BCE SCHIMBĂ STRATEGIA CA SĂ EVITE MAJORAREA DOBÂNZILOR Noua strategie a BCE încalcă flagrant misiunea autodeclarată a instituţiei

La secţiunea de pe site-ul oficial al Băncii Centrale Europene (BCE) dedicată misiunii sale scrie: "Aici la BCE muncim pentru a menţine preţurile stabile în zona euro". În continuare se mai precizează că "facem acest lucru pentru ca să puteţi cumpăra cu banii dumneavoastră şi mâine cât puteţi cumpăra astăzi".

Noţiunea "stabilitate" este definită în DEX drept "faptul de a-şi păstra locul, de a nu fi mişcat din loc; fixitate". Mai relevantă în ceea ce priveşte preţurile ar putea fi considerată definiţia stabilităţii ca "proprietate a unui corp, a unui sistem de a-şi menţine poziţia sau de a reveni în poziţia iniţială".

Ce arată "stabilitatea" preţurilor, respectiv a puterii de cumpărare în zona euro, în ultimele două decenii, conform datelor oficiale de la Eurostat? Că Banca Centrală Europeană nu şi-a îndeplinit misiunea, în condiţiile în care a fost preferată redefinirea "stabilităţii" printr-o rată anuală a inflaţiei mai mică, dar apropiată de 2%.

Astfel, de la începutul anului 2002, puterea de cumpărare din Spania a scăzut cu aproape 30%, cea din Germania cu aproape 24%, în timp ce declinul din Ţările de Jos şi Italia a fost de peste 27%, respectiv 25% (vezi graficul). Declinul puterii de cumpărare la nivelul zonei euro a fost de aproape 27%.

În acelaşi interval, puterea de cumpărare a francului elveţian a scăzut cu 8,2% până în luna mai 2011, iar apoi a crescut până la -6,5% în aprilie 2021.

Prin noua strategie, în cadrul căreia a fost adoptată o ţintă simetrică de inflaţie de 2%, BCE nu face altceva decât să promită că declinul puterii de cumpărare a monedei unice se va accelera. După cum a precizat preşedintele instituţiei, Christine Lagarde, o ţintă simetrică a inflaţiei înseamnă că valorile mai mari sau mai mici decât ţinta vor fi "la fel de nedorite". În strategie se precizează că "Indicele Armonizat al Preţurilor de Consum rămâne măsura adecvată pentru evaluarea atingerii obiectivului stabilităţii preţurilor".

Bloomberg mai aminteşte că există destule necunoscute şi incertitudini legate de noua strategie. "Nu ştim ce înseamnă "acţiuni puternice şi persistente de politică monetară' sau cum este definit orizontul pe termen mediu pentru atingerea ţintei", scrie agenţia de ştiri, care mai semnalează şi incertitudinea din jurul noţiunii "tranzitorie", utilizate pentru descrierea perioadei în care BCE nu va acţiona prin creşterea dobânzilor, chiar dacă rata inflaţiei va depăşi semnificativ ţinta de 2%.

"De asemenea, nu ştim nimic nici despre modul în care BCE planifică să-şi atingă ţinta", mai scrie Bloomberg, care mai subliniază că "stabilirea unei ţinte credibile pentru ancorarea aşteptărilor inflaţioniste în zona euro este punctul zero pentru reconstruirea credibilităţii băncii centrale".

De parcă incertitudinile legate de noul cadru al politicii monetare nu ar fi fost suficiente, BCE a introdus în noua strategie şi un element discreţionar deosebit de periculos, respectiv includerea în mandatul său a "luptei" împotriva schimbărilor climatice.

După anunţarea noii strategii a BCE, economiştii de la Deutsche Bank au ridicat mai multe semne de întrebare referitoare la relevanţa şi eficienţa acesteia.

În ciuda faptului că "BCE a monetizat mai mult de jumătate din datoria guvernamentală din zona euro", iar "monetizarea datoriilor stă la baza tuturor episoadelor inflaţioniste recente", asistăm la "o absenţă a fricii faţă de inflaţie precum şi la aprecierea eronată a costurilor sale adevărate", după cum se arată în analiza DB, unde se mai subliniază că "mulţi au uitat cât de devastator poate fi costul inflaţiei pentru societate, în special pentru segmentele sale vulnerabile".

Economiştii băncii îşi mai exprimă îngrijorarea referitoare la "încrederea oarecum naivă conform căreia înţelegem dinamica inflaţiei, utilizarea capacităţilor de producţie şi deficitele finanţate prin datorii pentru o calibrare fină a politicii monetare".

Probabil că o astfel de încredere nu există nici la nivelul băncilor centrale, altfel s-ar fi văzut nişte rezultate care să nu se rezume la amânarea colapsului, ci la crearea unui cadru pentru dezvoltarea sustenabilă.

La nivelul analizelor prezentate de marile bănci internaţionale în ultima perioadă, absenţa încrederii în capacitatea băncilor centrale de a "calibra" economiile este tot mai evidentă, la fel cum este şi în raportul DB.

"Macroeconomia este o forţă terminată şi este nevoie de reinventarea acesteia", scrie echipa coordonată de economistul-şef David Folkerts-Landau.

Cu puţin înainte să primească premiul Nobel pentru economie, în 2018, profesorul Paul Romer, fost economist-şef al Băncii Mondiale, scria că s-a ajuns la o divergenţă extremă între modele macroeconomice şi realitate deoarece "modelele macro folosesc acum ipoteze de identificare incredibile, pentru a ajunge la concluzii năucitoare".

Atunci de ce mai sunt folosite de băncile centrale? Pe de altă parte, de ce ar avea cineva interes să reinventeze macroeconomia, mai ales la nivelul băncilor centrale, când este un "instrument ştiinţific" perfect adecvat pentru instituţiile monetare, în special din cauza "opacităţii" sale pentru majoritatea cetăţenilor. Acestora li se spune mereu că "erorile" apar ca urmare a acţiunii "factorilor exogeni", niciodată din cauza politicilor iresponsabile.

În ceea ce priveşte BCE, "o privire rapidă asupra prognozelor inflaţiei şi dobânzilor ar trebui să-i facă precauţi chiar şi pe ultimii creduli în capacitatea de cunoaştere a experţilor", după cum mai scriu economiştii de la Deutsche Bank.

În aceste condiţii, a rămas o singură certitudine: puterea de cumpărare din Europa va cunoaşte un declin accelerat în perioada următoare, iar autorităţile guvernamentale şi BCE vor avea grijă să restricţioneze până la eliminare orice mijloace de apărare ale cetăţenilor.

Doar astfel mai poate fi asigurat succesul monedei unice şi stabilitatea zonei euro.