Banii Europei n-ajung la miezul nopţii

Nu dau bani la cerşetori. Mă fac că nu-i văd pe copiii care, pe la miezul nopţii, îţi ciocăne în geamul maşinii pe la intersecţii. Într-o astfel de noapte, cînd coboram în dreptul locuinţei, un băieţel mi-a cerut bani. Ca de obicei, am întors capul şi mi-am văzut de drum, dar, la vreo cîţiva metri în spate, l-am auzit scîncind: "Mi-e foame!". L-am privit. Avea vreo unsprezece ani. Plîngea. M-am oprit. Printre sughiţuri, a repetat: "Mi-e foame!". Am făcut o excepţie şi l-am luat cu mine la un "non-stop" de alături. Vînzătoarele îl cunoşteau. Spuneau că e de la o casă de copii şi că, din cînd în cînd, îi dau cîte o pîine, pe banii lor.

Este o lume pe care n-o cunosc. Şi nici nu vreau să o cunosc. N-aş rezista. Nu mă pot uita nici măcar la filmele tragice despre copii. La televizor, mut pe alt canal. Prefer filmele horror. Sînt neputincios. Nu pot rezolva situaţia băieţelului. Am copii şi nu vreau mai mulţi. Şi chiar dacă l-aş fi adoptat, cîndva voi întîlni un altul, la fel. Mila nu oferă soluţii. Ştiu asta şi totuşi băieţelul m-a făcut să mă simt josnic.

De aceea admir ce face baroneasa Emma Nicholson cînd ne sileşte să ne organizăm ca societate civilizată.

Societatea civilizată se deosebeşte de hoardă prin aceea că dezvoltă sisteme instituţionale, astfel ca indivizii săi să nu depindă de mila mea. Într-o societate civilizată, unde se găsesc cumpărători pentru vase de WC la preţul de 30.000 de dolari, un băieţel de unsprezece ani nu plînge de foame pe stradă la miezul nopţii.

Există o logică pentru care Emma Nicholson propune ca negocierile de integrare europeană a României să fie sus-pendate. Nu neapărat că guvernul a încălcat angajamentele în privinţa adopţiilor. Nu neapărat din cauza corupţiei. Nu neapărat din cauza "limitării libertăţii presei" (cum a fost numit fenomenul prin care marile trusturi de presă şi-au vîndut libertatea de expresie în schimbul "dreptului" să-şi agreseze financiar concurenţa din mass-media). Nu, corupţie şi manipulare mediatică şi încălcarea legii găseşti şi în Uniunea Europeană. Problema stă în faptul că acolo ele reprezintă abaterile de la regulă (după cum ne place să credem), în timp ce la noi reprezintă regula. Pe noi, guvernul ne menţine în stadiul de hoardă, ceea ce, în timpul lui Ceauşes-cu, nu eram.

Am regresat în vremea lui Dickens. Ni s-a părut verosimil ca maternitatea din Ploieşti să furnizeze copii nou născuţi reţelelor de adopţie internaţională, furîndu-i de la mamele lor, sub cuvînt că ar fi decedat. Nu că ar fi adevărat, dar pare credibil. Tot aşa, nu a şocat pe nimeni ştirea difuzată de televiziune că o fată tînără răpită de proxeneţi de pe stradă, violată, torturată, înfometată şi forţată să se prostitueze, a sfîrşit prin a fi arestată de poliţie pentru că nu şi-a plătit amenzile ce i-au fost aplicate pentru prostituţie.

Ne aflăm în plin Ev Mediu. Atît de huliţii "baroni locali" - cum sînt numiţi Mischie, Mazăre, Oprişan, Sechelariu - dincolo de faptul că îşi favorizează afacerile de zeci de milioane de euro, sînt şi foarte buni gospodari. Localnicii îi sprijină. Ei reprezintă "monarhia luminată". Avem miniştrii implicaţi în afaceri mari de zeci şi chiar sute de milioane de dolari, care se folosesc de poziţia din adminis-traţie. Dar, în acelaşi timp, tot ei, sînt miniştrii pricepuţi.

Emma Nicholson foloseşte o logică precară cînd spune că, suspendînd negocierile integrării, data finală a admiterii în Uniunea Europeană ar rămîne neschimbată. Dar, putem înţelege logica propunerii ei să fie suspendate negocierile, de vreme ce Uniunea Europeană ne-a programat finanţarea modernizării cu o sumă de (minimum) şase miliarde de euro care ar urma să ne fie vărsată într-o perioadă de trei ani de la momentul admiterii. Mircea Geoană se lăuda deunăzi că vom adopta modelul Spaniei în a absorbi banii europeni. Adică, că am fi capabili să întocmim atîtea proiecte viabile pentru modernizarea ţării, încît vom scociorî Europa de bani.

În ce sistem îi vom absorbi domnule ministru de externe? În sistemul care se practică acum în iluminatul public? Sau în sistemul în care se construiesc acum şoselele şi autostrăzile? Sau în sistemul în care se privatizează tutunul? Sau în sistemul în care se "dezvoltă" mass-media? Sau în sistemul finanţării micilor ferme cu semănători garantate de stat, care au ajuns în Insula Mare a Brăilei?

Deşi populaţia nu este deloc lămurită care i-ar fi avantajele integrării europene, este extrem de limpede că cele şase miliarde de euro (minimum) promise de Europa reprezintă o mare afacere pentru "monarhia luminată".

Şi atunci, logica Emmei Nicholson este impecabilă: pe mîna cui pică astea şase miliarde euro (minimum)?; pe mîna cuiva care nu este în stare să-i dea o bucăţică de pîine unui băieţel de unsprezece ani?!