Avem o mare problemă dacă BCE spune că nu trebuie să ne facem probleme

Datele de la BCE arată că valoarea obligaţiunilor guvernamentale achiziţionate prin tipărire a crescut cu 33,4% în martie 2018 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, până la 1,945 trilioane de euro, iar valoarea obligaţiunilor corporate cumpărate tot prin tipărire a cres­cut, în acelaşi interval, cu o rată anuală de 97,1%, până la 148,7 miliarde de euro.

Aceasta nu a împiedicat autorităţile europene, inclusiv Banca Centrală Europeană, să proclame începutul unei noi ere a creşterii sustenabile.

Pentru ca absurdul să fie complet, oficialii autorităţii monetare a zonei euro încearcă să transmită semnale "adecvate" pieţelor, pentru a le convinge că dobânzile zero sau negative vor fi menţinute până când "inflaţia se va angaja pe o traiectorie sustenabilă".

Ce înseamnă aceasta? Nimic altceva decât intrarea puterii de cumpărare a cetăţenilor din zona euro pe o traiectorie descendentă, dar deloc "sustenabilă".

Din păcate, povestea frumoasă spusă de autorităţile europene începe să capete "uşoare" nuanţe de coşmar, în condiţiile în care activitatea economică din zona euro începe să dea semne de "gripare".

Indicii activităţii economice din zona euro, publicaţi lunar de IHS Markit, arată un declin semnificativ al creşterii, în special în sectorul industriei prelucrătoare, pe fondul accentuării presiunilor preţurilor.

În ultimii ani au existat perioade extinse în care preţurile plătite furnizorilor creşteau, însă firmele nu au transferat aceste presiuni către clienţii finali.

Acum nu mai este posibil aşa ceva. Activitatea economică, atât din indus­trie, cât şi din servicii, dă semne de încetinire semnificativă în condiţiile unei creşteri a preţurilor pe toate fronturile.

Acesta este contextul în care "BCE spune că nu trebuie să ne îngrijoreze o perioadă de încetinire", după cum scrie Bloomberg, pe fondul "unei serii de rapoarte economice surpinzător de slabe pentru începutul anului".

"Ne aşteptăm ca ritmul expansiunii economice să rămână puternic în 2018", a precizat Mario Draghi în raportul anual al BCE, în timp ce economistul şef al instituţiei, Peter Praet, a declarat că "trebuie să avem grijă, deoarece riscurile au crescut".

Benoit Coeure, membru al conducerii executive a BCE, a declarat la France Info Radio că "nu trebuie să ne îngrijorăm cu privire la creşterea economică din zona euro", deoarece "asistăm la o stabilizare după accelerarea de anul trecut", cu toate că "nu există suficientă inflaţie".

Această afirmaţie simplă arată mentalitatea absurdă de la nivelul Băncii Centrale Europene. Cum adică nu există suficientă inflaţie? Suficientă pentru ce? Oare stabilitatea preţurilor, despre care se spune că este obiectivul principal al BCE, nu înseamnă că rata medie a inflaţiei trebuie să fie zero pe termen mediu şi lung?

O ţintă de 2% pe termen mediu şi lung înseamnă o dublare a preţurilor în 35 de ani, respectiv o înjumătăţire a puterii de cumpărare a cetăţenilor.

Din fericire pentru conducătorii BCE, perspectiva unui război comercial între Statele Unite şi China a venit la momentul potrivit pentru a justifica ratarea ţintelor asumate, dar şi a menţinerii în funcţiune a tiparniţei.

Dar s-a întâmplat ceva neaşteptat. Ewald Nowotny, guvernatorul Băncii Austriei şi membru al conducerii executive a BCE, s-a "defectat" în urmă cu câteva zile. Într-un interviu acordat Reuters, Nowotny a declarat că "normalizarea politicii monetare trebuie să înceapă acum".

Prima măsură ar trebui să fie creşterea dobânzii pentru depozitele constituite de băncile comerciale la BCE, care în prezent este de -0,4%. Nivelul sugerat de guvernatorul Băncii Austriei, de -0,2%, nu este suficient, din păcate, pentru ieşirea din teritoriul absurdului.

Cu toate acestea, reacţia BCE a fost imediată şi dură. "Opiniile guvernatorului Nowotny sunt personale", a declarat un purtător de cuvânt al instituţiei, şi "nu reprezintă opinia Consiliului guvernatorilor", după cum scrie Reuters.

În interviul acordat agenţiei de ştiri, Ewald Nowotny a abordat şi subiectul războaielor comerciale, despre care a declarat că "au efecte negative pentru toţi cei implicaţi", inclusiv "posibile efecte negative pentru stabilitatea financiară", în timp ce "efectele asupra politicii monetare nu sunt foarte clare". Opinia conform căreia creşterea zonei euro nu este decât o iluzie alimentată de tiparniţa BCE este susţinută şi de reputatul analist american Martin Armstrong, un insider al cercurilor influente de politică economică în ultimele decenii.

Armstrong scrie pe blogul său că "Mario Draghi nu va opri programul de relaxare cantitativă", în condiţiile în care "toate sursele mele din spatele cortinei îşi exprimă teama faţă de ceea ce se va întâmpla după ce pleacă Draghi".

Motivul este simplu. "Cine va mai cumpăra obligaţiunile guvernamentale şi va continua să subvenţioneze guvernele Europei?", întreabă retoric analistul american.

Reacţia Băncii Centrale Europene la declaraţiile recente ale lui Ewald Nowotny arată, în opinia lui Armstrong, că "Draghi ştie că se află într-o capcană şi nu face decât să încerce menţinerea pe linia de plutire până când va pleca, astfel încât să nu fie considerat vinovat pentru dezas­trul creat la nivelul economiei globale".

Trecerea războiului comercial dintre SUA şi China de la stadiul "probabil" la cel "fierbinte" va reprezenta o adevărată "mană cerească" pentru Mario Draghi şi colegii săi din conducerea BCE.

Ei vor putea spune că au făcut totul şi nu au nicio vină sau responsabilitate pentru faptul că tiparniţa monetară nu a adus o creştere economică sustenabilă, ci doar creşterea "sustenabilă" a preţurilor şi scăderea, la fel de "sus­tenabilă", a nivelului de trai.