Băncile se văd ameninţate să crească dobânzile

Se întâmplă deja în Polonia, unde liderul principalului partid din coaliţia de guvernare, Jaroslaw Kaczynski, ameninţa săptămâna trecută cu impozitarea suplimentară a profiturilor bancherilor dacă nu se con­formează.

"Nu vreau să decid pentru bancheri, dar trebuie să fie un procent solid, nu la nivelul inflaţiei, dar suficient pentru ca oamenii să simtă că banii îşi vor pierde mai puţin din valoare când sunt depozitaţi la bancă", a afirmat Kaczynski într-un discurs recent. "Dacă nu, atunci va trebui să impozităm aceste profituri şi asta este", a continuat acesta.

Ca în România, unde băncile cer mult când împrumută statul, dar ar vrea să le dea deponenţilor cât mai puţin, şi în Polonia, unde dobânda de politică monetară a fost majorată la 6% în iunie şi este aşteptată o nouă ajustare în sus, în iulie (România are 3,75%), faptul că populaţia nu beneficiază de stimulente solide pentru economisire e tot mai greu de tolerat.

Când dobânzile la lei rămân jos, consumul e încurajat, iar economiile pot fi convertite în euro pentru plusul de siguranţă oferit deţinătorilor. Iar creşterea cursului (zlotul s-a depreciat cu peste 4% faţă de euro de la începutul anului, spre deosebire de leu, care bate pasul pe loc la 3,94 lei/euro de luni bune), ca şi impulsionarea consumului, sunt inflaţioniste în condiţiile în care creşterea preţurilor devine tot mai deranjantă.

Dobânzile mai mari pentru economiile în monedă naţională au rol deflaţionist şi autorităţile par decise să le obţină. În Polonia, unde prosternarea în faţa mediului bancar nu copiază modelul românesc, merge şi cu ameninţări şi în final vom avea probabil şi taxări suplimentare.

În România, statul se limitează să crească dobânzile la certificatele de trezorerie pentru populaţie pentru a forţa băncile să crească la rândul lor dobânzile la depozitele la termen, ca să nu rişte să-şi pierdă clienţii în favoarea Trezoreriei.

De exemplu, noile emisiuni de titluri de stat Tezaur vor avea dobânda de 8,2% la un an şi 8,6% la 3 ani, în lulie. Asta după ce în iunie dobânzile erau de 7,2% la un an şi 7,8% la 3 ani. Venind după nivelul stabilit în mai, de 5,5% la un an şi 6,15% la 3 ani, avem deja un avans important. În numai două luni, dobânzile au urcat cu 2,7 puncte procentuale pentru scadenţele scurte şi cu 2,45 puncte procentuale pentru cele la 3 ani.

În acest ritm sunt şanse bune să vedem şi 10% până la finalul anului, un randament greu de egalat din alte plasamente în acest moment în condiţiile în care bursa nu se simte deloc bine în ultima vreme (cu excepţia sectorului energetic), cu o scădere la nivelul cotaţiilor şi lichidităţii.

BNR a ales soluţia originală de a acţiona în tandem cu Ministerul Finanţelor în scopul de a obţine o majorare a dobânzilor la economii fără să urce la fel de agresiv dobânda la credite (dobânda de politică monetară rămâne la cel mai jos nivel raportat la statele din regiune), numai că piaţa începe să nu mai ia foarte în serios dobânda de politică monetară a BNR - vezi cotaţiile Robor.

Pentru cei care vor să profite la maximum de aceste randamente în creştere pentru titlurile de stat, soluţia recomandată este să folosească scadenţele cât mai scurte câtă vreme dobânzile sunt încă în creştere (eventual pot cumpăra titluri de stat listate şi aproape de maturitate, unde randamentele anualizate sunt de 6-7% la scadenţe de câteva luni), mutându-se apoi cu grosul economiilor pe o scadenţă cât mai lungă şi mai bine remunerată când dobânzile dau semne de inversare.