Care este problema cu Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială în forma actuală

În discursul de ieri guvernatorul BNR explică meritele Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială.

Dar avem o problemă majoră - conducerea comitetului. BNR are 4, ASF 1, guvernul 2. Mai este un membru fără drept de vot. Problema cu această componenţă este lipsa diversităţii de opinii şi convergenţa motivaţiilor de a ascunde informaţia de restul populaţiei - mai ales în anii electorali.

Dacă domnul guvernator crede într-un astfel de comitet, atunci trebuie să înţeleagă de ce trebuie să fie independent şi mai ales transparent. Să nu fie legat nici de BNR, nici de ASF şi nici de guvern. Da, aceste instituţii trebuie să ofere informaţii comitetului, dar nu să şi decidă asupra riscurilor care trebuiesc luate în considerare de guvern. Iar componenţa conducerii trebuie să includă profesori, oameni de afaceri, analişti independenţi etc. Până atunci, rămân sceptic că în forma actuală Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială aduce valoare adăugată în economie.

"În România, când începi să avertizezi, se spune: «Speriaţi populaţia!» Un lucru complet neadevărat. Societatea europeană şi Europa ca uniune au făcut progrese enorme în explicarea riscului financiar prin metode care prezintă publicului efecte pozitive şi negative ale unor măsuri. Noi suntem membri ai acestei societăţi şi trebuie să urmăm aceleaşi practici în privinţa asigurării riscurilor care pot să apară din evoluţii economice, din decizii guvernamentale, din iniţiative legislative. Acesta este rolul Comitetului de Supraveghere Macroprudenţială, de exemplu, să averitizeze autorităţile în privinţa riscurilor. Autorităţile pot să răspundă: «Noi nu credem în acest risc» şi atunci trebuie să dea explicaţii. Sau pot să spună: «Cred în totalitate, vă mulţumesc!» Aplică sau explică, aceasta este regula! Ce se propune acum este un lucru foarte simplu: hârtia de avertizare nu se aruncă la coş. O înregistrezi, pui în aplicare, iei măsuri de contracarare a riscurilor, iar dacă nu iei, explici. Trebuie să atragă responsabilitatea. Trebuie să învăţăm să comunicăm cu societatea fără să se spună că speriem populaţia cu avertizări legate de riscurile care pot să apară din evoluţii economice, decizii guvernamentale, iniţiative legislative. Aceste mecanisme au lipsit în 2006-2007, de exemplu, în ceea ce priveşte francul elveţian. Odată prinse într-un document de risc, nu mai putea spune nimeni, cum din păcate se întâmplă acum, că avertismentele nu au existat. În acest fel, responsabilitatea celui care nu a ţinut cont de avertizarea de risc se poate clarifica şi deconta." (Mugur Isărescu, Bucureşti, 27 octombrie 2016)