BIROUL NAŢIUNILOR UNITE PENTRU REDUCEREA RISCULUI DE DEZASTRE: Dezastrele climatice, un risc major pentru sistemul financiar

Pandemia de Covid-19 şi escaladarea urgenţei climatice au transmis, în ultimii doi ani, un mesaj cheie, şi anume că riscul de dezastru este un risc financiar sistemic, conform Irinei Zodrow, cea care conduce Biroul Naţiunilor Unite pentru Reducerea Riscului de Dezastre (UNDRR).

O analiză a domniei sale, preluată de Forumul Economic Mondial, notează că ultimele 22 de luni ne-au oferit mai mult decât o imagine a ceea ce ar putea însemna "business as usual" într-un peisaj de risc din ce în ce mai imprevizibil. Conform sursei, până în septembrie 2021, pandemia a provocat peste 5 milioane de decese, pierderi de 12 trilioane de dolari din PIB-ul global şi datorii record în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare, iar perspectivele de recuperare diferă de la o regiune la alta. În acelaşi timp, ne-am confruntat cu o serie de evenimente în premieră, precum unele dezastre, conflicte puternice, războaie comerciale, crize umanitare, iar previziunile arată că schimbările climatice vor reduce producţia economică globală cu 18% până în 2050.

Ca reacţie, spune Irina Zodrow, este necesară o schimbare sistemică, o orientare către un viitor "mai rezistent şi mai durabil pe tot globul".

Sursa menţionată evidenţiază că, în ciuda pierderilor umane şi economice record, pieţele de valori au crescut, iar fluxurile comerciale globale au revenit la nivelurile de dinainte de pandemie. Îmbunătăţirea perspectivelor economice în lumea dezvoltată determină unele voci să aprecieze rezistenţa sistemului financiar global şi să promoveze revenirea la modelul de afaceri obişnuit. Dar, este sistemul actual cu adevărat potrivit pentru viitor?, se întreabă oficialul UNDRR.

• "Riscul de dezastru şi costurile aferente nu apar în bilanţurile companiilor"

O problemă critică a modelului actual de afaceri este că riscul de dezastru şi costurile aferente nu sunt reflectate în analiza financiară, în preţurile mărfurilor sau activelor, dar nici nu apar în bilanţurile contabile, nu afectează profitabilitatea şi evaluările companiilor, afirmă Irina Zodrow, adăugând: "Prin urmare, companiile nesustenabile au un cost al capitalului mai mic decât firmele mai durabile, ceea ce le determină să aloce greşit capitalul în sensul creării riscului, mai degrabă decât spre reducerea sau prevenirea riscului. Mai mult decât atât, costurile economice ale unui dezastru sunt rareori suportate de cei care l-au provocat, fiind lăsate în seama guvernelor, a comunităţilor şi a celor mai vulnerabili. În consecinţă, pieţele funcţionează după metoda "orb la risc" ("risk-blind") atunci când vine vorba de şocuri cu impact ridicat.

Pentru ca să poată fi evitate ravagiile financiare atunci când lumea va fi lovită de următoarele mega-dezastre, acest minus al pieţei trebuie rezolvat urgent de guvernele care poartă responsabilitatea principală pentru reducerea riscurilor, dezvoltarea durabilă şi bunăstarea generală a oamenilor şi comunităţilor.

• "Schimbările climatice nu mai reprezintă o ameninţare viitoare, ci realitatea de astăzi"

Cursa către emisii nete zero de carbon accelerează rapid, cu angajamente puternice lansate zilnic de liderii lumii, cei de afaceri şi ai finanţelor, conform sursei. "ESG" (guvernanţa de mediu, socială şi corporativă) şi recomandările "TCFD" (Grupul operativ pentru publicarea informaţiilor financiare referitoare la schimbările climatice) sunt cuvinte de interes, acum, în cercurile financiare. Având în vedere că schimbările climatice nu mai reprezintă o ameninţare viitoare, ci realitatea de astăzi, aşteptată să ne afecteze vieţile şi mijloacele de trai în anii următori, chiar şi în cel mai optimist scenariu posibil de atenuare, avem nevoie de eforturi la fel de accelerate de adaptare şi, mai important, reducerea riscului multiplu, conform analizei.

În contextul dat, Steve Waygood, director de investiţii la Aviva Investors, declară: "Într-o lume ameninţată de peste 300 de pericole naturale şi provocate de om, şi de riscuri interconectate, efectuarea de compromisuri menite să ne asigure că deciziile de investiţii nu creează ameninţări noi, va fi esenţială pentru propria supravieţuire. În mod evident, o astfel de provocare poate fi depăşită doar printr-o strânsă cooperare între diferitele părţi interesate, iar sectorul financiar trebuie să facă parte din acest efort. Acesta nu este doar un aspect imperativ uman şi economic, ci şi o parte din datoria investitorilor de a menţine pieţele funcţionale pentru acţionari şi clienţi".

• "Trebuie să punem reducerea riscurilor în centrul procesului decizional din sectorul financiar"

Analiza subliniază că în acest demers nu se porneşte de la zero, în prezent existând Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD), Acordul de la Paris, Agenda de Acţiune de la Addis Abeba şi Cadrul Sendai pentru Reducerea Riscului de Dezastre (singurul acord cu viziune 2030 care menţionează în mod expres rolul sectorului financiar şi al autorităţilor de reglementare).

Irina Zodrow spune: "Avem angajamentele politice globale prin care trebuie să trecem de la investiţii «risk-blind» la cele «risk-informed» (n.r. informat în privinţa riscului). Am observat, de asemenea, o extindere a acţiunilor pentru consolidarea rezilienţei. Cu toate acestea, trebuie să creştem ambiţia şi să punem reducerea cuprinzătoare a riscurilor în centrul procesului decizional din sectorul financiar. Investiţia în funcţie de risc va fi recompensată, deoarece prevenţia dă roade. UNDRR a estimat că măsuri de prevenire în valoare de 6 miliarde de dolari pot genera beneficii economice de 360 de miliarde de dolari".

Succesul în acest proces depinde de trei elemente critice, potrivit analizei:

1. Lărgirea orizontului de la investiţii în durabilitate şi rezilienţă la schimbările climatice, până la includerea durabilităţii şi rezilienţei în investiţii.

Îndeplinirea ODD-urilor în cinci domenii prioritare până în 2030 va necesita cheltuieli anuale suplimentare de 528 de miliarde de dolari pentru ţările cu venituri mici şi medii, respectiv de 2,1 trilioane de dolari pentru ţările emergente. În cazul pieţelor "risk-blind", trebuie să mergem dincolo de produsele financiare ecologice, durabile sau axate pe impactul în domeniu, astfel încât toate investiţiile să fie bazate pe informaţii privind riscul, devenind astfel, sustenabile şi reziliente. Acest lucru ar putea fi realizat prin dezvoltarea unor indicatori cheie de performanţă de durabilitate şi rezilienţă aliniaţi Cadrului Sendai şi aplicaţi în toate investiţiile publice sau private.

2. Îmbunătăţirea capacităţii noastre de înţelegere şi abordare a riscurilor de dezastre sistemice, inclusiv recunoaşterea şi adoptarea interconexiunilor şi a compromisurilor.

Noile reglementări UE în sprijinul unui viitor verde şi durabil încearcă acest lucru prin includerea principiului "nu face rău". În baza acestuia, pericolele naturale şi cele provocate de om, interconexiunile şi impactul sistemic ale acestora ar trebui încorporate în cadrele ESG şi de dezvăluire a riscurilor. Bazele de date existente privind pierderile din dezastre, registrele şi statisticile riscurilor, testele de stres şi munca iniţială pentru integrarea modelului riscurilor climatice şi financiar pot sprijini acest efort.

3. Pentru a pune reducerea riscului în centrul deciziilor de investiţii şi pentru a direcţiona finanţe publice şi private către rezilienţă şi durabilitate, guvernele ar trebui să schimbe scopul profitului, asigurându-se că investitorii şi alte companii plătesc costul integral al creării riscului. Acest lucru necesită internalizarea riscului de dezastru şi a costurilor în declaraţiile de profit şi pierderi ale companiilor, recunoscând dubla semnificaţie a riscurilor - riscurile cu care se confruntă companiile şi riscurile pe care le creează.

Dezvăluirea riscului de durabilitate, ratingul, cerinţele standard şi contabile, schemele de preţuri ale carbonului, stimulentele fiscale pentru produse verzi sau cerinţele de rezervă, tarifele de alimentare şi creditele fiscale pentru producţie introduse după criza financiară din 2008, precum şi alte mecanisme de politică, fiscală şi de piaţă ar trebui extinse sau adaptate pentru reducerea mai amplă a riscurilor.

• "Perioadele de criză - şoc, dar şi oportunitate"

Perioadele de criză sunt un şoc pentru orice sistem, dar vin şi cu oportunitatea de a regândi, de a învăţa, de a adapta şi a schimba, conform analizei.

Irina Zodrow afirmă: "Aşa cum a subliniat luna aceasta secretarul general al ONU, în condiţiile în care lumea iese încet din pandemie, trebuie să ne reconsiderăm modul în care ne ocupăm de climatul din ce în ce mai sistemic şi riscul de dezastre, analizând rezilienţa pe termen lung, cu riscuri multiple şi concentrare pe prevenire. Acest lucru se poate face doar cu o conducere puternică la nivel macro, din partea celor mandataţi".