Cât de puternică este iluzia creării valorii din nimic pe pieţele artificiale?

Speranţa revenirii la normalitate cu ajutorul vaccinurilor anti-Covid şi valul de lichiditate fără precedent dezlănţuit de băncile centrale a lărgit şi adâncit prăpastia dintre pieţele financiare şi economia reală.

Luna care tocmai s-a încheiat a fost "cea mai bună pentru bursele de valori din cel puţin ultimii 30 de ani", după cum scrie Handelsblatt.

Bloomberg a subliniat că indicele MSCI All Countries World a înregistrat o creştere record în noiembrie 2020, de peste 12%, şi a încheiat luna foarte aproape de noua valoare maximă, de 623,8 puncte, atinsă în ultima zi de tranzacţionare a săptămânii trecute (vezi graficul 1).

Cel mai cunoscut indice american, Dow Jones Industrial Average, a crescut cu 11,8%, după cum arată cotaţiile de la Investing.com. Pentru a găsi o lună mai bună pentru DJIA trebuie să ne întoarcem în ianuarie 1987, când avansul a fost de 13,8%.

Indicele Fear & Greed (Frică şi Lăcomie) de la CNN a încheiat luna noiembrie la 88 de puncte, adică în intervalul lăcomiei extreme, după ce a fost la 35 de puncte în urmă cu o lună, adică în teritoriul fricii (n.a. indicele variază între 0 şi 100, unde 100 este lăcomia extremă).

În alte vremuri, valoarea echivalentă lăcomiei extreme arăta că este iminentă o corecţie majoră a indicilor bursieri. Acum analiştii consideră că nivelul indicelui Fear & Greed nu mai reprezintă un avertisment pentru iminenţa corecţiei, ci reflectă doar injecţiile masive de lichiditate ale băncilor centrale.

Morgan Stanley estimează că bilanţul cumulat al băncilor centrale din aşa-numitul grup G-4 (Federal Reserve, BCE, Banca Japoniei şi Banca Angliei) va încheia anul curent cu o valoare de circa 25 de trilioane de dolari, în creştere de la 16,9 trilioane în 2019. Prognoza pentru 2022 arată un bilanţ cumulat de 29,3 trilioane de dolari, conform raportului preluat de Zerohedge.

În aceste condiţii, dar mai ales pe fondul creşterii fără precedent a masei monetare din SUA, analistul Sven Henrich se întreabă dacă nu cumva "urşii" au capitulat în faţa acestui val de lichiditate fără precedent, care a făcut irelevante condiţiile economice fundamentale.

Datele de la Federal Reserve arată că Masa monetară MZM (Money Zero Maturity) a crescut în primele 11 luni ale anului curent cu 4,65 trilioane de dolari, după o creştere de 1,24 trilioane în anul precedent, şi a ajuns la 21,65 trilioane de dolari (vezi graficul 2).

Aceasta înseamnă că aproape 22% din toată masa monetară a Statelor Unite a "apărut" în 2020 şi este foarte probabil să se ajungă până la 25% după contabilizarea ultimei luni a anului.

Conform definiţiei de la Federal Reserve, masa monetară MZM este formata din masa monetară M2 plus fondurile de piaţă monetară minus depozitele la termen.

Creşteri record au fost şi în Europa, unde indicele Stoxx Europe 600 a înregistrat cea mai mare creştere lunară din istoria sa, de 13,7% (vezi graficul 3).

Iar toate aceste creşteri s-au realizat pe fondul unei tendinţe agresive de scădere a volatilităţii, atât în Europa cât şi în Statele Unite.

Indicele volatilităţii din Europa, EURO STOXX 50 Volatility (VSTOXX), a ajuns la valori comparabile cu cele observate înainte de declanşarea pandemiei (vezi graficul 4).

Dar asta nu este tot. În clasamentul global al celor mai bune performanţe ale indicilor naţionali pe primele locuri s-au situat bursele din Grecia, Spania şi Italia, care au înregistrat creşteri lunare de peste 25%, adică cele mai bune performanţe bursiere s-au înregistrat în economii avansate cvasi-falimentare.

Reputatul economist Mohamed El-Erian, consilier principal la Allianz, subliniază, pe contul său de Twitter, că avansul burselor are loc pe fondul încrederii investitorilor că "băncile centrale nu au altă opţiune decât să tipărească şi mai mult", cu toate că astfel este "alimentată divergenţa faţă de economia reală şi sunt susţinute pieţele artificiale".

"Acum s-a generalizat încrederea că poate apărea valoare din nimic, fără se existe o fundaţie economică, ci doar încrederea că Fed-ul va continua să umfle o bulă speculativă fără precedent istoric", mai scrie analistul Sven Henrich, care a subliniat că indicele condiţiilor financiare de la Goldman Sachs a ajuns săptămâna trecută la un nou minim istoric, adică ne aflăm în faţa celor mai relaxate condiţii financiare din istorie.

Pe contul său de Twitter, Henrich prezintă deseori un indicator al divergenţei dintre piaţa bursieră şi economia reală, determinat ca raport între valoarea indicelui Wilshire 5000 Total Market şi Produsul Intern Brut al Statelor Unite.

Cele mai recente date arată că acest raport a urcat până la 179,9%, adică reflectă "cea mai largă divergenţă înregistrată vreodată între piaţă şi economia reală".

La nivel global, capitalizarea bursieră se apropie de pragul de 100 de trilioane de dolari, după un avans de peste 2 trilioane de dolari în ultima săptămâna, respectiv 112% din PIB-ul global, conform datelor de la Bloomberg.

Optimismul de pe pieţe a fost alimentat şi de perspectiva ocupării postului de Secretar al Trezoreriei americane de Janet Yellen, fostul preşedinte al Federal Reserve.

Analistul David Rosenberg, de la Rosenberg Research & Associates, ne aminteşte că ultima oară când un fost preşedinte al Fed-ului a preluat portofoliul finanţelor a fost la sfârşitul anilor "70, o perioadă marcată de o inflaţie galopantă.

Rosenberg mai avertizează că este posibilă şi revenirea la o situaţie asemănătoare primei jumătăţi a secolului trecut, când "politica monetară şi fiscală erau "amestecate' în mod oficial". Poate că astfel se va renunţa explicit la iluzia numită "independenţa băncii centrale".

"Am văzut la Bloomberg că până la 20% dintre companiile listate sunt din categoria zombi, iar acţiunile lor au crescut cu 16%", a mai avertizat economistul canadian cu privire la adevărata natură a performanţei bursiere din noiembrie, pe care o numeşte "raliu junk".

Dar se pare că nimic din toate acestea nu contează, nici măcar faptul că aşteptările referitoare la redresarea economiei reale sunt complet nerealiste, mai ales pe fondul numeroaselor restricţii pe care autorităţile doresc să le permanentizeze.

Mai există şi voci care avertizează că riscurile unor corecţii majore ale indicilor bursieri sunt extrem de mari, însă acestea sunt foarte puţine şi foarte timide.

Nici nu este de mirare. Chiar şi creşterile exponenţiale se pot accelera, în ciuda unor performanţe economice dezastruoase, aşa cum a arătat Bursa din Zimbabwe în 2007. Este suficient să "diluezi" substanţial unitatea de măsură.

În cartea "Fooled by Randomness", Nassim Nicholas Taleb descrie un mecanism pe care îl numeşte "Rigla lui Wittgenstein": dacă nu ai totală încredere în dimensiunea riglei, atunci când o foloseşti pentru a măsura o masă, ai putea foarte bine să spui că foloseşti masa pentru a măsura rigla.

Bursele internaţionale au intrat de mai mult timp în acest "teritoriu", însă dinamica extraordinară a indicilor bursieri din ultima lună, care "ignoră" complet dinamica economiei reale, pare să deschidă calea către o lume în care aceşti indicatori nu mai înseamnă nimic.

Sau am ajuns deja acolo?