Beneficiarii aşteaptă un viitor sumbru pentru fondurile europene

• Interviu cu Dragoş Jaliu, consultant fonduri structurale

Reporter: Ne aflăm în situaţia de a avea patru programe pentru care Comisia Europeană a lansat procesul de pre-suspendare, iar pentru un al cincilea program urmează să fie aplicate corecţii. Cum se văd aceste sancţiuni de către beneficiari?

Dragoş Jaliu: În privinţa situaţiei actuale, nu trebuie să ne alarmăm mai mult decât este cazul şi să fim prea vocali. Programe suspendate, pre-suspendate, cu plăţi întrerupte, sau cărora li s-au aplicat corecţii financiare au existat şi în alte state, doar că nouă ne place drama şi creăm o adevarată vâlvă în jurul unor probleme care pot fi atent şi silenţios rezolvate, în primul rând de către factorii decidenţi. Trebuie să spunem "Stop" căutării zadarnice a vinovatului în persoana predecesorului. Am senzaţia că vânam astfel de evenimente negative şi le folosim ca arme în lupta electorală, politică. În stil românesc, apar mesaje politice negative privind gestiunea fondurilor care se reflectă rapid, în atitudinea beneficiarilor care bat în retragere.

Am avut o experienţă personală de acest tip. După ce un om politic important a declarat că sistemul de gestiune pe care l-a moştenit este corupt, ineficient şi plin de hoţi, potenţialii beneficiari cu care m-am văzut imediat după această declaraţie au renunţat imediat la decizia de a se implica. Acest comportament este foarte păgubos, propagându-se rapid, iar efectele se vor vedea, în perioada financiară viitoare, în scăderea numărului de aplicaţii. Românii au fost şi sunt proeuropeni, dar atitudinea clasei politice, suplimentată de situaţia economică precară scade simţitor entuziasmul beneficiarilor. Şi asta este mare păcat... nu ştim să lucrăm în echipă, nu reuşim să identificăm interese majore comune şi să le respectăm. Este cazul să ne familiarizăm cu asumarea, responsabilitatea şi comunicarea - trei concepte care puse în aplicare, ar mişca lucrurile. Cum rezolvăm situaţia? Aici ne cramponăm. Deşi avem un spirit critic extrem de bine dezvoltat, la capitolul asumare a responsabilităţii rămânem orbi, surzi şi mai ales muţi. Din punctul meu de vedere, în lipsa implicării pro-active a autorităţilor, beneficiari şi consultanţi deopotrivă trebuie să facem un pas în faţă şi să tragem semnale de alarmă. Am făcut asta în ultima perioadă, am derulat campania "SOS POSDRU", am reuşit să sensibilizăm şi să determinăm luarea unor decizii. Beneficiarii au nevoie şi merită răspunsuri, astfel că pe fluxul informaţional pe care circulă rapid veştile proaste trebuie strecurate de către autorităţile publice şi luări de poziţie. Avalanşa evenimentelor negative trebuie asezonată cu asigurarea că cineva se ocupă de problemă. Există, din păcate, o stare de inerţie şi cred că există o frică. Poate că preferă să nu spună nimic tocmai pentru a nu atrage şi mai mult atenţia asupra acestei situaţii. Nu rezolvi o situaţie ignorând-o sau îngropând-o. Beneficiarii au acumulat emoţii şi acum sunt, pe bună dreptate, frustraţi. Au existat doar câteva mesaje de natură să liniştească beneficiarii, cel mai recent fiind cel privind reluarea plăţilor pe POSDRU.

Reporter: În ce măsură sunt afectaţi beneficiarii de încetarea plăţilor? Există întârzieri şi teama că plăţile vor fi oprite?

Dragoş Jaliu: Da, teama există şi, aşa cum am zis anterior, asta ţine în mare măsură de lipsa unui mesaj ferm de angajament din partea autorităţilor. Sunt beneficiari care au ajuns la limita răbdării pentru că respectul şi încrederea acordate statului când au scris proiectele şi semnat contractele de finanţare le-au fost călcate în picioare. Pentru că nu s-au mai făcut plăţi pe proiecte, mulţi beneficiari sunt într-o situaţie disperată. Printre ei şi organizaţii nonguvernamentale (ONG) puternice care au creat şi dezvoltat servicii sociale pe care statul nu le furnizează. Ne permitem riscul ca acestora să le punem cruce? Sunt proiecte care nu au primit plata de mai mult de un an, probleme există la aproape toate programele operaţionale. Noi am încercat să umplem golul de comunicare dinspre autorităţi şi să luăm anumite poziţii. Lucrăm alături de Coaliţia pentru Fonduri Structurale în demersuri de acest gen, tocmai pentru că printre lucrurile pe care le solicită beneficiarii se numără transparenţa, profesionalismul sau competenţa. Nu suntem adepţii unor confruntări, ci ai unor lucruri bine făcute şi este mai mult decât necesar să mergem pe o abordare integratoare a forţelor pentru că în definitiv, interesul se presupune a fi comun.

Reporter: Pre-suspendarea pentru POSDRU a fost lansată încă din luna august, ceea ce înseamnă că nu a mai rămas mult timp pentru luarea unor măsuri care să determine repornirea acestui program. Credeţi că s-au luat măsurile necesare şi vor fi reluate plăţile?

Dragoş Jaliu: Cred că în decembrie Comisia va relua plăţile. Mecanismul suspendării este complex si durează, la fel cum este şi renunţarea la suspendare. Nu este în interesul nici uneia dintre părţi - Comisia şi România - ca acest lucru să se întâmple. Se pare că lucrurile au evoluat în direcţia potrivită şi există sprijin din partea Comisiei ca lucrurile să reintre în normalitate şi nu îmi este teamă că nu s-ar întâmpla aşa. Planul de măsuri pe care l-am înaintat Comisiei arată bine, cel puţin pe hârtie. Controlul îl deţinem, însă, tot noi şi ar trebui să arătăm, dincolo de nivelul declarativ, că vrem să facem ceva. A devenit deja un trend să ţii discursuri apocaliptice despre absorbţie. Cei de la Comisie vor sta foarte aproape de AMPOSDRU şi vor urmări modul în care aceasta îşi va face treaba astfel încât lucrurile să nu se limiteze la declaraţii, ci să intre pe făgaşul normal şi faptic. Noi ne-am arătat disponibilitatea pentru dialog şi pentru a găsi soluţii astfel încât să rezolvăm o parte dintre probleme, dar mecanisul de consultare publică se întâmplă mai degrabă la nivel formal, este destul de fragil şi nefundamentat.

Reporter: Care sunt problemele cu care v-aţi confruntat cel mai des în accesare şi implementare?

Dragoş Jaliu: Principala problemă în accesare o reprezintă evaluarea şi selecţia proiectelor. La mult cunoscuta procedură de achiziţie cu "preţul cel mai scăzut" devin "evaluatoare" firmele de consultanţă care oferă exact calitatea celui mai mic preţ. Principiul care rezultă este "La preţuri scăzute, evaluări şi mai scăzute." De aici începe colapsul. Evaluatorii nu îşi vor da interesul fie pentru că sunt plătiţi prost, fie pentru că nu au prea multă experienţă în domeniu, iar solicitarea uneia relevante ar putea constitui condiţie restrictivă. Astfel, întreg sistemul este ca un joc de domino care se va prăbuşi dacă una dintre piese are defect.

Pe partea de implementare, beneficiarul are impresia că e actor într-un film extrem de prost în care scenariul se schimbă de la o zi la alta. Regulile se schimbă în timpul jocului atât la nivel instituţional, cât şi personal, iar asta face ca sistemul să fie extrem de urât. Apoi, atitudinea unor funcţionari ai autorităţilor de management (AM) şi organismelor intermediare (OI) este, câteodată, păguboasă. Am întâlnit funcţionari publici din sistemul de gestionare a finanţărilor europene pentru care ţelul suprem este scalpul beneficiarilor. Vizitele de monitorizare sunt văzute drept posibilităţi de a aduna trofee, se vânează greşeli cu o meticulozitate îngrijorătoare. Şi asta din cauza decalajului uriaş financiar. Pot înţelege că există mari diferenţe din punct de vedere motivaţional - financiar între funcţionar şi beneficiar, cel din urmă putând să câştige mai mulţi bani, dar este opţiunea fiecăruia să îşi aleagă o carieră. Pe de altă parte, cât eşti acolo, fă-ţi munca dându-i şi partenerului tău prezumţia de nevinovăţie. Suntem prea preocupaţi să judecăm proiectele cantitativ, nu calitativ şi să nu luăm în considerare impactul pe care acestea îl au în societate, dacă au produs sau nu o schimbare, pentru că despre asta este vorba în politica de coeziune. Dacă punem pecetea asupra tuturor beneficiarilor că sunt corupţi şi toţi fură, vom sfârşi prin a nu mai avea beneficiari/oameni dornici să acceseze fondurile în următoarea perioadă de programare. Sunt convins că există beneficiari cu probleme de iz penal, dar sunt în profund dezacord cu generalizarea. Sunt beneficiari şi beneficiari. Unii sunt dedicaţi proiectelor lor, au făcut lucruri frumoase şi este, bineînţeles, demotivant pentru ei să fie incluşi în aceeaşi categorie cu cei care, de exemplu, au închis ONG-ul după ce au primit prefinanţarea şi au plecat să facă plajă pe o insulă exotică. Există şi astfel de cazuri.

Am cunoscut beneficiari care mi-au spus că şi-ar tăia mâna cu care au semnat contractul de finanţare. Păcat de entuziasmul de început, din anii 2007- 2008. Nu trebuie pusă povară asupra beneficiarilor care au proiecte în implementare şi a experţilor din proiecte cu tot felul de solicitări, de raportări, de modificări în timpul jocului. Ai acceptat o regulă, mergi cu ea până la capăt. Ar trebui încurajate proiectele în sine. Noi dorim să spunem tuturor poveştile frumoase finanţate din fonduri europene şi să îi molipsim şi pe alţii.

Reporter: Piedicile vin mai degrabă de la Bucureşti sau de la Bruxelles?

Dragoş Jaliu: Piedicile au parfum autohton. Bucureştiul are probleme, iar Bruxelles-ul este "vinovat" că nu închide ochii. Intervenţiile Comisiei sunt cât se poate de relevante într-o Românie şifonată de atâtea şi atâtea nereguli. Banul european este ban public, iar cheltuirea acestuia este reglementată în principal de legislaţia naţională. Mecanismele prin care cheltui banul european sunt mecanismele naţionale, aceleaşi prin care se cheltuie şi banul public. Dacă am identificat atâtea probleme în mecanismul de gestionare a fondurilor europene, mă întreb, îngrijorat, ce vom găsi când vom începe să verificăm întreg mecanismul de cheltuire a banului public? Ar trebui, uşor, uşor, să dăm deoparte preşul şi să vedem cât gunoi avem dedesubt.

Reporter: Ce măsuri ar trebui luate pentru reluarea, cât mai curând, a plăţilor?

Dragoş Jaliu: Comisia trebuie să se asigure că mecanismul este funcţional, că există dorinţa de a-l face funcţional, că schimbăm, eliminăm, corectăm ceea ce a mers prost. Dacă stai la masă cu cineva de ani de zile şi îi tot explici că are probleme cu, de exemplu, evaluarea proiectelor şi vezi că partenerul de dialog nu face nimic, adică nu ia măsuri, îţi pierzi urma de încredere pe care o mai aveai în receptivitatea lui şi atunci iei măsuri conform regulamentului: întrerupi plăţile, suspenzi programele, aplici corecţii financiare. După ce le-ai întrerupt şi vezi că nu există asumare în continuarea plăţilor din buget propriu, atunci situaţia este şi mai delicată. Este important şi pentru Comisie ca statul membru să îşi asume continuarea plăţilor. Trebuie să vii şi cu încurajări. Comisia nu are interesul ca politica de coeziune pe care o susţine în faţa atâtor critici, să nu funcţioneze. Sunt mulţi care spun că această politică este o risipă de bani, iar singurul contra-argument al Comisiei este să vină şi să arate că de fapt funcţionează. Reacţia Comisiei este şi urmare a mesajelor pe care le primeşte de la beneficiarii care se plâng că sistemul din Romania nu este funcţional şi transparent. Încă din 2007 am semnalat necesitatea îmbunătăţirii capacităţii administrative. Este adevărat că pleacă oameni, dar dacă vrei să ai performanţă, te poţi gândi şi să-i motivezi, mai degrabă decât să îi jigneşti în spaţiul public. Sunt oameni care au plecat din sistem demotivaţi de astfel de declaraţii şi era vorba de oameni valoroşi, pentru că sunt şi oameni valoroşi în acest sistem.

Reporter: Dar pentru creşterea ratei absorbţiei?

Dragoş Jaliu: Este tardiv să vorbim despe creşterea ratei de absorbţie pentru actuala perioadă financiară. Pentru 2014-2020 sunt multe de făcut. S-a discutat trecerea la o nouă reorganizare administrativ-teritorială, la regiuni, care, din punctul meu de vedere ar fi fost bine-venită, dar este deja târziu. Apoi, ar trebui să existe conturată o viziune politică privind mecanismul de gestionare a fondurilor europene. Ce am învăţat în această perioadă? ACIS-ul a fost în 3 poziţii diferite: în subordinea Ministerului Finanţelor, a Primului Ministru, iar acum se află în structura Ministerul Afacerilor Europene (MAEur). Care dintre acestea trei a fost cea mai bună variantă? Ce ne dorim? Care sunt avantajele şi dezavantajele? Acest aspect ţine de viziune şi de consecvenţă. Sunt convins că decizia se va lua pe genunchi, în ianuarie, după instalarea noului guvern, în lipsa unei analize şi fundamentări. În funcţie de experienţa celor şapte ani, ar trebui să alegem o variantă pe care să ne-o asumăm şi să mergem cu ea, să pregătim, în funcţie de asta, priorităţile pe asistenţă tehnică, astfel încât să ştim pe ce anume vom folosi banii europeni când vine vorba de îmbunătăţirea mecanismului de gestionare a fondurilor. Facem instruiri, dar nu ştim pentru cine, atâta timp cât nu ştim care va fi arhitectura instituţională. Trebuie identificate nevoile de formare ale funcţionarilor. Altfel, dovedim că nu am învăţat nimic şi nici nu vom învăţa nimic. Mi-e teamă că, dacă nu avem suficiente argumente pentru arhitectura instituţională pe care să le prezentăm acum şi dacă nu se va găsi timp pentru luarea unei decizii care să fie bine fundamentată, alegerea se va face în funcţie de interese şi va reprezenta un mod de a răsplăti nişte prietenii şi a satisface nişte interese sau de a recompensa. Există viziuni diferite de gestionare a fondurilor structurale. Sunt state care şi-au asumat încă de la început eventualele corecţii financiare şi au încurajat cheltuirea banilor. Alte state au instituit mecanisme de gestionare a fondurilor foarte riguroase, care să evite corecţii financiare ulterioare. România a adoptat, în perioada 2007-2013, un model unic, şi anume extrem de riguros şi cu corecţii.

Reporter: În scrisorile transmise autorităţilor noastre, Comisia Europeană vorbeşte despre deficienţe majore în sistemul de achiziţii publice şi despre conflicte de interese. În ce măsură s-ar datora aceste fraude lipsei de informaţii şi în ce măsură intenţiei?

Dragoş Jaliu: Nu neg realitatea, există rea intenţie, dar principalele probleme în domeniul achiziţiilor publice sunt cauzate, în cea mai mare măsură, de faptul că legislaţia este alambicată, stufoasă şi greu de înţeles. Şi când avem o astfel de legislaţie greoaie, instituţia cu rol de reglementare iese în prim-plan. Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP), o instituţie care ar trebui să fie mediocră în planul imaginii, la noi a devenit vedetă de când a fost inclusă în mecanismul de gestionare a fondurilor europene. A fost propusă crearea şi implementarea unei structuri care să urmărească eventualele conflicte de interese şi incompatibilităţi în achiziţiile publice. Aşadar, încă o instituţie de control care să demonstreze Comisiei Europene că "ne ocupam şi de asta" când am putea pur şi simplu să ne gândim la măsuri de prevenire a conflictului de interese, dar desigur avem nevoie de lucruri "concrete" precum un control excesiv. Însă, scopul nostru final nu este acela de a impresiona Comisia Europeană, ci de a reuşi în mod real să mişcăm lucrurile în domeniul achiziţiilor publice.

Reporter: Ce aşteptări aveţi de la negocierile pentru cadrul financiar multianual 2014-2020?

Dragoş Jaliu: Perioada 2014 - 2020 reprezintă încă o şansă pentru România de a demonstra că, pe baza experienţei prezente, se poate construi un sistem eficient care să utilizeze cantitativ şi calitativ banii europeni. Modalitatea păguboasă de gestionare a fondurilor europene va fi pusă pe masă când vom negocia cifrele, iar reprezentanţii României vor avea puţine de spus în ceea ce priveşte alocarea financiară pentru că rata de absorbţie de 10% atârnă greu. Avem totuşi noroc că avem interese comune cu alte state membre şi prieteni din UE şi cred că vom avea o alocare financiară comparabilă cu cea actuală. Vom judeca în momentul în care vom vedea alocările, comparativ cu alte state şi cu alocarea actuală. Sper să avem energie să ducem la capăt pregătirile pentru 2014-2020, să ne scuturăm de praful ce a dominat perioada 2007-2013, să fim consecvenţi, implicaţi şi mai bravi în următoarea perioadă.