BCR - Instrument de influenţare a preţului la SIF-uri

Cu o frecvenţă deosebită, problema preţului acţiunilor SIF este răsucită pe toate feţele şi nici un posibil motiv nu este lăsat deoparte, încît stau să mă întreb cît este necesitate de informare şi cît este tendinţă de manipulare. Statistic, majoritatea aprecierilor spun, că acţiunile SIF ar fi subevaluate. Justificarea principală este aceea că valoarea de activ net pe acţiune (VUAN) este mai mică decît preţul de piaţă al acţiunilor, deşi unele au depăşit raportul unitar. Raportul preţ de piaţă/VUAN este de 0,931 la SIF 1 "Banat-Crişana", de 1,063 la SIF 2 "Moldova", de 0,977 la SIF 3 "Transilvania", de 1,237 la SIF 4 "Muntenia" şi de 0,941 la SIF 5 "Oltenia", dacă avem în vedere preţul de închidere din data de 7 octombrie şi valorile VUAN la 30 septembrie, ultimele anunţate oficial. Această situaţie dăinuie de mult timp şi a fost insistent arătată, mai ales atunci cînd acest raport era mult mai mic. Acum este reluat cu insistenţă, folosind drept pretext sporul de valoare de care vor beneficia cele cinci SIF-uri după privatizarea BCR, care ar trebui să se încheie foarte curînd. A fost dat publicităţii un studiu care pretinde că valoarea de piaţă a BCR ar fi între 3,8 şi 5,8 miliarde euro, folosind pentru această apreciere un coeficient de multiplicare a valorii contabile de 3,0-4,5 avansat de către Goldman Sachs. Nimic nu m-ar bucura mai mult decît încasarea unui astfel de preţ pentru privatizarea BCR. Nu pot să trec însă peste faptul că pentru 25% plus două negociate anul trecut şi vîndute anul acesta în primăvară către BERD şi IFC s-au obţinut numai 222 milioane de euro, adică echivalentul a 888 milioane euro. În cazul privatizării pachetului majoritar, aceşti doi acţionari au întîietate la vînzarea acţiunilor dobîndite şi beneficiind de un cîştig substanţial în detrimentul statului român, care nu a putut să găsească anul trecut un cumpărător serios care să preia pachetul majoritar la un preţ cît de cît onorabil. De asemenea nu pot trece peste cea mai neplăcută amintire, cea legată de privatizarea pachetului rezidual de la BRD, unde cele 7,32% din acţiuni au fost vîndute la preţul de circa 17.400 lei, cînd preţul pe bursă al acţiunii era de aproape 30.000 lei şi care a ajuns la 60.500 lei, pentru ca, după ce s-a majorat capitalul şi s-au cuplat două acţiuni într-una, să ajungă la 130.000-132.000 lei, faţă de sub 35.000 cît s-au încasat pentru două acţiuni vîndute către S.G. Adevărul este că valoarea activului net al acţiunilor chiar nu contează, sau nu ar trebui să conteze, indicatorul care ar trebui să conteze este capacitatea acestora de a da dividende acţionarilor. Ori, analizele bazate pe rezultatele la opt luni dau ca posibile dividende între 500 lei şi 900 lei brut pe acţiune, valorile maxime fiind accesibile SIF Moldova, Banat-Crişana şi Oltenia, iar valorile minime SIF Muntenia şi Transilvania. Or aceste dividende reprezintă procente din preţ inferioare chiar şi celor oferite de bănci şi eu personal nu mă gîndesc în nici un caz să cumpăr acţiuni pentru o investiţie de portofoliu. Iar ca să fac bambilici în operaţiuni speculative, prefer să mă joc pe alte acţiuni. Nu spun care pentru a nu influenţa piaţa. Adevărul că acţionarii SIF sînt plasaţi pe o plajă largă între cei care au cumpărat în anii de început şi acţionari mai noi, care s-au lansat în ultimele 20 luni cu preţuri între 70% şi 100% din preţurile actuale. Cei mai vechi au un cîştig între 300% şi 6000-7000%, încasînd în plus şi dividende egale cu 3 - 25 ori valoarea iniţială de achiziţie. Mai mult, dacă nu au fost investitori pasivi şi au mai şi speculat, rămînînd cu obstinaţie acţionari, au putut realiza cîştiguri de cîteva ori mai mari decît valoarea totală de investiţie. Cei mai mulţi dintre vechii acţionari au folosit cîştigurile din speculaţii pentru creşterea pachetelor deţinute. Aceşti acţionari fac tot ce este posibil pentru ca valoarea acţiunilor să crească, averea lor urmînd să crească pe această cale. Sînt însă şi acţionari care acum au devenit acţionari la preţurile foarte mari din ultima perioadă, iar alţii sînt acum îndemnaţi de către brokeri sau ziarişti să intre pe piaţa SIF-urilor. Pentru nimic în lume nu aş vrea să fiu în pielea lor. La cum de creduli sînt unii acţionari, nu este imposibil ca unii chiar să mai poată cîştiga, dacă se vor găsi în viitor alţi acţionari care să mai creadă că acţiunile ar mai putea creşte. În fond, dacă au fost sute de mii de români care au crezut în Caritas şi alte jocuri piramidale de ce nu s-ar mai găsi cîteva mii de acţionari care să creadă că mai pot cîştiga destul de mult cumpărînd acţiuni SIF la actualele preţuri, sau chiar mai sus. Ei sînt cu atît mai uşor de convins cu cît banii lor provin din jocul la bursă. Aceştia sînt deja obişnuiţi atît cu riscul, cît şi cu posibilele pierderi. Aceştia au însă capacitatea de a limita pierderile şi de a le compensa cu cîştiguri. Mila cea mare este pentru neofiţi. Cu atît mai mare cu cît cunosc şi tehnicile prin care marii rechini pot şi chiar manipulează piaţa acestor acţiuni, avînd la dispoziţie atît acţiuni de vîndut, cît şi bani cu care să facă aceasta. Revenind la VUAN şi legarea sa de preţul acţiunilor, trebuie spus că acela ar fi un preţ posibil de lichidare. Dar SIF-urile nu intră în această categorie. Ele au menirea de a face profit din investiţii, nu din vînzarea portofoliilor. Într-adevăr, dacă te apuci să vinzi acţiunile cele mai bine cotate, raportezi profituri foarte mari. Dar pînă la urmă nu mai ce vinde, valoarea portofoliilor se diminuează şi te trezeşti că nu mai ai ce vinde.