BCE se face că lucrează, dar reducerea dobânzilor nu mai poate stimula creşterea în Europa

Banca Centrală Europeană trebuia să arate că face ceva. Şi a redus dobânzile de politică monetară, deşi economiştii şi liderii instituţiei ştiu că tendinţa de scădere a inflaţiei este gata de inversare.

Dobânda oferită băncilor comerciale în cadrul facilităţii de depozit a fost redusă cu 25 de puncte de bază, până la 3,5%, în timp de dobânda de refinanţare şi dobânda pentru facilitatea de creditare au fost reduse cu 60 de puncte de bază, până la 3,65%, respectiv 3,9% (vezi graficul 1).

"Creşterea economică a venit, în principal din exporturile nete şi cheltuielile guvernamentale", se arată în comunicatul de presă, în condiţiile în care "cererea internă privată a slăbit, pe fondul reducerii consumului gospodăriilor, a investiţiilor în afaceri şi a celor din sectorul imobiliar".

Cu alte cuvinte, creşterea a avut o "sursă" deosebit de "toxică", cheltuielile guvernamentale, mai ales când acestea se fac pe baza împrumuturilor, iar reducerea dobânzilor va stimula această componentă.

Pe de altă parte, BCE a mai justificat reducerea dobânzilor prin reducerea consumului privat, care ar trebui stimulat, tot prin reducerea costului împrumuturilor.

Dar cum poate fi justificată stimularea consumului, având în vedere efectele deosebit de grave asupra mediului şi schimbărilor climatice? Nu era Banca Centrală Europeană "înregimentată" în lupta împotriva schimbărilor climatice, inclusiv prin dictarea condiţiilor de creditare ale băncilor comerciale, astfel încât să fie favorizate investiţiile "verzi", indiferent de riscul acestora? Oare s-au schimbat priorităţile?

În ceea ce priveşte sectorul productiv privat, dobânzile reduse nu pot reporni motorul creşterii când acesta este afectat de grave probleme structurale, iar "benzina" este tot mai scumpă şi fără niciun fel de perspective de ieftinire, atâta vreme cât este urmărită aplicarea cu orice preţ a politicilor verzi.

La conferinţa de presă, Christine Lagarde a fost întrebată cum pot dobânzile mai redusă să ofere un impuls economiei europene, atunci când problemele sunt structurale.

Preşedintele BCE a început să "danseze" în jurul întrebării, să amintească despre raportul privind competitivitatea prezentat de Mario Draghi, despre importanţa trecerii timpului, despre întârzierea dintre decizie şi efect, dar nu a răspuns la întrebare.

Motivul este simplu. Un răspuns care include referinţe la schimbările structurale nu ar putea să evite rolul fundamental al BCE, mai ales al fostului său preşedinte, Mario Draghi, în blocarea acestora, odată cu aplicarea politicilor de relaxare cantitativă pentru o perioadă îndelungată.

În cadrul conferinţei de presă, Christine Lagarde a mai precizat că preţurile energiei sunt un element exogen. Dar cum pot să fie exogene, în condiţiile în care deciziile privind funcţionarea pieţei comune a energiei au fost luate înainte de invadarea Ucrainei, iar apoi decizia privind oprirea aprovizionării cu gaze din Rusia a fost luată de autorităţile europene?

Preţurile energiei nu sunt exogene, la fel cum nu au fost nici la începutul anilor "70. Toată povestea are ca scop doar acoperirea enormelor greşeli de politica monetară şi fiscală, care acum au o amplitudine mult mai mare.

De ce nu mai poate stimula reducerea dobânzilor creşterea economică în Europa? Deoarece efectul lor a fost nesemnificativ şi atunci când se aflau la minimele istorice.

Producţia industriei prelucrătoare din zona euro şi din marile economii europene a intrat pe o traiectorie descendentă încă din ultima parte a anului 2017, în condiţiile în care dobânda de referinţă era la zero şi a rămas acolo până la mijlocul anului 2022. Scurta perioadă de redresare după pandemie a fost urmată de o traiectorie negativă şi mai accentuată, pe fondul unor dobânzi reale negative, adică în condiţii monetare relaxate (vezi graficul 2).

Fără industrie prelucrătoare nu există competitivitate, iar reducerea dobânzilor de politică monetară nu înseamnă nimic fără o perspectivă realistă de reducere a costurilor energiei, care reflectă, în primul rând, deciziile autorităţilor europene.

Deşi decizia BCE nu va avea efect asupra activităţii din sectorul industrial al zonei euro, va crea condiţiile pentru reducerea uşoară a presiunilor asupra activelor bancare, prin intermediul garanţiilor imobiliare rezidenţiale şi comerciale.

Bloomberg a scris recent despre avertismentul BCE cu privire la modelele eronate utilizate în cadrul băncilor pentru evaluarea creditelor ipotecare comerciale.

Raportul subliniază "aceste modele pot avea deficienţe semnificative, în special atunci când au de-a face cu active mai puţin lichide sau în cazul unui declin semnificativ al pieţei", iar inspectorii BCE au descoperit cazuri în care rezultatele modelelor de evaluare "nu puteau fi considerate un indicator fiabil, în special pentru activele problematice sau nelichide".

În documentul cu titlul "Commercial real estate valuations: insights from on-site inspections", disponibil în secţiunea de supraveghere bancară a BCE, se arată că "recesiunea actuală a pieţei bunurilor imobiliare comerciale (CRE) merită o atenţie deosebită, deoarece ar putea avea efecte în lanţ asupra calităţii activelor unor bănci", deoarece "dobânzile mai ridicate şi cererea mai scăzută afectează segmentele cheie, fiind mai probabil ca debitorii să se confrunte cu probleme legate de serviciul datoriei".

Pe marginea raportului de la BCE, profesorul Richard Werner scrie că "BCE a forţat băncile germane să crească creditarea imobiliară timp de peste 10 ani, provocând o bulă imobiliară, iar acum BCE încearcă să-şi acopere urmele". În opinia sa, multe bănci din Germania vor da faliment în următorii trei ani.

Înainte de ultima reducere a dobânzilor de politică monetară din zona euro, profesorul german Hans-Werner Sinn, fost preşedinte al Institutului Ifo, a declarat pentru Neue Zurcher Zeitung că "prin reducerea dobânzilor o bancă centrală alimentează inflaţia", în condiţiile în care este stimulată creditarea.

Iar noile datorii, mai ales cele guvernamentale, generează cerere, care va conduce la creşterea preţurilor, în special pe fondul deficitului de energie şi a deficitului de angajaţi cu o calificare înaltă, determinat de tendinţele demografice.

Profesorul Sinn subliniază pentru NZZ că "problemele structurale au fost ascunse de politicile de relaxare cantitativă ale BCE" şi pledează pentru "instituirea unui sistem cu restricţii bugetare stricte, în care fiecare ţară să îşi asume propriile datorii".

Acum BCE încearcă să arate că o reducere a dobânzilor poate stimula creşterea economică în ciuda problemelor structurale grave.

Realitatea economică ar putea avea o altă părere.