În afară de inundaţiile şi gripa aviară, doar raportul de monitorizare a mai creat oarecare suspans în politica românească. De o jumătate de an este o linişte suspectă. Omnibusul CURS din mai, dat publicităţii la sfârşitul săptămâ-nii, arată că din noiembrie alianţa DA s-a plafonat la 42% din intenţia de vot, iar PSD a scăzut doar câteva procente ajungând la 23%. În afară de PNG care pare să fi profitat de efectul cumulat al succeselor Stelei şi promovarea agresivă a lui Gigi Becali în media auio-vizuală, ajungând la 5%, variaţiile sunt minime. Faţă de perioada asemănătoare a anului 1998 sau 2002, pentru a face comparaţii cu ultimele două cicluri legislative, situaţia prezintă unele particularităţi. În iunie 2002 încrederea în Ion Iliescu era la 37%, în 1998 Emil Constantinescu se afla cam în aceeaşi zonă cu 38%, pentru ca într-o perioadă comparabilă părerea bună despre Traian Băsescu să atingă o cotă de 68%. Chiar dacă încrederea şi părerea bună nu indică acelaşi lucru, poziţia lui Băsescu apare ca predominantă la nivelul percepţiei publice. Acest fapt nu este compensat de o reaşezare în consecinţă a relaţiilor instituţionale, ceea ce poate conduce la intensificarea crizei politice.
Datele sociologice ce pot fi consultate indică o situaţie asemănătoare în martie 1995, când Ion Iliescu cu 64% încredere se distanţa de restul politicienilor, aflându-se la 17 procente de următorul în ierarhia încrederii, Emil Constantinescu. Astăzi, Mircea Geoană, în raport cu care 50% dintre respondenţi au o părere bună, pare să se afle într-o aceeaşi situaţie. O astfel de comparaţie ar fi chiar încurajatoare, căci un an şi jumătate mai târziu Emil Constantinescu îl învingea pe Ion Iliescu în alegeri. Dar PSD nu se află pe trendul ascendent pe care se afla CDR în 1995. Diferenţa dintre potenţialul lui Geoană şi situaţia partidului se permanentizează şi induce tensiuni suplimentare în tabăra, şi aşa agitată, a social-democraţilor.
Un indicator cu relevanţă politică, dar care reflectă percepţia stării generale, priveşte percepţia satisfacţiei personale. Întrebarea standard privind comparaţia cu situaţia personală de anul trecut relevă potenţialul de protest al populaţiei. În sondajul CURS din mai 2006 43% dintre respondenţi cred că la acest capitol nu au apărut schimbări, nici în bine, nici în rău, pe când în 2002 cei care răspundeau astfel erau 40%, iar în 1998, 30%. În schimb optimiştii (cei ce percepeau o îmbunătăţire) erau în 1998 6%, în 2002 10%, iar în 2006 sunt 20%. Când în 1998 PDSR îşi începea redresarea ce avea să îl aducă la guvernare în 2000 viaţa economică era în suferinţă, starea socială se agravase, iar politica era zguduită de scandalul Ţigareta 2. În acel context problemele legate de corupţia guvernării Văcăroiu au fost relativizate. În 2006 economia şi societatea s-au autonomizat, iar în spaţiul politic nu este loc de mari transformări.
Declaraţiile preşedintelui Băsescu privind corupţia, ca şi atitudinea sa ofensivă în raport cu instituţiile statului au contat în percepţia PD. Acest partid este singurul care apare ca fiind activ în combaterea corupţiei, 42% dintre respondenţii sondajului CURS considerând că PD este preocupat în mare măsură de lupta împotriva corupţiei, faţă de 41% ce nu cred acest lucru. Dacă la PSD raportul este 17% la 63% în favoarea celor ce cred că partidul nu este preocupat decât în mică măsură de problema luptei împotriva corupţiei, la PNL distanţa dintre cele două se micşorează, 32% la 51%, ca şi la PRM, dealtfel, 33% la 43%, pentru ca PC şi UDMR să fie cam în aceeaşi zonă, primul cu 13% la 57%, al doilea cu 11% la 57%. Ca şi pe plan instituţional, şi în relaţiile dinte partide se anunţă furtuna: PD, perceput diferit faţă de restul partidelor par-lamentare, nu poate fructifica politic cota sa de încredere şi va fi tentat să profite de acest avantaj.
Ca mai toate sondajele din ultimul timp şi Omnibusul CURS indică o stranie stabilitate. Diferenţele în limita marjei de eroare nu sunt spectaculoase. Dar tensiunile acumulate în spaţiul instituţional şi politic sunt prea mari pentru a permite conservarea sistemului. Să fie liniştea aparentă dinaintea furtunii?