Caracteristicile procesului de digitalizare în companiile din România

Care sunt cele mai mari blocaje în calea digitalizării companiilor?

Proprii lideri. În general companiile sunt atât de performante cât sunt liderii lor. Se aplică şi în cazul digitalizării. Un lider care nu decide integrarea tehnologiei în modelul de creştere al companiei, pentru că ştie el mai bine, este liderul care ţine compania pe loc. Pentru acest tip de lider, de multe ori ne-alocarea de buget şi nesusţinerea sau nepromovarea iniţiativelor sau proiectelor pilot este un exerciţiu de putere.

Un alt blocaj este inerţia angajaţilor. Obişnuiţi să gândească şi să acţioneze potrivit unor tipare aceştia arată rezistenţă la procese/fluxuri de lucru noi bazate pe tehnologie. Deşi instruirea lor este esenţială mulţi dintre ei nu şi-o prea doresc.

Un alt blocaj important este integrarea cu tehnologia existentă. Funcţionarea noilor platforme şi tehnologii cu canalele existente este considerată o întreprindere prea dificilă şi ar putea duce la daune pe termen scurt în profiturile liniilor de servicii pe măsură ce experienţa clienţilor este perturbată.

Securitatea datelor este deasemenea un blocaj. În timp ce implementarea unor tehnologii mai noi ar fi gestionabilă, respectarea standardelor de securitate şi a reglementărilor vulnerabilizează companiile la atacurile cibernetice şi le îngreunează calea către digitalizare.

Preţul proiectelor de digitalizare este şi el un factor de blocaj. Cele mai multe companii "vor ieftin". Cele mai multe aleg ce e mai ieftin ca să plătească apoi mai scump peticirea rezultatelor decizionale printr-o nouă alocare de fonduri. Asta deoarece multe dintre companiile din România nu preţuiesc expertiza unor consultanţi care să-i însoţească în proces, de la selecţia şi achiziţia de tehnologie relevantă la implementare şi măsurarea rezultatelor. Nepreţuirea şi uneori dispreţuirea expertizei ajunge să-i coste şi mai mult.

Ce factori fac diferenţa în cazul companiilor care fac din digitalizare un succes?

Claritatea viziunii care este înţeleasă şi de middle-management şi angajaţii din prima linie. Conducerea nu trebuie neapărat să înţeleagă aspectele tehnice ale tuturor iniţiativelor de transformare digitală, dar trebuie să aibă în minte scopul final şi să-şi încurajeze colegii să accepte schimbarea, stabilind o viziune pe care angajaţii o pot crede, o pot urma şi o pot realiza.

În timp ce companiile ar putea avea nevoie de cele mai noi tehnologii digitale, cum ar fi inteligenţa artificială, pentru o perspectivă aprofundată, soluţiile tehnologice sunt doar instrumente. Fără instrucţiunile de operare corecte şi oameni instruiţi, tehnologia fie creează blocaje, fie îngroapă banii.

Factorul uman este foarte important, de fapt cheia nu este atât în tehnologie cât în oameni. Pentru creşterea productivităţii unei companii, oamenii şi tehnologia sunt într-o relaţie de dependenţă reciprocă. Cheia estemixul potrivit de expertiză umană şi tehnologie care lucrează într-un model de operare coerent şi flexibil având clientul în centrul iniţiativelor.

Companiile care fac din digitalizare un succes sunt cele care au leadership luminat, viziune, mixul de expertiză şi tehnologie şi care ştiu să selecteze tehnologii care sunt din proiectare private, oferind infrastructuri construite care se conformează dinamic la schimbările legislative privind managementul datelor.

Ce tipuri de susţinere de la stat pot ajuta IMM-urile să se digitalizeze?

Printre tipurile potenţiale de susţinere de la stat pentru ca IMM-urile să se digitalizeze la nivel naţional sunt următoarele:

Realizarea unui catalog online cu furnizori de servicii de digitalizare

Realizarea unui catalog online cu incubatoarele(Digital InnovationHubs) la nivel naţional

Este oportun să se realizeze şi o bază de date disponibilă cu furnizori servicii de auditare a implementării digitalizării IMM-urilor

Realizarea unui calendar de comunicare a evenimentelor cu teme relevante pentru digitalizarea companiilor

Punerea la dispoziţie a unui Website Builder gratuit pentru construirea unui website minimal

Crearea unui cadru legislativ adaptat pentru a răspunde nevoilor actuale ale IMM-urilor din domeniile de specializare inteligentă

Care sunt principalele credinţe limitative în legătură cu digitalizarea?

Unii lideri de business, mai conservatori, cred că digitalizarea înseamnă doar social media. Adică o jucărie în mâna celor tineri care de fapt nu ştiu ce înseamnă să munceşti. Alţii cred că digitalizarea nu se referă şi la industria lor. Există uneori o suficienţă a companiilor mari care, fiind încleiate birocratic, spun că digitalizarea are succes doar în companiile mici. Alteori că digitalizarea este un artificiu de comodizare a unor soluţii informatice care oricum ar fi apărut, doar că acum procesul integrării lor în companii se numeşte digitalizare.

În tot cazul, când nu e de-a dreptul eronată această retorică este cel mult conservatoare. Susţinătorii, de multe ori decidenţi, înţeleg nevoia unei puternice viziuni unificatoare, a unei guvernanţe şi culturi corporative robuste, care să dea garanţie că managementul investiţiilor este bine făcut.

Managerii de top ai acestui tip de companii, sunt sceptici în legătură cu valoarea noilor trenduri digitale, iar preocuparea prudentă faţă de cheltuieli conduce la pierderea de oportunităţi în avantajul concurenţei. Studiile au arătat că ţinând cont de cei 2 indicatori (EBIT şi marja de profit net), profitabilitatea pentru companiile conservatoare digital este de doar 9% prin comparaţie cu 26% în cazul companiilor cu management centrat pe transformare digitală.

Ce erori mari fac/pot face managerii în legătură cu digitalizarea?

Constatăm că un fenomen caracterizat prin impact impersonal, cum este pandemia, îi obligă chiar şi pe cei mai reticenţi să accepte schimbarea. Nu mai au scuze şi nici pe cine să dea vina. Valul îi mătură dacă nu au flotabilitatea operaţională pe care le-o asigură măcar adoptarea unor soluţii digitale.

Companiile sunt formate din oameni. Aşadar, înainte de a te scufunda în oceanul tehnologiilor digitale, ca manager, e bine să te asiguri că oamenii pe care îi coordonezi, pot înota. Succesul întregii transformări depinde de implicarea angajaţilor în digitalizare şi din păcate aceasta este una dintre erorile pe care le fac managerii în legătura cu digitalizarea.

Dacă ai un rol de conducere sau măcar de coordonare, este nevoie de mai mult decât semnarea documentelor şi sprijinirea pasivă a digitalizării. Ca să aibă adeziunea oamenilor, managerii trebuie să promoveze ideea digitalizării, apoi să motiveze şi să inspire angajaţii de la toate nivelurile să se implice.

Diminuarea autonomiei proceselor interne este o altă eroare des întâlnită. În această privinţă adoptarea unui sistem CRM care înregistrează toate procesele interne, dezvoltă reţele logice şi deduce informaţii legate de clienţi, este indicată. Dacă se face corect, introducerea unui sistem CRM poate ajuta la automatizarea multor sarcini esenţiale şi de rutină.

Multe companii nu valorifică pe deplin caracteristicile tehnice şi adoptă instrumente doar pe baza recomandărilor oamenilor de vânzări ai furnizorilor acestor tipuri de soluţii.Invocarea rentabilităţii ca argument de forţă pentru adoptarea schimbării este altă eroare. Este aproape ca o forţă brută şi nu generează implicare: "Am dreptate, te înşeli. Vă ofer date despre rentabilitate pentru a vă demonstra că acesta este lucrul corect de făcut ".

Rezultatul inevitabil al acestei tactici sunt comportamentele pasiv-agresive. Majoritatea indivizilor vor simţi că au pierdut, dar în adâncul lor încă mai cred că au dreptate. Sau, mai rău, vor crede că firma lor nu ia în considerare punctul lor de vedere şi atunci apare neimplicarea.

În concluzie

Digitalizarea nu este simplă, şi nu din cauza tehnologiei, ci a oamenilor. Am identificat liderii şi absenţa digitalizării din planurile lor de dezvoltare a companiilor, ca una dintre cauze, pasivitatea managerilor sau neacceptarea schimbării din partea angajaţilor,ca alte cauze. Oamenii sunt problema şi tot oamenii sunt soluţia. Ei sunt creatori de tehnologie şi tot ei sunt cei care o pun la lucru. Cei care nu cred în potenţialul pe care îl are tehnologia pentru a-şi creşte compania suferă de "sindromul Kodak". Adică de refuzul de a accepta realitatea pe care o trăiesc. Instruirea continuă a oamenilor, crearea unei culturi a învăţării, pilotarea unor proiecte de îmbunătăţire a proceselor, contractarea de expertiză pentru adoptarea de soluţii tehnologice relevante sunt doar câteva dintre măsurile pe care orice companie le poate adopta ca să-şi dea şansa creşterii.