AVOCATUL GABRIEL BIRIŞ, FOST SECRETAR DE STAT ÎN MFP: "Avem nevoie de legi bune, nu de un război al românilor împotriva românilor"

Reporter:Care este adevărul legat de proiectul de modificare a Codului Fiscal publicat, recent, "pe surse", despre care ministrul Anca Dragu părea să nu ştie ce cuprinde? Cine l-a redactat?

Gabriel Biriş: Acest proiect a fost redactat în primă fază de mine. Ulterior, a fost revizuit de colegele din Ministerul Finanţelor şi a ieşit un proiect foarte bun. A fost transmis spre avizare către alte direcţii decât cea de legislaţie, doar că în momentul în care a fost dat pentru comentarii, a ieşit şi în presă. Este un proiect de 100 de pagini. Ca să-l citeşti, să îl analizezi şi să emiţi şi judecăţi de valoare în trei ore este cel puţin ciudat.

A fost creată o isterie pe marginea majorării cotelor de contribuţii individuale. Nu a văzut nimeni că erau şi unele măsuri tranzitorii, era doar o reaşezare a taxelor şi nu plătea nimeni un leu în plus, era doar o metodă de simplificare. Măsura era necesară pentru plafonarea bazei de calcul a contribuţiilor, pentru a putea aduna veniturile în declaraţia anuală de impunere, pentru a putea calcula eficient şi efectiv baza de calcul plafonat. Angajatorul majora salariul brut cu echivalentul taxelor pe care înainte le plătea statului iar acum ar fi trebuit achitate de angajat, care ar fi primit această mărire de salariu, astfel încât la buget ar fi intrat aceleaşi sume. Am fi asistat doar la o reaşezare a acestor taxe. Reţinerea de către angajator a impozitelor şi contribuţiilor se păstra.

Între timp, mecanismul a fost înţeles şi nu mai există critici. Foarte mulţi oameni de afaceri, jurnalişti, politicieni au început să înţeleagă proiectul şi să îl susţină, dar, din păcate, din cauza isteriei care s-a creat în acea zi când a apărut proiectul în presă, premierul a decis că este un proiect prea delicat pentru a fi susţinut în apropierea alegerilor şi, retrăgându-şi susţinerea pentru acest proiect, mi-am dat demisia. Era proiectul pentru care acceptasem să merg la minister. Acestea erau modificările pe care doream să le fac: plafonarea bazei de calcul a contribuţiilor, extinderea bazei, momentul zero şi încă vreo câteva mai mici. În lipsa susţienrii, nu veneam în minister. Odată pierdută susţinerea, nu mai aveam de ce să rămân.

Reporter:Cum v-aţi fi asigurat că noii angajaţi ar fi primit salarii mai mari decât ar fi primit dacă s-ar fi angajat până acum?

Gabriel Biriş: Cu sau fără această lege, ce îl impiedică pe angajator să ofere un net mai mic? Piaţa funcţionează pe salariul net, acesta este cel care îl interesează pe angajat, care vrea, de exemplu, să câştige 2000 de lei. În funcţie de acest nivel, angajatorul îşi face calculul; pentru 2000 de lei angajatorul plăteşte 3700 lei. Angajatul munceşte de 3700 de lei, nu de 2000 lei. Acum s-ar fi schimbat doar formula, rezultatul ar fi fost acelaşi.

Avem nevoie de un instrument pentru asigurarea posibilităţii aplicării reformei reale, şi anume de plafonarea bazei de calcul a tuturor contribuţiilor în funcţie de suma veniturilor, în aşa fel încât peste un anumit venit să plătim doar impozitul, nu şi contribuţile, şi să creăm condiţiile pentru creşterea conformării voluntare, pentru aşezarea bazei de impunere într-un mod echitabil şi onest.

Nu pot să cred că, în România, două persoane care câştigă acelaşi venit pentru acelaşi tip de servcii rămâne cu sume diferite nete pentru faptul că una are contract de muncă şi cealaltă contract de prestări servicii (prima dintre acestea câştigă, în final, mai puţin decât cea de-a doua). Ca să putem să asigurăm stabilitate şi predictibilitate, trebuie să aşezăm sarcina fiscală pe o bază mare, realizată fără excepţii şi privilegii. În momentul în care vorbim de sarcina fiscală aşezată în funcţie de cum câştigăm banii creăm categorii de privilegiaţi şi oropsiţi, ceea ce nu ar trebui să fie admisibil.

Reporter:Cu alte cuvinte, taxele aferente veniturilor din activităţi independente cresc, în proiectul pe care l-aţi redactat?

Gabriel Biriş: Este foarte dificil de spus dacă ar fi crescut sau dacă ar fi scăzut aceste taxe, în condiţiile în care proiectul ar fi fost aprobat. Efectul plafonării bazei de impozitare este tocmai acela că, de la plafon în sus, nu se mai datorează niciun fel de contribuţii, plafonul fiind de 13.400 de lei. Unul dintre motivele pentru care proiectul a fost întârziat îl reprezintă căutarea de soluţii pentru reducerea acestui plafon, soluţii pe care, din păcate, nu le-am găsit.

În orice caz, dacă veniturile cumulate din activităţi independente şi din alte tipuri de activităţi sunt mai mici decât plafonul, atunci contribuţiile datorate statului cresc, potrivit proiectul de modificare a Codului Fiscal.

Repet, nu înţeleg de ce ar trebui considerat normal ca cineva care câştigă din activităţi independente 1000 de lei să rămână cu 740 lei în buzunar, spre deosebire de un anagajat care primeşte tot 1000 de lei, dar, în final, rămâne cu 540 de lei. Trebuie să avem foarte mare grijă, ca să vorbim de stabilitate şi predictibilitate trebuie să vorbim de bază cât mai largă. Bază mare şi impozite mici. Baza de impozitare se erodează prin legi proaste şi evaziune. În momentul în care legea stabileşte tratamentul fiscal în funcţie de cum câştigăm şi nu în funcţie de cât câştigăm, atunci legea creează diverse categorii de cetăţeni - şmecheri, fraieri, privilegiaţi, horopsiţi, iar lucrul asta nu are cum să genereze stabilitate pe termen lung.

Reporter:Ce alte prevederi mai conţine proiectul pe care l-aţi redactat?

Gabriel Biriş: Cea mai importantă parte din proiectul de cod este stabilirea momentului zero şi de-offshor-izarea României.

În ceea ce priveşte momentul zero - noi avem o legislaţie care vizează aşa numitele metode de control indirect. Inspectorii fiscali pot să verifice dacă cheltuielile se potrivesc cu veniturile şi, în cazul în care sunt identificate diferenţe, companiile respective sunt inspectate şi diferenţele - impozitate cu 16%. La vremea când aceste prevederi au fost introduse, în 2011, le-am criticat în principal din două motive. În primul rând mi se pare complet imoral ca sumele stabilite suplimentar prin controale să fie impozitate tot prin 16%. Adică ce-i spunem cetăţeanului? Hoţul neprins e negustor cinstit, iar hoţul prins plăteşte ca cel cinstit? Nu-i corect! Trebuia o cotă sancţionatorie. Al doilea motiv pentru care am criticat aceste reglementări a fost faptul că nu s-a creat o referinţă. Cum poţi să compari viteza lui A cu viteză lui B dacă nu există un punct de referinţă? Pe aceeaşi logică, cum poţi să compari veniturile declarate cu cheltuielile estimate, dacă tu nu ştii cât aveai la începutul perioadei de control? Am atras atenţia că legea nu poate fi aplicată, dovadă că după cinci ani de zile de aplicare ANAF a emis doar cinci decizii de impunere pentru circa şase milioane de lei şi a încasat două milioane lei. Din cele cinci decizii, patru sunt contestate. De fapt, nu au fost făcute niciodată controale adevărate. A fost foarte mult zgomot, foarte multă propagandă. Legislaţia nu a fost eficientă. Atunci am propus următoarea soluţie: creăm un moment zero în care toţi românii cu patrimoniul net peste un anumit nivel pe care l-am discutat şi l-am agreat la un milion de euro, ca să nu ducă în derizoriu, plăteşte un impozit standard de 16%. Însă, după acest moment, tot ce nu poate fi justificat nu mai este impus cu 16%, ci cu 75%. Dacă cerem tot 16% şi celor care nu şi-au declarat patrimoniul de peste un milion de euro, atunci de ce aceştia ar mai face o astfel de declaraţie? Această măsură ar fi dus la o foarte mare transparenţă în administrarea fiscală.

De asemenea, trebuie menţionat că în legislaţia noastră a lipsit instrumentul care să permită impozitarea beneficiarului final, astfel încât persoanele care şi-au vândut afaceri din România nu au plătit nimic statului român. Acest gen de reglementări există. În UE sunt state ce au măsuri simple prin care îşi obligă contribuabilii să declare profiturile parcate. Se stabileşte o obligaţie de declarare, care acum nu există. Impozitele se stabilesc prin lege. Fără lege, nu exisă impozite. Vrem sau nu să lărgim baza? Sau punem giruri doar pe cei mici şi vulnerabili?

Reporter:Acest aspect are legătură cu preţurile de transfer...

Gabriel Biriş: Are legătură cu totul. G20, în urmă cu cinci ani, a dat mandat OECD să dezvolte un set de reglementări care să împiedice erodarea bazei fiscale. Administraţiile fiscale, inclusiv cele din paradisurile fiscale, au început să semneze acorduri de schimb automat de informaţii. Inclusiv Panama, după scandalul cu Panama Files, a semnat un astfel de acord şi acum dă automat informaţii. Trebuie să înţelegem că nu mai există secret fiscal. Paradigma pe care era aşezată fiscalitatea globală se schimbă.

Vom vedea dacă acest lucru este bun sau rău. Eu cred că este bine, pentru că sarcina fiscală trebuie distribuită cât mai uniform, pentru a o putea reduce. De aceea aceasta era cea mai mare schimbare care ar fi trebuit făcută în fiscalitatea României. Cred că este pentru prima dată când cineva a propus în spaţiul public un asemenea proiect.

Reporter:Dar de ce nu aţi propus toate aceste modificări când a fost rescris Codul Fiscal?

Gabriel Biriş: Le-am propus. Singura noutate este mutarea contribuţiilor. Toate celelalte au fost prezentate de mine atât la consultările de la Ministerul Finanţelor, cât şi în Camera Deputaţilor. Inclusiv momentul zero. Sunt modificări ce au fost propuse de mine ca amendamente la Codul Fiscal, atunci. În vara anului trecut, înainte să ajungă Codul Fiscal la Camera Deputaţilor, am luat tot textul Codului Fiscal şi pe cel al Codului de Procedură Fiscală, le-am pus într-un tabel şi am citit articol cu articol, propunând modificări acolo unde am considerat. Au fost şi atunci 100 de pagini de modificări, dintre care unele au şi fost preluate.

Reporter:În concluzie, acest proiect merge sau nu mai departe?

Gabriel Biriş: Această iniţiativă include 12 măsuri. Din cele 100 de pagini, 80 sunt despre impozitul pe venit şi contribuţii plus momentul zero. Acestea pot fi parcate, dar celelalte sunt lucruri care trebuie aprobate prin OUG. Sunt chestiuni aparent mărunte, dar cu impact foarte mare. De exemplu, cota forfetară zero pentru agricultori. Este un regim ultra-simplificat care s-ar aplica agricultorilor. Discuţia pe care am avut-o cu reprezentanţii oierilor m-a scuturat. Mi-am dat seama că noi tindem să pierdem legătura cu realitatea. Trăim în sfere înalte şi nu ne dăm seama că aceşti oameni au foarte mult de muncă şi sunt atât de puţin obişnuiţi să completeze formulare.

Revenind la contribuţii, momentul zero şi de-offshor-izare, cred că discuţia trebuie reluată serios după alegeri.

Reporter:Dar de ce aţi plecat din minister tocmai când să vă susţineţi proiectul?

Gabriel Biriş: Ideea este că eu pentru asta m-am dus la minister - să promovez acest proiect - pentru că într-un fel poţi susţine un proiectul din privat, altfel îl puteam susţine de acolo. Însă după ce iniţiativa mea şi-a pierdut susţinerea, nu mai aveam ce să fac, a trebuit să plec.

Reporter:Vi s-a cerut să vă daţi demisia?

Gabriel Biriş: Nu, nu mi s-a cerut. Mi-am dat singur demisia. Marele reproş pe care mi-l fac este faptul că nu am explicat ideile, nu am răspuns la întrebări. Dacă făceam asta, atunci probabil că proiectul nu era parcat. Mi s-a cerut, însă, să nu ies public în prima zi după ce proiectul a apărut pe surse (miercuri) şi nu am ieşit.

Reporter:Pe lângă acest proiect, ce aţi reuşit să faceţi cât timp aţi fost secretar de stat la Finanţe?

Gabriel Biriş: În mandatul meu au fost simplificate multe lucruri şi cred că cel mai important aspect este o anumită schimbare de mentalitate.

Reporter:Ce consideraţi că trebuie să se schimbe în Ministerul Finanţelor Publice?

Gabriel Biriş: Vorbim de un organism foarte mare, Ministerul Finanţelor şi ANAF şi nu se poate să trimiţi acest organism ani de zile într-o direcţie şi după aceea să aştepţi pe cineva care să-i schimbe direcţia peste noapte. Ministerului de Finanţe îi trebuie determinare, este nevoie ca ministrul şi secretarii de stat, preşedintele şi vice-preşedinţii de la ANAF să lucreze împreună, ca o echipă. Să se concentreze pe ce contează, nu pe chestiuni de formă.

Anul trecut, a fost la Bruxelles o iniţiativă de modificare a Directivei TVA pentru a permite taxarea inversă - singura măsură eficientă pentru a combate frauda de tip carusel. De ce nu am susţinut-o? Noi pierdem în fiecare an minimum 4 miliarde euro din frauda de tip carusel şi, cu toate acestea, în 2015, România nu a susţinut această propunere. De ce?

A fost publicat recent studiul Comisiei Europene privitor la gradul de colectare a TVA. Randamentul colectării în România a scăzut în 2014, şi nu cu puţin, ci cu mult. De fapt, în acea perioadă, s-a creat foarte multă nenorocire în economie, prin acţiunile derulate, foarte mulţi oameni au avut de suferit, iar acest lucru afectează spiritul anteprenorial pe termen lung. S-a introdus răspunderea pentru fapta altuia. Dacă furnizorul furnizorului tău a făcut fraudă, te acuză pe tine. De ce? Pentru că, în viziunea unora, victimele colaterale sunt permise. Ei bine, victimele colaterale într-un stat de drept nu sunt permise.

Cifrele pe 2015 în mod evident vor fi mai bune, întrucât, în momentul în care te raportezi la o bază foarte mică şi faci un pic de treabă, normal că se vede. Aşadar, o bună parte din încasările "suplimentare" sunt datorate bazei foarte mici din 2014. După care, o altă mare parte, părerea mea mai mult de jumătate, vine ca urmare a faptului că DIICOT şi DNA au destructurat nişte mari lanţuri de corupţie şi evaziune.

Reporter:Spuneţi că ANAF nu şi-a făcut treaba. În acelaşi timp, Gelu Diaconu, fost şef al ANAF, v-a acuzat, în mai multe ocazii, atât pe dumneavoastră, cât şi pe doamna ministru Anca Dragu, că nu i-aţi lăsat pe funcţionarii ANAF să-şi facă treaba şi că le-aţi spus să publice cifre eronate. Cum comentaţi aceste afirmaţii?

Gabriel Biriş: O singură dată am reacţionat la afirmaţiile domnului Diaconu, când dânsul a spus nişte lucruri complet neadevărate. Dânsul ne-a acuzat că facem anchete în ANAF. Nici poveste de aşa ceva. Eu cred, şi i-am atras atenţia şi când era în funcţie, că genul acesta de excese în limbaj nu este potrivit pentru un demnitar, pentru că dânsul era demnitar pe vremea aceea.

Fostul preşedinte al ANAF a făcut foarte mult rău acestei ţări, prin faptul că a impus în ANAF o mentalitate, o abordare conform căreia toţi românii sunt hoţi şi contribuabilul trebuie pedepsit de ANAF, nu trebuie îndrumat. A creat foarte mult rău - coduri de TVA anulate, decizii de impunere emise şi acces blocat la justiţie prin plângeri penale, conturi blocate, companii închise.

Să vă prezint nişte cifre referitoare la modul de soluţionare a contestaţiilor, pentru sume de peste 5 milioane de lei, în perioada 2011-2015. Contestaţiile admise în 2011, 2012 şi 2013 au fost de aproximativ 22%. După care, din 2014, a început jihadul - doar 12% au fost admise, aproape jumătate faţă de 2013. În 2015, procentul s-a înjumătăţit din nou şi doar 6% au fost admise. Contestaţiile contribuabililor au fost respinse în procent de aproximativ 40%, în 2011, 2012 şi 2013. Scăderea de 10% din 2014 a numărului de contestaţii admise o regăsim integral în numărul contestaţiilor respinse, procentul acestora din urmă crescând la 50%. În 2015 însă, scade abrupt şi numărul contestaţiilor respinse, de la 50% la 34%. Ce a făcut domnul Diaconu? A trimis contribuabilii în penal. Pe de o parte le-a băgat contribuabililor mâna în buzunar cu decizii de impunere, pe de altă parte a suspendat contestaţiile cu plângeri penale împotriva contribuabililor, ceea ce este un abuz scandalos. Acesta este motivul pentru care anul trecut am tras un semnal de alarmă, punând întrebarea dacă nu cumva ANAF se transformă în grup infracţional. S-au emis decizii de impunere, ştiind foarte bine că nu au dreptate, că acestea contravin atât Codului Fiscal, cât şi Directivei TVA şi deciziilor CJUE. Ceea ce a făcut conducerea ANAF în 2014 şi 2015 este asasinat economic. Această politică, pentru că putem vorbi de o politică de stat, are şi o explicaţie: "pregătirea" din timp a alegerilor din această toamnă.

Dacă ne uităm la prima parte a mandatului lui Victor Ponta, vedem că în 2012 şi 2013 au fost introduse ori majorate peste 30 de taxe, după care probabil Ponta a fost făcut atent că vin alegerile şi trebuie să confişte subiectele dreptei şi să reducă taxele. Începând cu finalul lui 2014, Guvernul Ponta a venit cu foarte multe reduceri de taxe, pentru că se apropiau alegerile. Toate aceste reduceri au fost finanţate din ce? Ce şi-au spus? "Le luăm banii astăzi fraierilor care muncesc şi vedem noi când îi dăm înapoi, pentru că după aceea nu mai contează - câştigăm alegerile şi patru ani suntem liniştiţi".

Au dus totul în penal, i-au făcut pe oameni să le fie frică şi de umbra lor, pentru că una e să vorbeşti de bani şi alta e să vorbeşti de ani. 60% din toate deciziile emise către antreprenori sunt în penal şi au fost emise sute de astfel de decizii împotriva a sute de companii, fiecare cu zeci sau sute de angajaţi. Pentru a opri acest jihad, trebuie modificată inclusiv legea privind evaziunea. Acesta esate motivul pentru care în ăproiectul OUG se introduceau prevederi cu privire plângerea prealabilă. Avem o decizie CEDO împotriva României care spune că nu poţi să îl judeci pe om în două instanţe. Pe ei, însă, nu i-a interesat de niciunul dintre princiipiile de drept şi nici de nenorocirile pe care le cauzează. Generalizarea trimiterii în penal pentru orice greşeli, nu doar pentru fraudă, este cea mai mizerabilă chestiune care putea fi făcută împotriva spiritului anteprenorial din România.

Reporter: Mulţumesc!