În transpunerea directivei 1023/2019, sunt două categorii mari de concepţii: unele elitiste, pe mai multe state, şi cele sociale, chiar populare, care sunt puse în valoare de un context oferit de declanşarea procedurii adoptării şi transpunerii acestui act normativ, a spus prof. univ. dr. Augustin Fuerea, Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti.
"Declanşarea procedurii de adoptare a avut loc anterior pandemiei şi unor proceduri înregistrate de economia noastră în plan naţional, european şi internaţional. Din perspectiva contextului, se observă anterior pandemiei că jumătate din totalul întreprinderilor supravieţuiesc mai mult de cinci ani. După pandemie, 47% din europeni nu ar demara o afacere de teama eşecului. De asemenea, conform statisticilor, 200.000 de firme dau anual faliment în Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă aproximativ 600 companii pe zi, unul din patru cazuri este de insolvenţă transfrontalieră, iar ratele de recuperare diferă de la 30% în Croaţia şi România şi 90% în Belgia şi Finlanda. De aceea, în procesul de transpunere nu putem să nu privim şi la celelalte state membre ale Uniunii Europene, unde găsim două tipuri de declaraţii. Portugalia apreciază că textul directivei este suficient de flexibil, motiv pentru care înainte de adoptarea ei şi-a rezervat o poziţie din punct de vedere al reglementării remiterii de datorie privind obligaţiile fiscale. Nu putem însă ignora declaraţia Germaniei, care ne duce cu gândul la fraudarea legii în sensul în care pot fi alese cadre de restructurare sau insolvenţă ale unor state care avantajează mai mult sau mai puţin", a precizat Augustin Fuerea, care a menţionat că în privinţa compatibilizării şi armonizării subiectelor de drept, statele joacă un rol important în transpunerea directivei, dar sunt importante şi instituţiile care joacă un rol legislativ.
Domnia sa a mai arătat că va fi interesant de observat cum vor fi armonizate interesele Uniunii Europene - garantate de Comisia Europeană, interesele statelor membre - reprezentate de Consiliul UE şi de interesele cetăţenilor statelor membre - reprezentate de Parlamentul European.