Birocraţii europeni nu simt efectele dezastrului economic pe care l-au creat

Cetăţenilor Europei li se cere să dea dovadă de răbdare, solidaritate şi să accepte privaţiuni tot mai mari în numele victoriei împotriva Rusiei, care este tot mai aproape, conform declaraţiilor oficiale.

Cea mai mare inflaţie din ultimele patru sau cinci decenii, alimentată de preţurile uriaşe ale energiei şi combustibililor, determinată atât de sancţiunile impuse Rusiei, dar şi de politicile catastrofale adoptate pentru aşa-zisa luptă contra schimbărilor climatice, este privită cu groază de cetăţenii europeni, care îşi redefinesc drastic definiţia bunăstării şi a luxului, care pentru mulţi va însemna o căruţă de lemne în curte şi o sobă în casă.

Dar aşa-numiţii "servitori publici" din instituţiile europene, care alcătuiesc, de fapt, o castă privilegiată care nu răspunde în niciun fel pentru deciziile greşite, nu trebuie să-şi facă griji din acest punct de vedere.

Sistemul de remunerare pentru Comisia Europeană, Parlamentul European şi Consiliul Europei a fost "construit" în aşa fel încât să asigure indexarea automată a salariilor cu inflaţia. Sistemul funcţionează din 2013. Trebuie să fie doar o coincidenţă faptul că indexarea salariilor birocraţilor din UE a fost decisă nu cu mult timp înainte de pornirea oficială a tiparniţei BCE.

O ştire recentă din cotidianul german Handelsblatt arată că "angajaţii UE de la Bruxelles pot aştepta o creştere puternică a salariilor în acest an, în ciuda situaţiei bugetare dificile din multe state membre".

Dar de când contează situaţia bugetară dificilă? Oricând se pot împrumuta şi mai mulţi bani pentru asigurarea confortului financiar al celor care lucrează neobosit pentru falimentarea Europei, prin promovarea agresivă a unor ideologii inepte.

Handelsblatt scrie că majorarea salarială ar putea fi de 8,5%, în condiţiile în care baza de calcul o reprezintă evoluţia inflaţiei din Belgia şi Luxemburg.

Publicaţia germană mai arată că există, însă, o opoziţie destul de vocală la nivelul unor state membre faţă de această indexare, în condiţiile în care "diplomaţii se plâng că susţinerea unei astfel de majorări este dificilă în vremuri caracterizate de mari îngrijorări financiare".

Probabil că se poate găsi, totuşi, o soluţie simplă, cum ar fi o declaraţie a preşedintelui Comisiei Europene, în care să fie subliniată necesitatea majorării salariale, deoarece doar astfel poate fi combătut dictatorul Putin.

Tabloidul Bild, care are cea mai mare circulaţie în Germania, scrie despre "perversitatea crizei" pe marginea ştirii din Handelsblatt şi arată că numărul angajaţilor UE care vor beneficia de majorări salariale este de circa 60.000, în timp ce publicaţia elveţiană Weltwoche prezintă şi noul salariu al preşedintelui Comisiei Europene, care va creştere la 31.687 euro pe lună, în urma unei majorări de 2.482 euro. Pentru comparaţie, Weltwoche scrie că venitul mediu net din Germania este de 2.084 euro pe lună. Toate aceste majorări vor reprezenta o povară bugetară suplimentară de 880 de milioane de euro.

Pe marginea articolului din Weltwoche, un cititor scrie că "acum înţeleg de ce stânga, roşii şi verzii doresc aşa de mult să intre Elveţia în Uniunea Europeană". Se pare că acesta este, de fapt, idealul european, respectiv accesul la fonduri discreţionare, pe fondul lipsei complete a responsabilităţii pentru deciziile luate.

"Un aparat UE format din paraziţi se înfruptă din rezultatele muncii claselor inferioare precum în cele mai depravate perioade din Evul Mediu", scrie un alt cititor elveţian.

Autorul articolului din Handelsblatt avertizează că "majorarea salarială este o problemă deosebit de sensibilă din punct de vedere politic", iar "cetăţenii europeni ar putea să fie prea puţin înţelegători că angajaţii UE sunt protejaţi faţă de consecinţele inflaţiei".

Toate aceste probleme nu îl împiedică pe Josep Borrell, poate cel mai inept şi rupt de realitate diplomat european, să ceară europenilor "răbdare strategică", deoarece sancţiunile îşi vor face curând efectul, iar economia Rusie va fi grav afectată.

Din păcate, şeful diplomaţiei europene nu explică în ce măsură prăbuşirea economiei Rusiei va conduce la redresarea situaţiei energetice din Europa. Va veni Putin în genunchi la Bruxelles şi va cere milă, în schimbul furnizării gratuite şi pe termen nelimitat a gazelor naturale, petrolului şi cărbunelui?

Până când se va ajunge acolo, autorităţile din Germania se pregătesc să răspundă protestelor generate de creşterea accelerată a preţurilor.

"Există riscul ca aceia care şi-au strigat dispreţul pentru democraţie în perioada pandemiei şi se asociau adesea cu extremiştii de dreapta să se folosească de creşterea preţurilor pentru noi mobilizări", a declarat recent Nancy Faeser, ministru de interne în cabinetul lui Olaf Scholz, pentru Handelsblatt.

După cum se observă, cel puţin autorităţile din Germania îi consideră deja drept extremişti pe cei care protestează împotriva creşterii preţurilor, iar astfel este deschisă calea utilizării diferitelor măsuri "democratice" pentru combaterea lor, măsuri care pot merge de la tunurile cu apă şi gazele lacrimogene până la blocarea conturilor bancare, aşa cum au procedat autorităţile "democratice" din Canada.

"Climatul politic este clar: nu pot exista proteste legitime. Guvernul este statul şi orice critică este anti-stat", se arată într-un editorial de la Tichys Einblick pe marginea acestei declaraţii şi a unor declaraţii similare ale politicienilor din Partidul Verde.

Publicaţia germană mai scrie că "ne aflăm în faţa unui situaţii remarcabile, aceea în care un guvern încearcă să criminalizeze în avans o mişcare de protest împotriva politicilor sale".

Nu ar trebui să ne surprindă deloc dacă această atitudine profund dispreţuitoare a autorităţilor germane la adresa democraţiei va deveni exemplu la nivel european.

Într-o analiză recentă a lui Alasdair Macleod, director de cercetare la Goldmoney.com, se arată că "la nivel politic pare să existe un nivel terifiant de ignoranţă economică referitoare la consecinţele pedepsirii Marii Britanii pentru Brexit şi a ostracizării Rusiei pentru beligeranţa sa, în condiţiile în care economia UE se află pe marginea catastrofei financiare şi economice".

Cu toate acestea, "UE îşi urmăreşte agenda sa politică în ciuda haosului economic creat", după cum mai subliniază Macleod.

Toate aceste eforturi merită să fie răsplătite cum se cuvine, nu-i aşa?