BBC România

Decizia este luată, iar şansa ca Guvernul Majestăţii Sale, plus conducerea BBC Word Service să se răzgîndească, în acelaşi timp, nu este mai mare de unu la o sută de milioane, ba chiar cred că e mai mică. La ce bun să mai spui ceva? Doar de dragul platitudinilor necrologului? "S-a dus cel mai bun dintre noi!" De dragul bocelii? "Ce drag ne-ai fost Vasile, cui ne laşi tu, pe noi!" Din solidaritate cu oamenii pentru care BBC România a însemnat o şansă profesională unică şi o uriaşă povară? Motive ar fi multe, dar, dintre toate, două merită să fie spuse cu glas răspicat, dacă nu chiar urlate din toţi rărunchii, poate le aude cineva.

Primul se referă la miopia, urmată repede de orbirea deplină care a cuprins zone de decizie, unde, pînă astăzi, încă speram că termenul de competenţă se scrie cu C mare. Faptul că managementul unui trust de media, chiar dacă funcţionează pe spezele alocaţiilor guvernamentale, îşi formulează deciziile cu privire la restructurarea şi dezvoltarea activităţii plecînd de la considerente de audienţă, de concurenţă pe piaţă, ori de priorităţi în accesarea unor spaţii de comunicare noi, nu este nici de mirare şi nici rău, în sine. Răul se naşte, însă, acolo unde o instituţie, BBC, care poartă pe cap, exact ca şi Majestatea sa Regina Elisabeta a II-a, coroana responsabilităţii pentru Tradiţie, Stabilitate, Repere morale imuabile, uită de toate acestea şi dă fuga să spînzure vaca, pentru că a fost în tîrg şi a băgat de seamă că nu mai scoate pe lapte şi smîntînă cît a dat pe bidoane şi transport. Chiar şi cu un singur neuron rămas în stare precară de funcţionare şi tot ar fi putut cineva să se gîndească la faptul că BBC - România este, cu toate plusurile şi minusurile jurnalistice sau de management, altceva şi mult mai mult decît un post de radio. Este o instituţie în inima căreia pîlpîie o scînteie de sacralitate, căci a fost creată pe fundamentul legăturilor de sînge dintre Casele Regale ale României şi Marii Britanii, nu pe temelia şubredă a politicii, ori a propagandei; că este una dintre puţinele dovezi ale credinţei în virtutea Libertăţii, aici, pe malul Dîmboviţei tuturor compromisurilor şi laşităţilor; că BBC - România trebuie să se audă, cîtă vreme va exista o alianţă între România şi Marea Britanie, nu de dragul ştirilor, al comentariilor, mai mult sau mai puţin inspirate, ale unei generaţii de jurnalişti, ori ale alteia, ci pentru că există un mesaj ce trebuie spus mereu, în toate felurile, pentru toate generaţiile: Ceea ce ne apropie şi ne ţine împreună, chiar şi atunci cînd politica sau alte interese meschine ne-au despărţit, este infinit mai important şi trimite la esenţe: la Shakespeare şi Eminescu, la ceea ce face ca verticala Coloanei Infinite a lui Brîncuşi să converseze direct cu verticalitatea raţio­nalismului englez, ţine de fascinaţia pentru matematică şi ştiinţă, ori de nebunia pentru teatru şi muzica iconoclastă. BBC - România este una dintre puţinele instituţii care avea trecutul, statura şi loialitatea dovedită faţă de noi, românii, pentru a fi păstrătorul şi promotorul tuturor acestor comori.

Faptul că "managementul" BBC World Service nu se mai ridică pînă la înţelegerea acestor coordonate, cu totul neeconomice, desigur, dar definitorii, identitare, pentru ceea ce înseamnă BBC, este desigur regretabil. Cînd, însă, Guvernul Majestăţii Sale, prin semnătura unui prichindel propulsat ministru de Externe de organizaţia tinerilor laburişti îşi pune semnătura pe actul de desfiinţare, de demolare, de anihilare a unui simbol de neînl­ocuit, al relaţiilor dintre România şi Marea Britanie, pentru statornicirea căruia a curs sînge pe cîmpurile bătăliilor văzute şi nevăzute ale unui secol, atunci faptul este lamentabil şi profund îngrijorător. Dincolo de jignirea, pe care nu o merită, românii ar trebui să se întrebe, ce mai înseamnă ei pentru politica britanică. Reducţia problemei la considerente "practice" este ridicolă, dacă nu pur şi simplu stupidă, tîmpă. E ca şi cînd ai confunda caracuda de pe taraba din piaţa de peşte, cu porţelanul cel mai fin de China, din vitrina moştenirilor de familie, înfăţişînd peştele din parabola biblică a lui Iona.

Al doilea motiv pentru care merită să strige cineva în piaţa publică, la săvîrşirea acestui sacrilegiu, ţine de tineri, de generaţiile pentru care BBC - România va fi o lipsă, o uriaşă gaură neagră, un inexistent care-i privează de şansa înţelegerii lumii într-un fel la care nimic altceva nu te ajută să ajungi. Nu pentru că oamenii de la BBC sunt nişte zei, ci pentru că într-o ţară, România, în care instituţiile sunt dizolvate în bunul plac al oamenilor puterii, BBC era singurul reper de la care o generaţie a putut învăţa că se poate şi altfel, pe dos. Că există o lume în care instituţiile modelează oameni şi oamenii se lasă modelaţi de regulile instituţionale, nu pentru a se transforma în monştri ai opresiunii şi batjocurii faţă de ceilalţi, ci pentru a se pune în serviciul lor.

Guvernul României are toate motivele pentru a înainta un protest oficial autorităţilor de la Londra, faţă de aceast abuz de inconştienţă al unor funcţionăraşi ce vor să ne fure Marea Britanie, de la noi de-acasă! Iar pentru ca gestul să nu fie lipsit de eleganţa cerută de eticheta britanică, aş oferi finanţarea BBC - Româ­nia, în continuare, din sărăcia României!