AVOCATUL GHEORGHE PIPEREA: "A fost nevoie de o pandemie pentru a impune telemedicina, tele-munca, educaţia şi justiţia digitalizate"

A fost nevoie de o pandemie pentru a impune telemedicina, tele-munca, educaţia şi justiţia digitalizate, este de p[rere avocatul Gheorghe Piperea, care a scris, pe pagina sa de Facebook:

"Comportamentul bazal al omului este determinat de nevoile sale naturale - acesta este numitorul comun, repetabil şi previzibil, al oricărui om. Tocmai de aceea foamea, frica, privarea senzorială sau tortura fizică au fost mereu metode aproape infailibile de control şi remodelare a omului.

Comunitatea de valori, apartenenţa la grup, cooperarea şi altruismul, adică identitatea de grup, înseamnă primul rezervor de surplus comportamental (ceea ce se adaugă comportamentului de bază). Este ceea ce ne diferenţiază ca membri ai unei comunităţi - familie, naţiune, echipă, grup, confrerie, companie etc.

Asperităţile, diferenţele şi alegerile personale, individuale, adică identitatea individuală, se constituie într-un al doilea rezervor de surplus comportamental, cu mult mai vast şi mai adânc decât primul. Datele cu caracter personal sunt indicatori de surplus comportamental, semnale infinitezimale ale comportamentului nostru individual, care ne diferenţiază de ceilalţi. Emoţiile, afecţiunile şi opţiunile noastre, starea de sănătate, autoaprecierea, culoarea pielii, nuanţa ochilor, vârsta, educaţia etc., sunt date cu caracter personal care sunt indisolubil legate de persoana noastră (şi nu ar trebuie să fie în proprietatea nimănui, tocmai pentru că sunt identitatea noastră, adică noi înşine).

Poate părea de neînţeles sau de neimaginat, dar surplusul comportamental poate fi recoltat. Când ne manifestăm identitatea de grup, emitem semnale ale surplusului nostru comportamental. Când ne punem datele noastre cu caracter personal la dispoziţia colectorilor, fie că o facem de bună voie sau forţat, fie că suntem conştienţi sau nu de auto-exproprierea noastră, cu titlu gratuit, de aceste fracţiuni ale identităţii noastre, plămădim şi dospim uriaşul cozonac al surplusului comportamental pe care îl recoltează colectorii. Pe baza acestui surplus comportamental, analizat de algoritmii şi inteligenţele artificiale ale colectorilor atât în succesiunea ipostazelor noastre din ultimii 20 de ani (colectorii acestor date nu omit nici un detaliu al experienţelor noastre şi nu uită nicio întâmplare sau eveniment din viaţa noastră, în timp ce noi avem memorie selectivă şi afectivă, ierarhizată în privinţa valorilor şi omisivă cu detaliile), cât şi în comparaţie cu indivizii similari nouă, colectorii efectuează estimări şi chiar predicţii comportamentale. Având la dispoziţie imense baze de date şi capacităţi gigantice de procesare, colectorii surplusului comportamental pot estima, cu o precizie diabolică, ce alegeri şi achiziţii vom face, ce decizii vom lua mâine, peste 2 săptămâni sau până la Crăciun. Ceea ce fac colectorii de surplus comportamental nu este meteorologie - estimările lor sunt exacte pentru că au ajuns să ne cunoască mai bine decât ne cunoaştem noi înşine. Hazardul şi incertitudinea, inerente lumii materiale, sunt ţintele predicţiilor comportamentale, ţinte care trebuie anihilate, pentru a se instala certitudinea în descrierea comportamentului aşteptat de la noi. Ceea ce fac colectorii de surplus comportamental nu este profeţie care se împlineşte prin simplul fapt că este rostită - predicţiile lor sunt matematic exacte şi descriu un viitor determinat, în care liberul arbitru este anihilat. Prin aceste predicţii comportamentale, voinţa noastră este canalizată, consimţământul ne este fabricat, iar personalitatea noastră este remodelată. Produsul lor predictiv suntem noi, şi nu serviciile pe care le vând. Noi suntem marfa. Construind şi perfecţionând permanent un avatar informatic, pe modelul surplusului nostru comportamental, colectorii transformă omul din persoană în cifră şi îl reduc la cel mai mic numitor comun. Suntem cum ni se sugerează să fim, cum suntem înghiontiţi să fim (nudge), cum ni se dictează să fim - corectitudinea politică, valorile comunităţii, politicile de sănătate publică, suspiciunea omniprezentă că am fi terorişti, spălători de bani, corupţi, conspiraţionişti, infectaţi decişi să îi infecteze şi pe ceilalţi, ratingul de cetăţean etc. sunt andrelele cu care păpuşa vodoo care ni se construieşte informatic, golemul nostru tehnologic, sunt condiţionate şi canalizate comportamental.

Evident, din această recoltă rezultă continente de bani - mai important este, însă, controlul pe care îl poate asigura. Colectorii surplusului comportamental sunt capitalişti de supraveghere, campionii "revoluţiei" digitale, care şi-au impus modelul de "biznis" prin intermediul alianţei fructuoase cu serviciile secrete, împreună cu care au generat un Big Brother planetar, atotprezent şi atotputernic.

Deşi nu au trecut nici 20 de ani de atunci, mulţi nu îşi mai amintesc de vremurile legendare ale unicului corsar al oceanului virtual, cel plin de infinite resurse de surplus comportamental - mă refer la acel google originar, din anii 2001-2008, primul capitalist de supraveghere, contractant al statului sau al armatei, aliat cu serviciile secrete şi cu deep state - ul american, creatorul primului mandat de preşedinte ale lui Barack Obama. După evenimentul din 11 septembrie 2001, când deep state - ul american era disperat să ofere o soluţie la apariţia acelei lebede negre (America era atacată la ea acasă, pentru prima dată de la intrarea sa în cel de-al doilea război mondial), iar google era în pragul falimentului (împreună cu tot sectorul dotcom, cum se numea atunci), a apărut ideea extracţiei şi a procesării surplusului comportamental, ceea ce, aşa cum am arăatat mai sus, oferă precizie diabolică în predicţiile comportamentale, cu condiţia colectării unei baze de date gigantice. Statul profund american, inclusiv armata şi serviciile secrete, au descoperit că nu mai este nevoie de bugete enorme pentru monitorizarea anti-tero, pentru că există google search şi personal identity profile, după care au apărut google maps, google street, google play etc.

După ce google a pus pietrele de hotar, a aparut facebook - şi oceanul s-a împăţit în două, iar deep state - ul american a adoptat şi facebook ca un asset (chiar mai bun în monotorizare şi control decât google).

Apare amazon şi oceanul se împarte în trei. Apple înţelege că nu poate sta departe de acest tip de economie de scală bazată pe predicţiile rezultate din colectarea permanentă a surplusului comportamental al clienţilor, şi oceanul se împarte din nou, de data asta în patru.

Cele 4 mari întreprinderi tehnologice formează clubul gafa (google, apple, facebook, amazon) şi fac trecerea la statutul a-naţional, care nu mai ţine cont de legislaţia şi fiscalitatea naţionale, creându-şi propriile legi si precepte morale (terms and conditions, comunity values), care nu mai sunt aplicate de instanţe sau de arbitri telurici, ci de instanţe hieratice, anonime, compuse de indivizi selectaţi de proprietari şi din verificatori voluntari ai "adevărului" (fact checkers).

Microsoft cumpără, în 2016, linkedin, adică cca 500 de milioane de utilizatori, şi îşi creează cortana, care integrează toţi utilizatorii softurilor şi ai platformelor de e-mail din proprietatea Microsoft (peste 1,2 mld), astfel asigurându-şi intrarea în clubul capitaliştilor de supraveghere. Verizon cumpără yahoo, adică 1,2 mld utilizatori, şi intră în club.

Urmează, desigur, twitter, tik tok, reţelele chineze de socializare, emulii gafam din SUA şi Europa, inclusiv Rusia, iar oceanul virtual al surplusului comportamental devine cam aglomerat la nivelul lui 2019.

Rezerva de date cu caracter personal, odinioară infinită, nu numai că era împărţită în zeci de fracţiuni, arhipelaguri şi insuliţe izolate, dar ameninţa cu limitarea. În plus, intervine redundanţa şi, deci, plafonarea economiei de scală.

Pentru că biznisul capitaliştilor de supraveghere nu poate supravieţui decât în condiţii de abundenţă a resurselor de surplus comportamental, a fost nevoie să se inventeze ceva care să spargă acest plafon şi să readucă pe "piaţă" resurse nelimitate de date cu caracter personal.

Măsurarea paşilor, a bătăilor inimii, a nivelului apei în organism, a caloriilor consumate/arse, a ritmului şi volumului respiraţie etc., tratamentele, procedurile medicale, invazive sau non-invazive, interacţiunea cu ceilalţi, inclusiv cea din familie şi din intimitate, totul a fost pus la treabă pentru a reîmprospăta stocul de surplus comportamental.

Nici asta nu a fost suficient. A fost nevoie de o pandemie pentru a impune telemedicina, tele-munca, educaţia şi justiţia digitalizate, testele obligatorii, carantina sau izolarea, supunerea faţă de reguli, oricât de stupide, respectul faţă de autorităţi, oricât de populate cu proşti, infractori şi impostori, adeziunea la ideologiile sau "ştiinţa" oficială, vaccinarea şi segregarea pe criterii de (ne)vaccinare.

Iar certificatul de vaccinare, paşaportul de libertate, adeverinţa verde - cum vreţi să le spuneţi - vor pune la dispoziţia colectorilor surplusului comportamental date cu caracter personal care nu mai provin din surse exclusiv externe şi/sau vizibile, ci direct din corpul şi din măruntaiele noastre.

Cândva, colectorii surplusului comportamental vor şti ce vrem să facem, înainte ca măcar să ne gândim să trecem la fapte. Aveţi grijă, că va veni vremea pedepsirii crimăgânditului. Ţidula "verde", digitală, adoptată de UE, este drumul inexorabil către această distopie."