ASOCIERI GASTRONOMICE Cum se "mănâncă" berea

Consumatul berii, desigur res-ponsabil, nu este o îndeletnicire atât de simplă pe cât ar părea. Există subtilităţi, combinaţii, mici trucuri, care potenţează o experienţă doar aparent banală. Cu ocazia ediţiei a II-a a campaniei "Te răcoreşti şi împădureşti" (la prima au fost plantaţi 50.000 de brazi) echipa Bergenbier a ţinut să ofere şi o scurtă lecţie despre cum pot fi împletite armonios paharele de bere cu farfuriile de mâncare.

Ghidul acestei excursii a fost somelierul Ştefan Teriş. Din capul locului se cere un răspuns la o întrebare neros-tită, nu există asocieri culinare imposibile, doar felul berii trebuie armonizat cu preparatul. Cum în lume, potrivit lui Ştefan Teriş, sunt 100 de tipuri de bere, orice combinaţie este posibilă. Chiar şi atunci când pe masă se află o banală ciorbă, deşi există legenda că doar ciorba de burtă şi celebrul storceag pescăresc ar putea să ocupe acelaşi spaţiu cu o "blondă" cu guler de spumă generos. Un lucru trebuie respectat, oricât de sărăcăcioasă este masa, berea nu se bea direct din sticlă, în acest mod se pierd o parte dintre arome, ci se serveşte din pahar. Cum trecem la nivelul următor se pune şi problema paharului, o bere blondă intră într-un recipient cu formă aproape cilindrică, un Ale impune din start unul cu picior. La început se iau înghiţituri mici, pentru a simţi aroma şi complexitatea produsului şi abia apoi se poate da frâu liber poftei sau setei.

Mâncărurile condimentate, a nu se confunda neapărat cu cele picante, se asociază bine cu berea Lager, care curăţă bine cavitatea bucală permiţând noi şi noi senzaţii gustative, felurile mai grele, gen tochitură, tocănuri impun un Ale cu un gust mai bogat, deserturile merg cu o bere care conţine suc de fructe, mai slab alcoolizată. Somelierul recomandă fidelitatea în relaţiile personale, dar nu şi atunci când este vorba de bere, cât mai multe aventuri, cu cât mai multe tipuri (a nu se citi tipi/tipe) nu au cum să strice, dar, desigur, revenim cu precizarea, atât timp cât se consumă cu măsură.

Producătorii susţin - şi nu avem de ce să nu-i credem - că pun aceeaşi bere în toate recipientele pe care le scot pe piaţă, de la blamatul PET, până la cutia metalică sau clasica sticlă. Doar că lumina puternică reprezintă un duşman natural al berii, aşa că există o explicaţie pentru gustul puţin diferit. Tăria berii reprezintă o altă discuţie amplă, dar pe foarte scurt trebuie ştiut că în mod natural se poate ajunge la un maxim de 8 - 9 % alcool, iar unde se afişează mai mult este evident că au fost introduse ..."întăriri". Concluzia e simplă: atenţie la ce şi cât consumaţi!