AVOCATUL GHEORGHE PIPEREA: "Sistarea ajutoarelor de stat - pericolul real de explozie a supra-îndatorării"

Sistarea ajutoarelor de stat reprezintă un pericol real de explozie a supra-îndatorării, afirmă avocatul Gheorghe Piperea, într-o postare pe pagina sa de Facebook.

Specialistul scrie: "În numărul său din 12-13 mai 2021, ediţia tipărită, ziarul francez Les Echos arată că, spre deosebire de banca "noastră" centrală, banca centrală a Franţei are un întreg departament care se ocupă cu prevenţia supra-îndatorării consumatorilor la bănci (ca uleiul pe foc, zice ziaristul...). De asemenea, în Franţa, micro-creditele nu sunt supuse regelementării privitoare la creditele de consum (??!). Se pare că este o problemă pan-europeană, agravată de pandemie, de vreme ce UE are în plan o modificare a Directivei creditelor de consum. Franţa face demersuri (chiar presiuni, conform Les Echos) de includere a micro-creditelor în sfera de reglementare principială şi expresă a Directivei. De altfel, Franţa insistă şi pe ideea "întăririi" dreptului consumatorului la informaţie, inclusiv sub aspectul obligaţiei creditorilor financiari de avertizare a consumatorilor asupra riscurilor antrenate de îndatorare. De aici concluzia evidentă că, nici după 13 ani de la falimentul Lehman Brothers, care a declanşat un incredibil şi interminabil şir de bail out/bail in (salvare a băncilor cu bani publici sau cu banii deponenţilor) şi care a devoalat un fenomen cu extensie globală al creditării iresponsabile, nu s-a făcut nimic în această privinţă - dreptul la informare este mai mult decât moale(1), iar obligaţia de avertizare asupra riscului există doar cu numele(2) ...

În fine, în Les Echos (numărul mai sus citat) se vorbeşte despre faptul că, aparent, anii pandemici 2020-2021 nu ar fi determinat o creştere neliniştitoare a situaţiilor de supra-îndatorare sau faliment ale consumatorilor. Cu toate acestea, se arată că pandemia face ca o comparaţie între anul 2019 şi aceşti ani pandemici, în decursul cărora statul francez a sprijinit populaţia cu ajutoare sociale, ca să nu sufere de foame, precum şi cu îngheţarea creditelor şi a datoriilor fiscale, ca să nu se îngroape în datorii rezultate din penalităţi de întârziere sau să nu fie evacuaţi din casă în plin confinement, nu este relevantă, tocmai datorită (sau din cauza ... ) ajutorului de stat şi a facilităţilor de amânare/ştergere a datoriilor.

Implicit, rezultă şi pericolul real de explozie a supra-îndatorării - când aceste ajutoare de stat şi facilităţi se vor sista (şi se vor sista, pentru că pandemia s-a terminat), nimic nu va mai opri supra-îndatoarea, insolvenţele personale şi ruina celor care, în 2019, erau deja supra-îndatoraţi, anii de pandemie determinând multă lume să apeleze la ruinătoarele micro-credite sau împrumuturi de scurtă durată de la IFN-uri.

Nu vorbim numai de Franţa, ci de întreaga UE.

Situaţia României este cu mult mai gravă decât media europeană. Uitaţi-vă în urmă cu mânie şi veţi vedea că nu toată lumea a primit ajutoare şi facilităţi, că acolo unde s-a dat cu o mână, s-a luat cu alta (indemnizaţiile de pandemie s-au taxat cu 47% - impozite, CAS, CASS), că nu s-a acceptat îngheţarea contractelor de credite, ci amânarea pe maxim 9 luni, cu dobândă la dobândă şi acte adişionale la contracte care au înrobit debitorii, şi că cei care aveau oareşce drepturi la măriri de pensii, alocaţii sau salarii au fost refuzaţi în mod cinic şi chiar loviţi cu "promisiuni" de tăiere şi mai accentuate. Ca să nu mai vorbim că plăţile lunare de CASS nu au fost corespondente nici măcar în proporţie de 20% cu dreptul la asistenţă medical şi tratament, pe motiv de concentrare pe "lupta" contra "acestui virus nenorocit".

Desigur, trebuie să reamintesc că unicul scut real de care pot bneficia viitorii faliţi ai pandemiei este Legea dării în plată - doar că această lege este atacată la CCR în nu mai puţin de 350 de dosare, fiind "şanse" ca legea de modificare să fie declarată neconstituţională pe motiv că ... nu s-a cerut avizul prealabil al BNR. Acea minunată instituţie, care pare a fi a Statului român dar nu e, şi care nu are departament de supra-îndatorare a consumatorilor, refuzând constant, în ultimii 11 ani de luptă a consumatorilor contra băncilor recalcintrante şi delincvente, de a-şi asuma competenţele de supraveghere şi corecţie a abuzului de putere economică a băncilor la adresa consumatorilor.

Pe de altă parte, având în vedere că urmează o explozie a creditelor neperformante şi, deci, o creştere enormă a cazurilor de "vânzare" a debitorilor supra-îndatoraţi sau faliţi şi evacuaţi din casele familiale către colectorii de creanţe, vreau să atrag atenţia asupra unei analize pe care o publicam pe această minunată pagină de feisbuc în mai 2018, analiză care ar putea da debitorilor încă o mână de ajutor în drumul lor către ieşirea din deşertul în care vor fi aruncaţi:

În cazul în care comunicarea cesiunii de creanţe este făcută de cesionar, debitorul poate cere prezentarea dovezii scrise a cesiunii, suspendând executarea până la prezentarea dovezii. În lipsa acestei dovezi scrise, cesiunea este lipsită de efecte în ce-l priveşte pe debitorul cedat (art. 1578 alin.3-5 Cciv).

Potrivit art. 1579 Cciv, cesiunea unei universalităţi de creanţe(3), actuale sau viitoare, nu este opozabilă terţilor decât prin înscrierea cesiunii în arhivă (electronică de garanţii mobiliare, n.n.). Cu toate acestea, cesiunea nu este opozabilă debitorilor decât din momentul comunicării ei, ceea ce implică şi prezentarea dovezii scrise a cesiunii, adică a contractului de cesiune privind creanţa concretă.

Aşadar, dacă nu vi se prezintă dovada scrisă a cesiunii, puteţi considera că cesiunea nu exista în ceea ce vă priveste. De vreme ce nu ştiţi cui trebuie să plătiţi, puteţi opri plăţile, fără riscuri, până la noi dovezi, atât către colectorul de creanţe, cât şi către bancă.

PS Este aproape imposibil să fiţi identificaţi în masa mare a portofoliului de creanţe (ne)performante, pentru că preţul de doi lei al cesiunii se referă indistinct la toate creanţele din portofoliu, nu şi la fiecare creanţă în parte. Dacă vă confruntaţi cu vreo poprire/executare silită, puteţi face contestaţie la executare şi cerere de suspendare a executării, fără cauţiune, exact pe acest motiv.

(1)până şi în mult-lăudata jurisprudenţă a CJUE relativă la acest aspect se observă un incredibil regres calitativ, o adevărată neutralizare a efectului de disuasiune pe care îl au reglementările europene în privinţa abuzului de putere economică - pare că CJUE îşi sabotează propriile repere principiale în domeniu, de vreme ce, în anii 2020-2021, a dat invariabil câştig de cauză băncilor din Polonia, Ungaria şi România, pe vremuri, ciuca bătăilor la CJUE; nu este un motiv de auto-mulţumire pentru bănci, pentru că abuzul de putere economică este auto-destructiv, având prostul obicei de a se întoarce împotriva celui care îl practică, întrucât debitorii devin faliţi, iar consumatorii evadează de pe piaţa bancară, fie prin reducerea intenţiei de consum pe credit, fie prin migraţa către alte surse de finanţare;

(2)creditarea prădătoare părea a fi oprită, prin anii 2013-2015, dar a revenit, iar acum, în plină pandemie, înfloreşte;

(3)portofoliu de creanţe, în care sunt împachetaţi, la grămadă, debitori (ne)performanţi, cu consecinţa pierderii individualităţii persoane debitorului şi a "obiectualizării" contractului de credit, care devine o marfă, de obicei alterată, cu un pres foarte redus în raport de valoarea nominală".