"Campania anticorupţie nu trebuie să acopere incompetenţa unor funcţionari"

Reporter: Domnule preşedinte, aş dori să discutăm asupra impactului pe care două evenimente care au reţinut atenţia opiniei publice în ultima perioadă le-au avut asupra mediului de afaceri, respectiv escaladarea luptei împotriva corupţiei şi finalizarea noului Cod Fiscal.

Mai întâi, apreciaţi că se înregistrează un progres real în domeniul combaterii corupţiei?

Mihai Bogza: Cel puţin în ce priveşte numărul de cazuri mediatizate şi nivelul funcţiilor trecute sau prezente ale persoanelor implicate, acest progres pare evident. Este o evoluţie pe care o salutăm. Corupţia a constituit un flagel pentru economia românească în perioada de după 1990 şi este bine că măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, se fac paşi importanţi pentru combaterea ei.

Reporter: De ce vorbiţi despre ceasul al doisprezecelea?

Mihai Bogza: Corupţia nu numai că a sustras resurse importante care ar fi permis accelerarea dezvoltării ţării noastre, dar a şi condus la segmentarea economiei. Pe de o parte, avem o zonă privată care se comportă în conformitate cu regulile economiei de piaţă, pe de altă parte, avem o zonă conectată la contractele publice preferenţiale, unde se practică preţuri mult mai ridicate, fără legătură cu piaţă, iar rentele se împart între actori din sfera economicului şi a factorilor politici. Costurile generate de această din urmă zonă pentru buget s-au regăsit fie în impozite sporite asupra populaţiei şi actorilor economici oneşti, fie într-o cantitate şi calitate în scădere a serviciilor publice - sănătate, învăţământ, infrastructură şi aşa mai departe.

Mai mult, marea corupţie a generat şi corupţia mică - dacă un funcţionar vede că şeful său este implicat în afaceri ilegale, tentaţia este mare să procedeze la fel. Practica şpăgilor nu a apărut întâmplător... În timp, acest sistem de mică şi mare corupţie tindea să se generalizeze şi să se cronicizeze, aşa că escaladarea masivă a luptei împotriva sa era probabil, ultima şansă pentru a repune economia pe un făgaş normal.

Să sperăm că încă nu e prea târziu...

Reporter: Consideraţi, aşadar că amploarea fenomenului de corupţie este mai mare în România decât în alte ţări?

Mihai Bogza: Mi-e greu să fac comparaţii. Ştiu că pretutindeni există corupţie, dar cred că, în această etapă a dezvoltării sale, România îşi permite mai puţin decât alte ţări să piardă resurse în acest mod. Pe de altă parte, am văzut în media exprimate opinii că dacă un orăşel totuşi mic, cum e Slatina, poate genera şpăgi de dimensiunea celor recent mediatizate, înseamnă că amploarea furturilor pe ansamblul ţării trebuie să fie uriaşă. Precizez că am folosit acest exemplu doar pentru că e pe buzele multora, altfel consider că prezumţia de nevinovăţie se acordă tuturor, inclusiv în cazul menţionat, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti.

Reporter: Şi credeţi că semnalul pe care recentele condamnări şi arestări îl dau este suficient de puternic pentru a stopa fenomenul?

Mihai Bogza: Dacă mă uit doar la faptul că în Bucureşti continuă să se schimbe borduri la un an după ce au fost puse, aş fi mai degrabă pesimist... Probabil că efortul de combatere a corupţiei trebuie să fie unul constant şi pe termen lung pentru a vedea rezultate durabile. Şi cred că, după mulţi ani în care rezultatele luptei împotriva corupţiei au fost mai degrabă modeste - vă mai amintiţi anii aceia când aveam corupţie fără corupţi?, - timpul necesar pentru modificarea percepţiei că în această ţară se poate fura fără teama de pedeapsă va fi destul de îndelungat. Oricum, noi, Consiliul Investitorilor Străini, salutăm şi susţinem continuarea şi chiar intensificarea luptei contra corupţiei, ca un element esenţial pentru intrarea economiei româneşti într-o zonă de normalitate.

Reporter: Se aud voci care susţin că lupta împotriva corupţiei blochează activitatea economică, în sensul că funcţionarii sunt timoraţi şi evită să îşi mai asume responsabilitatea deciziilor...

Mihai Bogza: Eu cred, dimpotrivă, că pentru funcţionarii oneşti dispariţia şefilor care desfăşurau activităţi ilegale ar trebui să creeze o linişte mai mare - ei nu mai riscă să fie implicaţi fără voia lor în decizii bazate pe interesele acestora, şi nu pe interesele instituţiei. Aşa că din afirmaţia de mai sus aş trage mai degrabă concluzia că lupta împotriva corupţiei trebuie intensificată în continuare, şi nu redusă. Iar campania anticorupţie nu trebuie utilizată ca un pretext pentru a acoperi incompetenţa unor funcţionari - dacă le e teamă să-şi asume responsabilităţile din fişa postului, să plece. Spun asta cu scuzele de rigoare pentru funcţionarii - destui - care îşi fac datoria. Acestea fiind spuse, mai mulţi dintre membrii FIC se plâng în ultima perioada de o anumită paralizie birocratică, teamă de asumare a deciziilor din partea aparatului public şi au anunţat că au în vedere inclusiv declanşarea de acţiuni în justiţie împotriva persoanelor care îi prejudiciază pentru că nu îşi fac treaba. Până la urmă, s-ar putea că unii funcţionari să constate că există şi un preţ pentru pasivitate şi că a nu-ţi îndeplini îndatoririle pentru care eşti plătit incumbă riscuri.

Reporter: Coaliţia pentru dezvoltarea României, din care FIC face parte, a subliniat în ultimii doi ani îmbunătăţirea calităţii dialogului cu autorităţile. Ce simţiţi atunci când îi vedeţi pe unii parteneri de dialog de până ieri cu cătuşe la mâini?

Mihai Bogza: Partenerii de dialog nu ni-i alegem noi, ci sunt aleşi în mod democratic de poporul român. Noi dialogăm cu bună credinţă cu toţi interlocutorii noştri şi presupunem că obiectivul este unul comun, respectiv îmbunătăţirea calităţii mediului de afaceri, care ar urmă să genereze creştere economică şi locuri de muncă.

Reporter: Trecem la Codul Fiscal?

Mihai Bogza: Doar un ultim cuvânt despre lupta împotriva corupţiei. În general, în legătură cu aceasta, opinia publică remarcă instituţii - DNA, SRI, instanţe de judecată şi aşa mai departe. E bine să nu uităm că în spatele acestora se află activitatea unor oameni, care nu numai că dovedesc profesionalism, dar îşi asumă şi riscuri personale atunci când abordează cazurile care implică persoane cu susţinere politică sau financiară puternică. În fond, instituţiile respective existau şi până acum, doar că până de curând rezultatele activităţii lor erau mult mai slabe. Aşa că aş dori să îi omagiez pe acei oameni care sunt dispuşi să îşi facă onest datoria, fără a ţine seama de riscuri. Din experienţa proprie într-un alt domeniu foarte sensibil la acea vreme, supravegherea bancară, vă asigur că nu e uşor...

Reporter: Sunt de acord, cu atât mai mult cu cât şi noi, jurnaliştii, ne asumăm de multe ori riscuri personale mari pentru a dezvălui cazuri de corupţie, evaziune şi alte ilegalităţi...

Trecând, deci, la Codul Fiscal: ce părere aveţi despre reducerile propuse de impozite şi taxe?

Mihai Bogza: România are şi în prezent un nivel agregat al impozitării afacerilor superior mediei Uniunii Europene, fără a pune însă la dispoziţia contribuabililor servicii publice de o calitate la nivelul acestei medii. Aşa că nu putem decât să salutăm reducerile de impozite preconizate. Cu o singură condiţie...

Reporter: Ştim, aţi mai spus-o: să fie sustenabile. Ce înseamnă acest lucru?

Mihai Bogza: Adică să nu pună în pericol echilibrele macroeconomice, să asigure respectarea angajamentelor României privind ţintele bugetare şi să permită menţinerea sau îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice.

Reporter: La ce vă referiţi când vorbiţi de echilibrele macroeconomice?

Mihai Bogza: În primul rând la deficitul bugetar, dar am în vedere şi deficitele cvasi-fiscale. De exemplu, nu ne-am dori să crească arieratele instituţiilor publice, inclusiv locale. La fel, nu trebuie accentuată problema deficitului sistemului de pensii.

Reporter: Legat de respectarea angajamentelor privind ţintele bugetare, s-a spus că acestea sunt excesive pentru o ţară aflată în stadiul de dezvoltare al României.

Mihai Bogza: Chiar dacă ar fi aşa, dar eu nu cred că este cazul, odată ce ni le-am asumat, trebuie să le respectăm. Aşa cum România se bazează pe promisiunea colectivă a aliaţilor din cadrul NATO în ceea ce priveşte securitatea sa, ca să dau un exemplu, aşa trebuie să se poată baza şi alţii pe angajamentele noastre. Nu ne permitem luxul să facem promisiuni de care apoi să arătăm că nu ne pasă.

Reporter: Iar în ceea ce priveşte calitatea serviciilor publice?

Mihai Bogza: Cred că infrastructura reprezintă exemplul cel mai des citat în media, mai ales sub aspectul ritmului construcţiei de autostrăzi şi al calităţii infrastructurii feroviare. Alte exemple se referă la calitatea învăţământului, asistenţei medicale de stat şi mai sunt multe. Pe fond, România are nevoie ca, în perioada următoare, să nu mai sacrifice investiţiile publice ca o soluţie de echilibrare bugetară, pentru că în acest fel îşi sacrifică propriul viitor.

Reporter: Şi cine evaluează dacă reducerile de impozite sunt sustenabile? De exemplu, FMI aprecia zilele trecute că relaxarea fiscală pe partea de venituri ar fi prematură. Consiliul Fiscal a emis o opinie negativă privind reducerile de impozite. Nu mai vorbim că opoziţia a susţinut că măsurile propuse sunt populiste.

Mihai Bogza: Analiza problemelor bugetare nu are doar o componentă politică, ci şi una foarte tehnică. Experţii Ministerului Finanţelor trebuie să stea la masă cu cei ai FMI, ai Comisiei Europene şi ai Consiliului Fiscal şi să reconcilieze diferenţele.

Reporter: Iar dacă nu reuşesc?

Mihai Bogza: Ar trebui să reuşească!

Reporter: Vă mulţumesc!