Cale de întoarcere nu mai este

Soldaţii, camioanele, transportoarele blindate, artileria şi alte elemente ale dispozitivelor militare s-au pus în mişcare după ce Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a semnat actul de recunoaştere a unor state care nu există. Conform Dreptului Internaţional, ele nu sunt decît părţi, regiuni inseparabile ale Ucrainei, entitate suverană a comunităţii internaţionale, recunoscută ca atare prin tratate şi nenumărate alte acte oficiale, inclusiv de Moscova. Rusia putiniană a trecut Rubiconul. A făcut pasul critic, dincolo de punctul de la care drum de întoarcere nu mai există, într-un demers început acum mai bine de opt ani: pedepsirea prin dezmembrare a Ucrainei. Capetele de acuzare? Primul: a fost factorul politic motor al disoluţiei, pe cale juridică, a Uniunii Sovietice. Al doilea: după ce Rusia găsise o cale să instaleze cu succes la Kiev, în mod "democratic", un regim de vasalitate necondiţionată faţă de Moscova, forţe politice interne au permis Statelor Unite şi Occidentului european să acţioneze astfel încît să zădărnicească manevra, să pună pe fugă gaşca Ianukovici şi să refacă traiectoria unui destin euro-atlantic pentru Ucraina. Eventualitatea ca, prin intermediul şi din cauza Ucrainei, Rusia să ajungă în situaţia "dramatică" de a avea graniţă directă cu NATO a fost şi este punctul critic de inflexiune în dinamica relaţiilor dintre Moscova şi Kiev.

Luni noaptea, nu doar dispozitivele militare s-au pus în mişcare, ci istoria însăşi. Primele se deplasează ordonat, exact. Istoria, însă, derapează. Masiv şi deloc controlat. Acţiunile angajate de Rusia şi cele care vor urma, cu siguranţă, în zilele, săptămînile, lunile şi anii care vin, vor spori masiv haosul lumii în care trăim. Forţa distructivă pusă la lucru este comparabilă cu cea a fenomenelor naturale care remodelează relieful planetei, de la cutremure peste gradul 8, pînă la mega erupţii vulcanice capabile să întunece cerul planetei pentru ani, dacă nu decenii la rînd, cu consecinţele distructive care decurg de aici pentru ecosistemele interconectate ale Pămîntului.

În cazul nostru, acţiunile Rusiei remodelează structurile reliefului geo-politic. Nu doar Ucraina, nu doar regiunea de răsărit a Europei, ci întregul continent şi pe cale de consecinţă harta lumii. Nu pentru o zi, o lună sau un an, ci pentru totdeauna.

Drum de întoarcere nu mai există! Haideţi să ne imaginăm, totuşi, că acţiunile Rusiei în Ucraina, din noaptea de luni şi din ultimul deceniu, ar putea fi date înapoi. La întrebări precum cine ar putea să o facă, cu ce mijloace politice şi/sau militare, cînd şi în condiţii, cu greutate veţi găsi un răspuns! Sancţiunile economice, ONU, OSCE, negocieri directe, "sfînta" metodă a morcovului şi ciomagului şi orice alte manevre diplomatice pot cel mult să "tamponeze" ici şi colo rănile masive suferite de ordinea internaţională, aşa cum o ştiam pînă ieri. Nu pot însă readuce "bolnavul" la starea de sănătate şi integritate anterioare atacului violent, distrugător, la care a fost supus. Să ne imaginăm totuşi că, într-un fel sau altul, cineva ar putea convinge istoria să se reîntoarcă acolo unde se afla pe cînd Ucraina era un stat suveran, necontestat de Moscova în existenţa şi teritorialitatea lui. Dacă v-a reuşit exerciţiul acesta, vă aşteaptă însă următorul, necesar şi obligatoriu, acela de a contura regulile, normele, instituţiile şi structura geo-politică a lumii în care acest lucru ar putea fi posibil. Abia atunci veţi înţelege că distanţa dintre lumea de azi, mentalităţile, structurile de putere, interesele, mijloacele de acţiune militare, politice şi diplomatice de care dispunem astăzi şi lumea aceea, pe care cu un efort extraordinar de imaginaţie aţi reuşit să o conturaţi, oricît de vag, este o distanţă nu ca de la cer la pămînt, ci pur şi simplu incomensurabilă. La fel de mare ca între fiecare dintre cele patru yuga, ciclurile cosmologice şi civilizaţionale descrise în paginile miraculoase ale Mahabharatei.

Ce va fi de aici înapoi? Nimic!

Ce va fi de aici înainte? Scenariul maximal pentru Moscova putiniană ar fi nu doar consolidarea, ci folosirea cu succes a capetelor de pod dobîndite în Crimeea, Luhansk şi Donetsk pentru a reintegra în sistemul statal al Rusiei tot spaţiul de est şi sud-est al fostei Republici Sovietice Ucraina. Ar putea dura luni, ani sau decenii. Ar putea să fie realizat sau ar putea să rămînă doar un "ideal" pentru generaţiile viitoare de putinieni, de la Kremlin. Scenariul intermediar, descris în termeni şahistici, ar fi un fel de "pat prin repetarea mutărilor", asigurînd Rusiei controlul asupra zonelor deja ocupate şi consolidate de prezenţa militară masivă. Nimeni, în zona exterioară de putere şi influenţă a Rusiei, nu o să recunoască vreodată "achiziţiile" teritoriale respective, dar nici nu va putea cineva să refacă starea de lucruri anterioară mişcărilor din aceste zile şi din lunile care vor urma. În sfîrşit, scenariul care deschide toate posibilităţile, dintre care uriaşa majoritate sunt pur şi simplu ruinătoare pentru securitatea individuală şi colectivă, este cel al unui conflict militar. Nu, nimeni din Occident, nici Statele Unite, nici altcineva nu se va angaja într-o confruntare militară cu Rusia pe teritoriul Ucrainei! Singura posibilitate este aceea ca puterea de la Kiev, cea de azi, de mîine sau de oricînd, undeva în orizontul istoric, să încerce dislocarea forţelor militare ale Rusiei pe calea unei confruntări armate. O asemenea decizie, însă, ar da apă la moară Moscovei şi propagandei sale care pune pe seama ucrainienilor kievieni anti-ruşi întrega criză şi ar putea "justifica" la o adică un asalt susţinut, direct, asupra bazelor politice ale regimului. Ar putea fi un asalt militar. Cel mai puţin probabil. Ar putea fi "hibrid". Cel mai probabil. Miza Kievului, în aceast tip de joc ar fi însă imensă, echivalentă cu supravieţuirea. Nu doar a regimului, ci a entităţii statale numită Ucraina.