BOGDAN MAIOREANU, ANALIST ETORO: "Pieţele forţei de muncă rezistă în ciuda presiunilor inflaţioniste"

Uneori, veştile bune din economie sunt veşti proaste pentru pieţele financiare. Acesta a fost şi cazul ultimelor date privind forţa de muncă din SUA. În condiţiile în care Fed este hotărât să reducă inflaţia, ultima creştere marginală a şomajului înseamnă continuarea majorării dobânzilor.

În Europa, situaţia este diferită, cu o inflaţie influenţată în principal de preţurile energiei şi un şomaj în scădere, inclusiv în România. Ultimele date au arătat o scădere a şomajului cu 0,2% în iulie, dar o creştere spectaculoasă a costului orar al forţei de muncă.

În Statele Unite, datele ultimului raport privind locurile de muncă din alte industrii decât agricultura nu au arătat modificările necesare pentru ca Fed să schimbe actuala politică de majorare a ratelor dobânzilor. Cu toate acestea, rata şomajului a crescut la 3,7%, marcând prima creştere din ultimele şase luni. Numărul de salariaţi a crescut cu 315.000 luna trecută, aducând şi o creştere a ratei de participare la forţa de muncă, care a ajuns acum la doar un procent sub nivelurile de dinainte de pandemie. Dar cifrele par încă prea mari în contextul inflaţiei ridicate. Un alt indicator urmărit îndeaproape de Fed este salariul pe oră. În august, câştigul mediu orar pentru toţi angajaţii din sectorul privat neagricol a crescut cu 0,3%, până la 32,36 dolari. În ultimele 12 luni, câştigul mediu orar a crescut cu 5,2%.

Cele mai recente date privind forţa de muncă din România prezintă o imagine diferită de cea de peste ocean. În iulie, rata şomajului a fost de 5,2%, în scădere de la 5,4% în iunie. Potrivit INS, avem o rată foarte mare a şomajului în rândul tinerilor, 22,8%. Dar cea mai spectaculoasă creştere a fost la nivelul costului orar al forţei de muncă. În trimestrul al doilea, comparativ cu primul trimestru al acestui an, acesta a crescut cu peste 8%. Dar nu în toate industriile a crescut la fel. Cele mai mari creşteri au fost în sectoarele energetice, 23,79%, urmate de industria extractivă cu 19,76%, educaţie cu 19,67% şi industria financiară cu 16,92%. La celălalt capăt al spectrului se află sănătatea şi asistenţa socială, cu o creştere de doar 2,78%. Astfel, avem o creştere a costurilor cu salariaţii de la an la an de peste 11%, încă sub rata inflaţiei care se apropie de 15%.

Piaţa forţei de muncă din Europa este diferită de cea din Statele Unite. Deşi la nivelul UE rata şomajului este similară - 6% - există ţări care se apropie de 3%, precum Ungaria, Olanda, Cehia, dar şi ţări care se situează la 12%, precum Spania şi Grecia. În luna august începem să vedem o creştere a şomajului cu 0,1% în Germania şi Irlanda şi cu 0,3% în Austria. Dar aceasta este încă departe de nivelurile necesare pentru a afecta cererea.

Cel mai recent sondaj eToro Retail Investor Beat arată că inflaţia în creştere este principala preocupare a investitorilor atât în SUA, cât şi în Europa. Dacă defalcăm inflaţia în funcţie de principalii săi factori determinanţi, observăm că, în SUA, 30% din creşterea inflaţiei se datorează cererii, 42% se datorează ofertei şi 33% se datorează creşterii preţurilor la energie. Prin urmare, politica Fed, care încearcă să limiteze consumul şi să facă banii mai greu de obţinut, are nevoie de ceva timp pentru a acţiona. Dar acelaşi grafic pentru Europa arată că procentele sunt diferite. Influenţa energiei în creşterea inflaţiei este de 47%, iar cea a cererii este de doar 15%, ceea ce face lucrurile şi mai dificile pentru băncile centrale. BCE şi-a început politica de creştere a ratei dobânzii abia în iulie, dar cel mai probabil va continua săptămâna aceasta cu o nouă majorare, pe care pieţele o estimează la 0,75%. Cu toate acestea, presiunile inflaţioniste continuă pe piaţa furnizării de energie, iar acestea sunt mai greu de soluţionat.