ATENŢIE, URMEAZĂ CURBE (ALE RANDAMENTELOR) PERICULOASE! A început numărătoarea inversă pentru recesiune în America?

Un fenomen care a precedat aproape toate recesiunile din Statele Unite în perioada postbelică, inversarea curbei randamentelor pentru titlurile de stat, a reapărut în ultimele zile peste Ocean.

Deocamdată este "timid" şi s-a manifestat doar pentru segmentele de maturitate de până la 5 ani (vezi graficul 1).

Tonul a fost dat de spread-ul dintre randamentele obligaţiunilor cu maturitatea la 5 şi 3 ani, care a intrat în teritoriu negativ la începutul săptămâ­nii trecute, conform datelor de la Trezoreria SUA, fiind urmat, după o zi, de spread-ul dintre randamentele obligaţiunilor cu maturitatea la 5 şi 2 ani.

Cel mai urmărit spread din perspectiva inversării curbei randamentelor, cel dintre obligaţiunile de 10 şi 2 ani, a rămas, deocamdată, în teritoriu pozitiv, însă a atins un minim al ultimilor 11 ani, de 11 puncte de bază.

Aplatizarea semnificativă a curbei randamentelor din SUA în ultimii doi ani (vezi graficul 2) a avut loc pe fondul măsurilor de normalizare a politicii monetare de către Federal Reserve, atât prin majorarea dobânzii, cât şi prin reducerea bilanţului.

Într-o analiză de la Reuters se arată că intervalul dintre inversarea curbei randamentelor şi intrarea economiei în recesiune poate fi de 12 - 24 de luni. În decembrie 2005 s-a derulat o secvenţă asemănătoare celei din prezent: iniţial s-au inversat segmentele cu maturitatea de până la 5 ani, iar apoi a venit, la scurt timp, şi scăderea randamentului obligaţiunilor de 10 ani sub randamentul obligaţiunilor de 2 ani. Marea Recesiune a început în decembrie 2007.

În aceste condiţii, subiectul a ocupat prima pagină a presei financiare internaţionale, iar opiniile au variat între lipsa de semnificaţie în contextul actual a inversării curbei randamentelor şi iminenţa recesiunii.

Doi economişti de la Federal Reserve Bank of St. Louis au publicat recent o analiză în care arată că "aplatizarea curbei randamentelor nu prognozează neapărat o recesiune", însă "a crescut riscul ca un şoc negativ să trimită economia în recesiune".

Raportul lor a precedat doar cu câteva zile declaraţia lui James Bullard, preşedintele Federal Reserve Bank of St. Louis, care va face parte anul viitor din Comitetul de Politică Monetară (FOMC, Federal Open Market Committee). Acesta a precizat că "politica monetară din SUA a ajuns la un punct de răscruce" şi a făcut un apel la oprirea procesului de majorare a dobânzilor, după cum scrie Reuters.

În opinia lui Bullard, care a avertizat încă din vară cu privire la inversarea curbei randamentelor, "Fed-ul dis­pune de luxul răbdării", deoarece "am normalizat foarte mult politica monetară", iar "inflaţia este scăzută şi pare foarte stabilă".

Pentru Karl Smith, asociat în cadrul organizaţiei neguvernamentale Niskanen Center, curba inversată a randamentelor arată că economia americană este, probabil, aproape de recesiune, dar "foarte multe lucruri depind de modul în care reacţionează Federal Reserve", conform articolului său de la Bloomberg.

Deocamdată, aşteptările investitorilor arată că banca centrală a SUA va decide o nouă majorare a dobânzii de politică monetară la şedinţa FOMC din 19 decembrie 2018.

Smith arată că inversarea curbei randamentelor este explicată prin aşteptările pieţelor privind reducerea dobânzilor de către Federal Reserve, pe fondul încetinirii economiei.

"Dar dacă inversarea curbei randamentelor are loc deoarece investitorii se aşteaptă la reducerea ratelor pentru a lupta contra unei recesiuni iminente, atunci de ce Fed-ul nu reduce acum dobânzile pentru a evita recesiunea?", întreabă analistul de la Nis­kanen Center, care oferă şi răspunsul: "curba inversată a randamentelor arată că politica Fed-ului împinge deja economia către recesiune".

După cum explică Reuters, majorarea dobânzii de politică monetară a determinat creşterea costurilor de finanţare pe termen scurt şi mediu, iar firmele şi-au reevaluat politica de investiţii. În acelaşi timp, dobânzile pe termen lung sunt influenţate mai mult de aşteptările inflaţioniste, care în prezent sunt temperate şi îi determină pe investitori să accepte randamente mai scăzute pentru obligaţiunile pe termen lung.

Acesta este contextul în care principalii indici bursieri din SUA şi de la nivel global au înregistrat scăderi masive săptămâna trecută.

Dinamica randamentelor de pe piaţa obligaţiunilor a fost un factor major, alături de risipirea aşteptărilor privind încetarea războiului comercial dintre Statele Unite şi China.

După o scădere de aproape 800 de puncte în a doua zi a săptămânii trecute, indicele Dow Jones s-a prăbuşit din nou la reluarea tranzacţiilor de joia trecută, însă pierderile au fost recuperate aproape în totalitate până la finalul zilei, pe fondul apariţiei unei ştiri pe site-ul celui mai important cotidian financiar american, Wall Street Journal.

"Oficialii Federal Reserve iau în considerare semnalizarea unei noi atitudini, de aşteptare, după probabila majorare a dobânzii din decembrie, iar aceasta poate conduce la temperarea ritmului de majorare a dobânzilor", se arăta în articol de la WSJ.

Analistul Wolf Richter consideră că această "ştire", pe baza unor surse anonime de la Federal Reserve, nu a fost decât o încercare de manipulare a pieţei.

Efectele ei s-au risipit în ultima zi de tranzacţionare a săptămânii trecute, când Dow Jones a scăzut cu peste 500 de puncte, ceea ce a determinat un declin cumulat pentru întreaga săptămâ­nă de aproape 1150 de puncte, respectiv de 4,5%.

Analistul James Rickards, autorul cărţilor "Războaiele valutare" şi "Moartea banilor", a scris recent că "Federal Reserve a restricţionat politica monetară mai mult decât crede", în condiţiile majorării dobânzii şi reducerii bilanţului, iar rezultatul poate fi "declanşarea unei recesiuni sau mai rău până când îşi va da seama de greşeală".

Studii citate de Rickards arată că "scoatere economiei din recesiunile anterioare s-a făcut printr-o reducere cumulată medie a dobânzii de politică monetară cu 4 puncte procentuale", însă eficienţa acestui instrument este pusă acum sub semnul întrebării, deoa­rece limita superioară a intervalului ţintă este de 2,25%.

În opinia analistului american, o nouă criză va obliga Fed-ul să reducă dobânda la zero, dar nu va fi suficient, iar banca centrală a SUA va renunţa la restricţionarea cantitativă şi o va înlocui cu al patrulea program de relaxare cantitativă.

Dar mai este posibilă producerea unui nou miracol prin repornirea tiparniţelor, în condiţiile unor economii caracterizate de hiper-financializare şi a unor pieţe financiare care nu mai sunt pieţe?