ATITUDINI Taxa pe cîştigul de capital

Orice impozit serveşte unei realocări a resurselor financiare în economie, pentru ameliorarea bunăstării. Este un rău necesar cu care ne împăcăm, dacă ni se oferă argumente în privinţa destinaţiei alocării, rezultatelor şi costurilor. Prin urmare, la ce serveşte impozitul pe cîştigul de capital în România cînd piaţa de capital nu este pe deplin dezvoltată? Ce venituri fiscale speră să obţină Ministerul Finanţelor Publice din majorarea acestui impozit de la 1% la 16%, cum este prevăzut în noile modificări ale Codului Fiscal şi unde vor fi cheltuiţii banii? Eu nu cred că MFP are o idee foarte clară în acest sens, din moment ce veniturile fiscale încasate se contopesc în bugetul de stat. Mai degrabă, sînt tentat să apreciez că majorarea impozitului pe cîştigul de capital devine o sancţiune aplicată celor capabili să speculeze sau să inves-tească pe piaţa de capital.

Preocupat exclusiv de creşterea veniturilor fiscale, Ministerul Finanţelor Publice nu a învăţat că o lege trebuie să aibă la bază un studiu de impact, pentru a vedea ce efecte va produce în economia reală un nou impozit, ori majorarea acestuia. Ministerul Finanţelor Publice s-a obişnuit să ne ofere de fiecare dată o analiză unilaterală, invocînd importanţa creşterii veniturilor fiscale pentru funcţionarea serviciilor publice şi mai recent pentru asigurarea contribuţiei ţării noastre la bugetul comunitar începînd cu 2007. Cred că sîntem atraşi într-o confuzie! Cît timp publicul nu cunoaşte costurile gestiunii impozitelor şi taxelor, serviciile publice sînt de proastă calitate, iar capacitatea de absorbţie a administraţiei publice pe proiec-te în infrastructură este scăzută, nu se poate justifica nevoia de a avea mai multe venituri la bugetul de stat. Trebuie abandonat acest "mit al încasărilor la buget" în orice condiţii, cînd schimbul între stat şi sectorul privat este dezechilibrat, iar repartiţia cheltuielilor publice se face mai degrabă pur convenţional decît pe proiec-te de dezvoltare. Acelaşi raţionament îl invoc în cazul impozitului pe cîştigul de capital. Majorarea acestui impozit la 16% în ultima variantă a proiectului de lege privind modificarea Codului Fiscal, concomitent cu introducerea unor distorsiuni în sistemul fiscal (de exemplu, scutiri de plată a impozitului la veniturile privind prima vînzare la "Fondul Proprietatea") influenţează negativ volumul şi natura investiţiilor în economie, precum şi circulaţia capitalurilor, într-un moment în care piaţa noastră de capital are nevoie de un impuls, nicidecum de o nuia pe spate. În Polonia, Ungaria şi Cehia, unde gradul de capitalizare bursieră este de două-trei ori mai mare decît în România, regula generală este să nu se perceapă impozitul pe cîştigul de capital. Încasarea acestui impozit se face doar cînd sînt întrunite anumite condiţii. De pildă, în Ungaria se plăteşte o taxă de 10% pe cîştigul de capital, doar dacă tranzacţia are ca obiect valori mobiliare listate pe o piaţă de capital situată în afara ţării sau a Uniunii Europene. În alte ţări membre UE, acest impozit este tratat diferenţiat în raport cu cota de valori mobiliare deţinută de o persoană la o societate listată pe o piaţă de capital (între 1 şi 5%), relaţia în cadrul unei tranzacţii rezident-nerezident şi termenul de achiziţie-vînzare a valorilor mobiliare (peste sau sub 1 an). Cele trei condiţii pe care le-am enumerat constituie pentru un guvern instrumentul prin care sînt favorizate investiţiile directe de capital, investiţiile de portofoliu sau prin care se caută un echilibru între aces-tea. De aceea, mi se pare straniu ca în legislaţia fiscală românească să se majoreze pur şi simplu cota de impunere pe cîştigul de capital. Este o viziune puţin rudimentară, dar, din păcate, asta ne oferă amendamentele propuse de MFP la Codul Fiscal. Prin nevoia de creştere a veniturilor fiscale MFP inoculează publicului ideea rezolvării unei probleme, cînd în realitate creează o problemă. Dacă vor rămîne în această formă, noile reglementări propuse de MFP vor suplimenta costurile unui investitor la o tranzacţie pe piaţa de capital, întrucît impozitul pe cîştigul de capital se adaugă la comisionul datorat intermediarului financiar şi taxei ce trebuie achitată în contul CNVM. În aceste circumstanţe, aş pleda pentru eliminarea acestei taxe din noile amendamente la Codul Fis-cal, ori, cel puţin, pentru păstrarea cotei actuale de 1%. Argumentele pe care le-am invocat sper să fie suficient de convingătoare. Trebuie adăugat că sistemul fiscal în ţările membre ale UE nu este uniformizat în privinţa cîştigului de capital. Este un motiv în plus pentru care nu aş vedea o majorare a impozitului pe cîştigul de capital la 16%. În România, o asemenea cotă conduce la creşterea nejustificată a gradului de fiscalitate, fără să se vadă nici un efect pozitiv în compensaţie.