Banca Angliei majorează dobânzile şi semnalează o recesiune pentru 2023

• Comitetul de politică monetară din Marea Britanie este complet divizat • Fed semnalează încă două majorări de câte 50 de puncte de dobândă • Marile bănci centrale au pierdut controlul asupra inflaţiei şi rămâne de văzut când îşi vor pierde credibilitatea

Banca Angliei (BOE) a majorat ieri dobânda- cheie din Marea Britanie cu 0,25%, la 1,00%, a patra majorare consecutivă, la doar o zi după ce Rezerva Federală a Statelor Unite (Fed) a majorat dobânzile cu 50 de puncte de bază, la intervalul 0,75 - 1,00%. Spre deosebire de Fed, Banca Angliei a conturat o perspectivă complet negativă asupra economiei care a dus la prăbuşirea lirei sterline în raport cu dolarul american şi la calmarea "taurilor" din pieţe după raliul de 3% al indicilor americani de miercuri, demarat pe fondul declaraţiilor preşedintelui Fed Jerome Powell şi a fluxurilor structurale din piaţa de opţiuni (hedge-urile operate de market-makeri) din SUA.

Pe lângă faptul că Comitetul de politică monetară de la Banca Angliei este complet divizat - votul a fost 6-3 pentru majorarea de 0,25%, cei 3 din minoritate fiind în favoarea unei majorări de 0,50%, iar alţi 3 considerând că alte majorări de dobândă nu mai sunt oportune -, banca centrală prognozează o contracţie anuală a economiei în 2023 - nu doar o recesiune tehnică, adică 2 trimestre cu creştere negativă. Mai mult decât atât, guvernatorul băncii, Andrew Bailey, a spus că "păşim în acest moment pe o cărare foarte îngustă", când a fost întrebat despre decizia de a majora dobânzile cu doar 0,25%. Banca preconizează o contracţie a activităţii economice în ultimele 3 luni ale lui 2021 şi un vârf al inflaţiei în acest an de 10,2%, iar Bailey a indicat că majorări de 50 de puncte de bază nu ar fi utile având în vedere riscurile la adresa creşterii economice.

În Europa continentală, cele două tabere din Banca Centrală Europeană (BCE) continuă să se "războiască" prin presa financiară cu privire ori la momentul majorării dobânzilor (iulie sau septembrie), ori cu privire la riscul materializării unei recesiuni. Isabel Schnabel, membră a taberei "hawkish", declara miercuri că perspectiva economică a economiei zonei euro rămâne una pozitivă. Ieri, Fabio Panetta, membru al taberei "dovish", afirma că economia zonei euro "de facto stagnează". Două opinii total diferite, Panetta punând sub semnul întrebării ideea întăririi politicii monetare în condiţiile încetinirii economiei, în ciuda faptului că mandatul BCE nu vizează creşterea economică, ci stabilitatea preţurilor - în acest caz aducerea sub control a inflaţiei.

De notat că dobânzile reale din zona euro (ajustate cu inflaţia istorică din Germania) sunt cele mai negative din istoria modernă, la circa -8%.

Practic, atât Banca Angliei cât şi BCE par să se îndrepte către majorări ale dobânzilor într-un context recesionist, o conduită standard a politicii monetare într-un mediu stagflaţionist.

• Banca Cehiei majorează rata-cheie cu 75 de puncte de bază, la 5,75%

În acelaşi timp, Banca Cehiei, una din cele mai agresive cu majorările de dobândă, a urcat din nou dobânzile cu 0,75% la 5,75%, în condiţiile în care riscul de pierdere a credibilităţii este mult mai mare comparativ cu băncile centrale din economiile dezvoltate, unde încrederea pare un lucru ce va fi recuperat doar prin multă suferinţă economică din moment ce recesiunea nu va mai putea fi combătută cu ajutorul tiparniţei. Inflaţia anuală din Cehia a fost de 12,7% în martie.

Peste Ocean, Fed pare să fi rămas ultima redută care încearcă să păstreze aparenţele, cel mai probabil pentru a nu provoca o prăbuşire a pieţelor. Asta în condiţiile în care mişcările din piaţa de obligaţiuni americană indică faptul că Fed-ul este văzut ca pierzând controlul asupra inflaţiei şi "neserios" în ceea ce priveşte readucerea inflaţiei sub 2% prin majorări de dobândă.

Desigur, consumatorul american continuă să fie puternic, însă mare parte din consum este pe credit având în vedere rata reală de creştere a veniturilor care este negativă, iar creşterile salariale cerute de americani (în ritm anual, costurile unitare cu forţa de muncă din SUA au înregistrat o creştere de 11,6% în T1 2022) reduc productivitatea la nivel de companii (-7,5% în T1 2022), care ori au început să dea afară din oameni ori au blocat angajările pe perioadă nedefinită (inclusiv companii mari precum Meta Platforms sau Wells Fargo).

Situaţia înseamnă ori inflaţie mai mare pe următoarele luni cu o spirală salarii-preţuri, ori debutul creşterii şomajului. În acelaşi timp, majorarea dobânzilor (dobânda ipotecară pe 30 de ani din SUA a ajuns ieri la 5,27%) înseamnă reducerea investiţiilor din partea companiilor şi scăderea consumului în condiţiile scăderii veniturilor reale disponibile.

• Cem Karsan, trader pe opţiuni: "Piaţa, pre-şedinţa Fed, era hedge-uită pentru un dezastru"

Preşedintele Jerome Powell chiar a încercat să tempereze aşteptările privind o "aterizare lină" a economiei (folosind expresia "softish landing") şi a semnalat că în acest moment nu se discută despre posibile majorări de dobândă de câte 0,75%. Fed este astfel aşteptat să livreze încă două majorări de câte 50 de puncte de bază la următoarele două şedinţe, rata terminală fiind estimată de piaţă la mijlocul lui 2023 la doar 3,25%. De notat că ciclurile de întărire în SUA au parţial şi rolul de a reîncărca "bazooka monetară", însă scăderea ulterioară a dobânzilor va fi condiţionată de revenirea agresivă în jos a inflaţiei.

Toată această situaţie conturează un scenariu în care marile bănci centrale au pierdut controlul asupra inflaţiei şi acum sunt forţate să întărească politica monetară în mijlocul unei încetiniri rapide a economiilor sau chiar recesiune (China are circa 40-50% din economie în lockdown, sancţiunile pe materiile prime din Rusia majorează şi mai mult preţurile), din cauza fricii de a majora dobânzile în ultimii doi ani în care s-au pompat în active financiare (prin QE) 5 trilioane de dolari doar de către Fed (prin politica monetară) şi alte 5 trilioane de dolari prin politica fiscală a administraţiei americane.

De notat că raliul de 3% al pieţei americane ce a urmat şedinţei Fed a venit în condiţiile în care piaţa era "hedge-uită pentru un dezastru", după cum explică Cem Karsan, fost market-maker şi fondator al fondului Kai Volatility Advisors specializat în opţiuni, într-un interviu pentru TDAmeritradeNetwork. Neîndeplinirea "dezastrului" a dus la concretizarea acestui raliu, însă Karsan anticipează din luna mai debutul unui "declin secular" pentru piaţa bursieră americană ce în prima parte va fi acompaniat de hedge-uri pe volatilitate ce nu vor performa.