Când ne scoate America din criză?

Orice ştire bună, în contextul actual fiind vorba de o încetinire a căderii, este propovăduită de autorităţi ca un semnal divin al redresării economice. Cum poate fi altceva de­cât un miracol faptul că o nouă creştere a numărului de şomeri din Sta­tele Unite conduce la scăderea ratei şomajului? Totul nu este, bineînţeles, decât un artificiu statistic, deoarece numărul celor contabilizaţi în forţa de muncă s-a redus cu aproape o jumătate de milion.

Apoi a venit creşterea peste aşteptări a productivităţii muncii, realizată doar prin reducerea cheltuielilor de personal. Această evoluţie ne spune multe despre modul în care privesc firmele de peste Ocean perspectivele relansării economice.

Bloomberg scria în urmă cu câteva zile că firmele acumulează cash la cel mai ridicat ritm din ultima decadă, fiind îngrijorate de o nouă restricţionare a accesului la resurse financiare pe piaţă. Tot Bloomberg scrie că rata defaultului la nivel global a ajuns la 10,7%, cea mai ridicată din ultimii 18 ani, conform datelor de la Moody"s.

Modul în care firmele încearcă să se poziţioneze pe propriile pieţe, aflate încă într-un proces acut de contracţie, arată menţinerea crizei creditării, atât la nivelul companiilor cât şi la nivelul consumatorilor.

Piaţa titlurilor comerciale din SUA, cea mai ieftină sursă de finanţare pentru companii până la declanşarea crizei, îşi continuă implozia (vezi grafic G1). Această piaţă, care permite realizarea unor împrumuturi cu maturitate de până la nouă luni, a scăzut cu 28% din aprilie până la mijlocul lunii iulie, conform datelor publicate de Federal Reserve.

De la un vârf aflat peste 2,2 trilioa­ne de dolari, piaţa a coborât sub 1,1 trilioane, obligând companiile să emită obligaţiuni pe termene mult mai mari şi costuri pe măsură pentru a rambursa titlurile comerciale.

Mai trebuie să reamintim efectele asupra redresării economice? Căderea ar fi fost mult mai puternică dacă Fed-ul nu ar fi intervenit şi aici. În prezent, banca centrală americană deţine circa 10% din piaţa titlurilor comerciale, după ce a lansat o facilitate directă de finanţare în octombrie 2008 (n.a. Commercial Paper Funding Facility).

O altă minge, mult mai grea, pe care trebuie să o ţină în aer Federal Reserve este şi piaţa obligaţiunilor guvernamentale americane. Confruntată cu un colaps al cererii pentru obligaţiunile de 5 ani, în urmă cu două săptămâni, banca centrală americană i-a "convins" pe dealerii primari să dea dovadă de mai mult curaj la licitaţia pentru obligaţiunile cu maturitate la 7 ani. Miracolul s-a produs, iar Fed-ul a cumpărat, după mai puţin de o săptămână, aproape 50% din emisiune cu "bani" proaspăt tipăriţi. Se pare că iluzia cererii mari pentru obligaţiunile guvernamentale americane trebuie menţinută cu orice preţ.

Mai este nevoie şi de alte date pentru a demonta ipoteza revenirii către normalitate a pieţei creditului? Dacă da, atunci nu trebuie decât să privim şi către creditul de consum din Statele Unite. În iunie, creditul de consum a înregistrat o contracţie anuală cu 2,76%, cea mai ridicată din perioada postbelică, conform datelor ajustate pentru sezonalitate (vezi grafic G2). În ciuda optimismului oficial, datele arată că ne aflăm în plin proces de accelerare a reducerii gradului de îndatorare al populaţiei.

În condiţiile în care consumul reprezintă circa 70% din economia americană, de unde poate veni redresarea? De la un guvern aflat aproape de limita superioară a capacităţii de îndatorare?

Nu trebuie să uităm, de asemenea, că numărul falimentelor personale creşte accelerat în Statele Unite, cu o rată anuală de 34% în iulie 2009, conform datelor de la American Bankruptcy Institute, preluate de Bloomberg. Piaţa imobiliară, responsabilă pentru cea mai mare parte a falsului efect de bunăstare perceput de americani, se află încă pe o traiectorie descendentă, după cum arată şi o analiză recentă de la Citigroup, care confirmă prognozele Deutsche Bank. Raportul dintre preţul locuinţelor şi venituri continuă să fie peste media istorică, ceea ce implică un declin suplimentar al preţurilor cu încă 16 - 17%, iar numărul creditelor ipotecare a căror valoare va fi mai mare decât valoarea locuinţei poate ajunge la 35 - 45% din total, se arată în analiza de la Citi.

Şi totuşi, când va fi atins punctul minim al crizei? Atunci când se va ajunge la susţinerea consumului pe baza veniturilor reale, şi nu a ipotecării nesăbuite a viitorului.

În Europa este la fel. După ce şeful Deutsche Bank a avertizat recent asupra unei noi crize a creditării, Andreas Schmitz, preşedintele Asociaţiei Federale a Băncilor Germane, declară şi el că Germania se poate confrunta cu o nouă criză a creditării, pe fondul reducerii ratingului pentru companiile din economia reală.

Nici motorul chinez al economiei globale nu o duce mai bine. Căderea cu o rată anuală de 23% a exporturilor din iulie nu pare deloc să se "potrivească" cu creşterea economică din trimestrul al doilea. Creşterea creditării din prima jumătate a anului s-a oprit brusc în iulie. Volumul creditelor noi din iulie a fost cu peste 75% mai redus decât în luna precedentă, pe fondul unor semnale tot mai îngrijorătoare privind alimentarea speculaţiilor bursiere şi nu a economiei reale, conform unui articol Bloomberg.

Convinse că văd luminiţa de la capătul tunelului, băncile centrale încearcă acum să ne inducă aceeaşi iluzie şi să ne abată atenţia de la orgia monetară pe care o super­vizează.

Tragica experienţă istorică a jocului omenirii cu banii de hârtie ne arată că băncile centrale nu mai pot să abuzeze prea mult de cei care economisesc şi de piaţa obligaţiunilor, fără a provoca un colaps al cererii pentru aceste simboluri monetare fără valoare intrinsecă. Mai poate fi departe o criză valutară de proporţii planetare?

După ce i-am aşteptat mult şi bine pe americani să ne scape de ocupaţia sovietică, acum îi aşteptăm să ne dea semnalul redresării. Din păcate, ieşirea din criză a Americii nu reprezintă o condiţie necesară şi suficientă pentru ieşirea noastră din criză. Cât timp vor mai aştepta soluţii de la reprezentantul FMI la Bucureşti, entitate cunoscută uneori şi sub numele de guvern, speranţele românilor vor fi deşarte