BANCA MONDIALĂ: Ţările din Regiunea Dunării trebuie să se alinieze la standardele UE privind furnizarea apei curente

Multe ţări din Bazinul Dunării au o dublă provocare, de a se alinia la standardele europene privind mediul şi în acelaşi timp să extindă serviciile sustenabile pentru furnizarea apei curente pentru toţi cetăţenii, în contextul în care 22,5 milioane de persoane nu au acces la serviciul de apă curentă iar 28 de milioane nu au acces la serviciile de canalizare, potrivit unui raport întocmit de Banca Mondială.

Raportul, care analizează accesul la serviciile de apă, calitatea şi finanţarea, vine înaintea "Conferinţei Apei Dunărene 2015", susţinută în Viena în perioada 7-8 mai, în cadrul căreia ministere, agenţii de reglementare, companii de utilităţi, asociaţii profesionale şi guverne locale vor dezbate viitorul serviciilor de apă din regiunea Dunării.

Bazinul Dunării este al doilea cel mai mare bazin fluvial din Europa şi găzduieşte 81 de milioane de persoane din 19 ţări, majoritatea dintre acestea fiind membrii UE. Dunărea face legătura cu 27 de afluenţi mari şi alţi 300 de afluenţi mai mici, începând cu izvorul fluviului, din Pădurea Neagră, Germania, până la Marea Neagră din România.

Potrivit raportului, în ciuda îmbunătăţirilor din ultimii 15 de ani, ţările de-a lungul regiunii Dunărene încă arată niveluri foarte diferite de progrese în furnizarea serviciilor sustenabile pentru toţi cetăţenii săi. Mulţi membrii mai vechi ai UE au beneficiat de o politică de mediu în general stabilă şi un flux constant de finanţare europeană. Accesul, în particular, la serviciile de canalizare a crescut, performanţa companiilor de utilităţi fiind la acelaşi nivel cu standardele internaţionale, iar finanţarea serviciilor lor fiind temeinică.

În contrast, membrii recenţi ai UE, state candidate şi state nonmembre din regiunea Dunării continuă să sufere din cauza deficienţelor în serviciile de utilităţi, în special dintre cele mai vulnerabile şi dintre furnizorii de servicii cu probleme. În urma acestei situaţii, milioane de oameni rămân fără acces la serviciile de apă, unele dintre ele fiind subfinanţate şi, în plus, guvernanţa din administrarea apelor rămâne incompletă şi neclară. Aproape o treime din apa disponibilă de la aceşti furnizori nu ajunge niciodată la destinaţie, mai arată raportul.