PLASAMNETE ALTERNATIVE Cărţi şi jocuri, la început de şcoală

A început şcoala, la preuniversitar, desigur. Dar de ce ne raportăm la nivelul universitar, de vreme ce tot mai puţini ajung acolo, mai ales imediat după liceu? Nivelul este atât de scăzut încât bacalaureatul este un prag tot mai înalt, mai greu de trecut. Ca în sistemul medical, salariile au crescut, dar nu am sesizat vreun salt în calitatea serviciilor. Specificul naţional, meditaţiile, au fost apreciate la nivelul cel mai înalt în stat, şi nu o dată, ci de două ori, şi nu oricum, ci cu procente ameţitoare. Altfel, ca nicăieri în lume, meditaţiile înlocuiesc şcoala în care se bagă fonduri serioase de la stat, dar şi de la părinţi. Că nu se prea vede, acesta este un alt specific românesc. La noi, şcoala este ca unele retrocedări din Ardeal, adică plătite de trei ori: de la buget, de la fondul clasei şi direct din buzunarul cetăţeanului, prin meditaţii.

Pandemia ne-a obligat să trecem direct de la chiul, elevi şi profesori, la lecţiile online. Luni bune nu s-a făcut nimic, în prima parte a lui 2020 nici nu ştiau ce şi cum se face, nici nu aveau mijloace şi mai ales se aşteptau să se termine cât mai repede. Alergam virusul pe străzi cu tancul şi îl descântam cu imnul, iar examenele naţionale se apropiau. Cel mai repede, profesorii au învăţat să ţină meditaţiile online, mult mai târziu au adus în acest mediu şi sarcinile de serviciu.

Dar nu despre pandemie şi învăţământul românesc zic să vorbim, ci despre cărţi, scrieri, scriituri, scriitori, documente, pe hârtie de scris sau pe hârtie fotografică. Mai ales că se împlinesc 30 de ani de când a fost stabilit recordul pentru această secţiune, prin vânzarea Codului Leicester cu 30 de milioane de dolari, considerându-se că suma s-a cam dublat, sub acţiunea deprecierii inflaţioniste.

Cartea, cu coperţi de piele, este, de fapt, un manuscris de vreo 36 de file de 29 pe 22 cm, adică formatul A4, cel uzual, de astăzi, aşa-numita coală de cerere. De fapt, sunt 18 coli de hârtie, cam format A3, îndoite la mijloc, cum vedem la cărţile de azi. Fiind scrise pe ambele feţe, cele 18 foi mari de hârtie devin 72 de pagini ca de carte. Chiar cu desene şi schiţe.

Leicester este contele care a cumpărat documentul manuscris, în 1717, an în care se înfiinţa, la Londra, prima Grand Lodge din lume. Autorul scrisului şi înscrisurilor din Cod este nimeni altul decât Leonardo da Vinci, legenda adevărată a Renaşterii, supra-omul creaţiei, cu performanţe în domenii artistice şi invenţii incredibile în domenii tehnice. Practic, nimic nu a rămas în afara iscodirii sale temeinice. Documentul a fost moştenit de la Da Vinci de elevul lui preferat, Francesco Melzi. Mai târziu a ajuns la sculptorul Guglielmo della Porta, din Milano, iar pictorul Giuseppe Ghezzi l-a cumpărat în 1690. El este cel care îl vinde lui Thomas Coke, conte de Leicester. Stă două secole în familia nobiliară engleză, care îl vinde, în 1980, americanului Armand Hammer, colecţionar vestit, care îi dă numele lui de unealtă. Sub aceste nume revine în licitaţie, în 1994, după decesul americanului, şi îl cumpără Bill Gates, cu preţul record. El îi întoarce vechiul nume, al conţilor, ştergându-l pe Hammer, demodat după căderea comunismului.

În Codul Leicester, devenit, acum 30 de ani, cel mai scump manuscris din lume, Da Vinci scrie şi desenează despre fosile, apă, astre. Sunt lucruri cunoscute astăzi, învăţate în clasele mici. Mă rog, predate sau măcar în programa şcolară! El explică de ce fosilele vieţuitoarelor din mări şi oceane pot fi găsite în vârful munţilor, spune clar că formele de relief înalte au fost foarte joase, cu milioane de ani în urmă. Teoria plăcilor tectonice a apărut sute de ani mai târziu. Scrie cum este cu curgerea apei, cu obstacole şi eroziune, demne de luat în seamă, practic, în construirea podurilor. Pe Lună vede apă şi consideră că suprafaţa super-acvatică a acesteia reflectă lumina Soarelui.

Mai este un detaliu uluitor în povestea manuscrisului lui Da Vinci, cel mai scump din lume. Ei, bine, el este scris în oglindă! De mână, dar de la dreapta la stânga. Literele nu sunt în formatul clasic, ci întoarse spre stânga. Nu este deloc uşor, dar Da Vinci avea exerciţiu. Au fost emise mai multe explicaţii: era stângaci şi evita astfel să îi întineze cerneala, sau îşi ascundea, astfel, descoperirile de ochi indiscreţi. Să nu uităm nici faptul că lucrarea de artă cea mai scumpă din lume, adjudecată cu 450 de milioane de dolari, în 2017, acum cu preţ corectat cu zeci de milioane, este o pictură de Leonardo da Vinci, "Salvator Mundi".

Codul Leicester rămâne pe primul loc al vânzărilor de carte sau manuscris datorită ajustării preţului de achiziţie cu o generoasă rată a inflaţiei. Altfel, în 2021 a avut loc o vânzare cu un preţ de Hammer, pardon, de ciocan de licitaţie, de 43,2 milioane de dolari. Tot la New York, la Sotheby's, a apărut şi s-a vândut un exemplar din tiparul princeps al Constituţiei SUA. Mai sunt doar 13 astfel de exemplare şi doar două în mâini private, unul fiind cel vândut cu preţul record.

Aceste exemplar princeps al Constituţiei SUA a fost vândut în 1988 cu 165 de mii de dolari, unui colecţionar care avea bani din imobiliare. Acum a fost cumpărat de managerul unui cunoscut fond de investiţii, în timp ce contralicitatorul este un DAO, organizaţie autonomă descentralizată, care funcţionează pe bază de blockchian. Documentul tipărit în urmă cu aproape două secole şi jumătate va ajunge la Muzeul Crystal Bridges de Artă Americană din Bentonville, în Arkansas, de unde era şi Bill Clinton. Acest muzeu a fost înfiinţat în 2011, de moştenitoarea lanţului Walmart.

Dacă nu ar fi corecţia adusă preţului, Codul Leicester ar veni cam al şaselea în clasament. După Constituţia americană ar veni un set de două scrisori chinezeşti de acum vreo 700-750 de ani, scrise de Zhao Mengfu prietenului său, Guo Tianxi. Ar fi fost vândute cu 38 de milioane de dolari, în noiembrie 2019, cu puţin înainte ca virusul COVID-19 să apară în viaţa noastră. Licitaţia a avut loc în China, la o casă de acolo, deci niciun pic de încredere privind corectitudinea informaţiei. Altfel, un desen de Zhao Mengfu s-a dat, la Dorotheum, în Viena, tot în 2019, cu 8.320 de euro, în creştere uriaşă de la pornirea de numai 700 de euro.

Nici în următoarele plasări în aceste clasamente nu putem avea niciun pic de încredere.

Ar mai fi vânzările de pe piaţa românească de profil, în special de la casa Historic, dar aceasta îşi începe licitaţiile de carte, manuscris, documente, fotografii, în octombrie, după ce vin şi studenţii la şcoală, cu buzunarele doldora şi chef nebun de lectură.

Hei, îmi suflă cineva, lasă gluma, ştiu tineri cu bani proprii care colecţionează carte veche, la care se şi pricep. Zâmbind fericit la acest gând, mă ia somnul, ca să nu văd zorii mijind.