Bursa de valori are în toate ţările un statut aparte printre instituţiile financiare nu doar prin faptul că este un barometru fin al evoluţiei ţării sub aspect economic şi politic şi pentru că orientează fluxurile de capital în mod selectiv, dar impersonal, spre sectoarele cele mai dinamice ale economiei. Ea se bucură, de secole, de un înalt prestigiu, egalat poate doar de Banca Naţională, datorită preciziei mecanismelor de tranzacţionare utilizate, a procedeelor complexe de negociere şi decontare impregnate de echitate şi moralitate, a sobrietăţii, corectitudinii şi profesionalismului aproape ireproşabil al salariaţilor săi. Aces-te caracteristici le-a dobîndit treptat şi Bursa de Valori Bucureşti mai ales datorită calităţii intrinseci a angajaţilor ei şi doar în oarecare măsură a răsfrîngerii prestigiului conducerii colective alese. Activitatea ei în plan internaţional este o dovadă irefutabilă a corectitudinii acestei aserţiuni.
Acum întreaga comunitate a celor implicaţi într-un fel sau altul în piaţa de capital, brokeri, investitori, persoane cu atribuţii de reglementare şi control, este antrenată, într-un fel sau altul, în febra alegerilor Consiliului de Administraţie al Bursei. Acestea sînt primele alegeri de cînd această instituţie a dobîndit calitatea de societate comercială iar cei aleşi trebuie să valorifice acest statut şi, mai mult, să fortifice instituţia, să o pregătească pentru marea confruntare reprezentată de intrarea României în UE. Problemele care stau în faţa BVB în perioada următoare sînt copleşitoare pentru că nu se poate prezenta în faţa concurenţei europene oricum. Ea trebuie să fie puternică şi corespunzător capitalizată, să utilizeze proceduri şi instrumente financiare care sînt de acum comune marilor burse, să participe la alianţe strategice dar şi să-şi păstreze identitatea şi utilitatea pentru emitenţii şi investitorii autohtoni.
Prima preocupare care apare de la sine cînd se conştientizează chiar şi numai aceste cîteva obiective vizează capacitatea profesională, morală şi acţională a viitorului Consiliu de Administraţie. Interogaţiile privitoare la existenţa şi nivelul acestor caracteristici sînt intim legate de alte două incertitudini: cei care aleg au oare în vedere astfel de criterii, iar cei care candidează sînt oare conştienţi de responsabilităţile pe care şi le asumă? Un mare pericol pentru viitorul instituţiei l-ar putea reprezenta punerea acestor alegeri în aceeaşi ecuaţie cu cele politice. Unii candidaţi chiar acest lucru îl fac considerînd CA al BVB ca o bună tribună pentru relansarea sau lansarea lor în viaţa publică. Fără cunoştinţe de specialitate, cu o activitate practică marcată de eşecuri răsunătoare şi cu o moralitate îndoielnică unii dintre ei se vor şefi peste o piaţă bursieră căreia nu i-au dat şi nu-i pot da nimic. CA al BVB nu este o instituţie unde calificarea se poate obţine la locul de muncă. Se va spune că administratorilor nu li se cer cunoştinţe de specialitate în detaliu.
Se poate să fie aşa în alte domenii de activitate. Dar dacă nu te confrunţi cu problemele sufocante şi stînjenitoare apărute pe planul executiv al pieţei, atunci cum poţi formula şi susţine rezolvarea lor? Le afli din presă?
Dar presa nu tratează implicaţiile şi intimităţile unei tranzacţii cross, a unei vînzări în lipsă, sau a unei operaţii în marje ori futures pentru că, pe bună dreptate, le consideră cunoscute.
Cei care au la bază studii, să spunem, de fizică pe care le-au completat cu o facultate de psihologie la FF, sau au o carieră politică cu rezonanţă ar sta în CA al BVB ca locuitorii din Slănic pe un hău a cărui surpare ar crea mari neajunsuri celor care au investit în piaţă.
Oare domniile lor se gîndesc că trebuie să propună proceduri de lucru şi instrumente de tranzacţionare noi, că trebuie să susţină prin intervenţii ferme la factori de decizie macroeconomică, dez-voltarea pieţei, că în toate împrejurările este necesar să amplifice sau cel puţin să susţină prestigiul cîştigat al BVB într-o lume tot mai deschisă? Pot face oare aşa ceva cei al căror dosar de realizări profesionale este de fapt un ierbar ce conţine doar flori pentru butonieră, bine presate dar folosite în cele cîteva ieşiri publice regizate?
Eu sînt convins că şi de aceas-tă dată va prevala raţiunea şi interesul economic al votanţilor şi nu afectele lor.
Cei cinci ani cît durează un mandat pot fi incluşi în categoria efemerului, dar ratarea lor ne poate arunca în neant, nu în etern.