământul este praf. Universitatea din Belgrad este cam tot pe acolo unde a ajuns şi Universitatea din Bucureşti (locurile 800-1000 în lume). În clasamentul libertăţii în mass-media, alt dezastru: locul 93 din 180.

Bizar e altceva. Până acum lui Djokovic i-a mers. Omul a putut să se deplaseze cam pe unde a vrut. Într-o vreme când noi, oamenii normali, trebuie să producem certificate de vaccinare şi teste PCR aproape pentru orice destinaţie. Dar Australia nu este Serbia. Acolo regulile sunt reguli. Aşa că Novak Djokovic a fost oprit de vameşii australieni şi apoi a fost internat într-un hotel de carantină. De unde probabil va fi expulzat în câteva zile.

Fotografiile cu Djokovic singur, la ghişeu, încercând în zadar să treacă precum un super-star, pe lângă oamenii legii, m-au bucurat. Vedeţi, problema mea nu e Djokovic. Până de curând, practic nu ştiam cine este. Problema pe care o am este cu un tip uman.

Şi încă mai mult, cu un tip de stat. Slab. Statele contemporane au ajuns state slabe. Unde dacă ai avocaţi buni, bani sau faimă, poţi să îţi faci de cap. În vremea pandemiei această stare de lucruri s-a arătat în toată splendoarea sa. Oamenii simpli au fost închişi în case, forţaţi să poarte mască, sau împinşi să se vaccineze. Totul în numele "combaterii pandemiei".

Dar exact în acelaşi timp s-a văzut că regulile nu erau şi pentru ei. Zeii televiziunii, baronii industriei sau politicienii cu megafon. Iar ce s-a întâmplat în România este tipic. În vreme ce facultăţile s-au închis de circa doi ani, pe motiv că ar fi extrem de periculos ca cei câţiva studenţi care mai vin la cursuri să se strângă într-o sală de seminar, autorităţile dădeau liber la mega-festivaluri precum Untold de la Cluj. Când erau închise creşele, politicienii făceau mega-congrese în care îşi alegeau şefii.

Revenind la Djokovic, mă amuză să constat că omul are o mentalitate simplă, care este caracteristică acestor răsfăţaţi de carieră. Mai nou, spune că a avut Covid în Decembrie. Şi se aşteaptă ca toată lumea să îl creadă în virtutea faptului că este o celebritate. Însă presa a descoperit că în zilele în care el pretinde că era bolnav de Covid, Djokovic părea să pleznească de sănătate. Împărţea trofee şi dădea mâna cu copii. Din două una: fie minte şi nu era bolnav, fie era total iresponsabil.

Din această dilemă, spre deosebire de aceea a personajului lui Caragiale, se poate ieşi. Guvernul australian a anunţat deja că indiferent de rezultatul audierii din tribunal, prevăzută pentru începutul săptămânii, îl va deporta pe Djokovic. Şi probabil sârbul se va alege şi cu interdicţia de a intra în Australia pentru următorii trei ani. Da, am un sentiment de mulţumire. Este dreptul lui Djokovic să se poarte prosteşte, dacă doreşte. Dar şi statul are dreptul de a-l face să suporte consecinţele.