Ce au învăţat elitele politice din victoria lui Donald Trump?

Proteste violente ale tinerilor "liberali" furioşi şi petiţii pentru declanşarea procesului de secesiune în California şi Oregon au fost primele reacţii ale "stângii" din marile oraşe ale Statele Unite după victoria lui Donald Trump. "Progresismul" manifestanţilor nu a mai fost de ajuns pentru a opri ieşirea la suprafaţă a urii şi intoleranţei.

Dar cine sunt cei care s-au ridicat deja împotriva "tiranului" Trump? "Aceiaşi idioţi care au participat la mişcarea Occupy Wall Street au ieşit acum în stradă deoarece candidatul finanţat de Wall Street nu a câştigat", a remarcat jurnalistul independent Paul Joseph Watson.

În mediul academic s-au atins chiar noi culmi ale absurdului, prin reacţiile incredibile ale celor care, cel puţin teoretic, ar trebui să fie conducătorii de mâine.

Cotidianul New York Post a inventariat măsurile adoptate la nivelul unor renumite universităţi pentru "liniştirea" studenţilor şi profesorilor. "University of Michigan a oferit studenţilor săi traumatizaţi cărţi de colorat şi plastilină", scrie NYP, în timp ce University of Kansas a pus la dispoziţie câini pentru terapie, iar Cornell University a ţinut "sesiuni" de plâns în comun. Un număr mare de profesori au anulat cursurile sau examenele, din proprie iniţiativă sau ca urmare a cererilor din partea studenţilor, pe fondul stresului insuportabil.

În mod ironic, reacţiile susţinătorilor radicali ai candidatului democrat vin după ce s-au declarat îngroziţi de ceea ce a spus Trump în timpul campaniei referitor la acceptarea rezultatelor votului.

Acum nu mai sunt îngrozitoare apelurile deschise pentru asasinarea preşedintelui ales, iar "progresiştii" şi-au dezvăluit adevărata faţă ascunsă sub masca "liberalismului".

Din păcate, înţelesul noţiunii de "liberal" a cunoscut o asemenea pervertire în ultimele decade, mai ales în Statele Unite, astfel încât a ajuns să însemne exact opusul înţelesului său original. În Cambridge Dictionary, "liberal" înseamnă a respecta şi permite manifestarea diferitelor concepţii, credinţe sau comportamente. Peste Ocean, "liberal" este acela care crede că "guvernul trebuie să fie activ în susţinerea schimbărilor politice şi sociale", după cum arată definiţia din Webster Dictionary.

Urmărirea acestor schimbări s-a făcut deseori prin subminarea sau, în cel mai bun caz, ignorarea Constituţiei elaborate de Părinţii Fondatori ai Americii pentru Republica de peste Ocean.

Colegiul Electoral a fost creat tocmai pentru că "Părinţilor Fondatori le-a fost teamă de democraţia directă", după cum se arată pe site-ul FactCheck.org. Oare nu a fost justificată această teamă?

Şi totuşi, ce i-a mânat în luptă pe zecile de milioane de americani care l-au votat pe Trump? De ce nu au ieşit la vot în masă urmaşii sclavilor, astfel încât să apere "minunata" societate creată de Obama?

Un fost bancher a încercat să explice fenomenul printr-un articol preluat de Zerohedge, articol scris în urma unor vizite în mediul rural din Ohio şi Texas.

Un fermier în vârstă din Texas i-a explicat că "nu este vorba de alb contra negru, bogat contra sărac, feminism contra patriarhie sau de imigrant ilegal contra cetăţean, ci este vorba despre cei care nu produc nimic, dar care se simt îndreptăţiţi să beneficieze de roadele muncii altora, contra celor care produc".

"Oamenii lipsiţi de apărare ai Americii, cei care trebuie să suporte consecinţele politicilor guvernamentale, s-au ridicat împotriva celor protejaţi, care elaborează şi apără acele politici, dar cărora nu le pasă de cei neprotejaţi", scrie şi Peggy Noonan în Wall Street Journal.

Pe baza ultimelor date, din 2014, de la Departamentul Comerţului, un articol recent din Wall Street Journal arată că ponderea firmelor nou înfiinţate în SUA în total firme a scăzut până la un minim istoric de 8%, în condiţiile unei tendinţe de scădere aproape neîntrerupte din 1977, când ponderea a fost de peste 16%.

Cum poate fi explicat declinul numărului antreprenorilor dintr-o economie considerată odată cea mai dinamică din lume, mai ales că în intervalul respectiv s-a înregistrat nu doar o creştere semnificativă a populaţiei, ci şi a diversităţii acesteia?

Să fie de vină cadrul de reglementare şi numeroasele "ziduri" ridicate în calea antreprenorilor, care au contribuit la coborârea SUA în clasamentul libertăţii economice?

"Este posibil ca supra-reglementarea să menţină productivitatea la un nivel scăzut", a declarat recent inclusiv preşedintele Federal Reserve Bank of Richmond, Jeffrey Lacker, în opinia căruia "povara reglementărilor asupra PIB-ului este imposibil de cuantificat".

Nimic din această deteriorare accentuată a condiţiilor economice şi sociale de peste Ocean nu a ridicat semne de întrebare la nivelul elitelor.

"Elitele au auzit plângerile rebelilor, dar, în loc să recunoască faptul că multe au fost întemeiate, au preferat să le respingă în totalitate şi să-i caracterizeze pe critici drept proşti sau mai rău", scrie Clive Crook într-un editorial Bloomberg cu titlul "Răzbunarea deplorabililor". "Nu surzenia a fost defectul elitelor, ci prostia", este concluzia editorialistului Bloomberg.

Aceleaşi elite îşi exprimă acum speranţa că Donald Trump va respecta separarea puterilor în stat şi principiile democratice şi au ajuns chiar să "redescopere" Constituţia americană, după ce au atacat legea fundamentală, mai ales în ultimele decade, prin interpretări "progresiste" şi numeroase propuneri pentru limitarea libertăţilor din Carta Drepturilor (Bill of Rights).

Cele mai înalte culmi ale disonanţei cognitive generate de alegerea lui Trump se înregistrează, însă, pe continentul nostru, pe fondul panicii liderilor europeni. Aceştia arată că sunt mânaţi de prejudecăţi lipsite de orice justificare, mai ales când cetăţenilor europeni li se cere să "evolueze", să îmbrăţişeze noul spirit al globalizării sau pe imigranţii invitaţi pe continent de lideri absolut iresponsabili.

Cel puţin teoretic, aceştia fac parte dintr-o elită politică şi intelectuală care dispune de intelectul şi instrumentele necesare unei evaluări realiste a situaţiei. Tot ceea ce s-a întâmplat de la declanşarea crizei financiare globale, atât în SUA cât şi în Europa, precum şi reacţia cetăţenilor ar fi trebuit să reprezinte semnale puternice de alarmă.

Şi atunci, când nemulţumirea socială a atins cele mai înalte cote din perioada postbelică, de ce a fost necesară lansarea numeroaselor jigniri la adresa lui Donald Trump şi manifestarea deschisă a unei atitudini dispreţuitoare? Chiar nimeni nu s-a gândit la "răsplata" care poate să vină?

Acum liderii Franţei şi Germaniei fac apel la respectarea "valorilor comune", iar revista germană Der Spiegel scrie că "la Berlin şi Bruxelles se manifestă îngrijorare cu privire la sfârşitul normalităţii în Europa".

Care normalitate? Aceea a unor lideri tot mai autoritari şi dispreţuitori faţă de cetăţenii pe care îi reprezintă?

Din fericire mai există şi voci ale raţiunii în Europa. Într-un interviu acordat revistei Focus, Edmund Stoiber, fostul premier al Bavariei, a declarat că "Trump poate fi mai bun pentru Europa decât Clinton", iar "această schimbare reprezintă şi o mare oportunitate".

"America ne arată ce se întâmplă când distanţa dintre establishment şi omul simplu devine aşa de mare încât cineva poate exploata conflictul pentru câştigul personal", a mai avertizat Stoiber.

Reacţia oficialilor din Germania a fost criticată dur şi de Alexander Gauland, vicepreşedintele partidului Allianz fur Deutschland (AfD). "Fac un apel către toţi politicienii din Germania, indiferent de partid, pentru moderaţie şi prudenţă. Este extrem de stânjenitoare reacţia isterică a echipei guvernamentale", a declarat Gauland.

Mesajul trimis de cancelarul Germaniei lui Donald Trump l-a determinat pe Andras Simonyi, profesor la Johns Hopkins University din Washington şi fost ambasador al Ungariei în SUA, să declare că "a fost scris de un birocrat stupid care încă nu înţelege ce s-a întâmplat", după cum arată site-ul EUobserver.

Din clasamentul aroganţei prosteşti nu putea lipsi Jean-Claude Juncker. Preşedintele Comisiei Europene, a declarat că "trebuie să-l învăţăm pe preşedintele ales ce este Europa şi cum funcţionează".

Oare Juncker minte şi acum, având în vedere că situaţia pare să fie mai serioasă ca niciodată? Iar dacă nu, cine ar trebui să-l înveţe pe Trump ce este Europa, când tocmai promotorii idealurilor Uniunii Europene au uitat ce înseamnă Europa?

Disperarea lor se vede şi în ameninţarea lansată la adresa Marii Britanii, care "va fi pedepsită dacă va căuta să încheie un acord comercial cu preşedintele ales al SUA", conform unui articol din cotidianul The Times.

Cu alte cuvinte, elitele politice de pe cele două ţărmuri ale Atlanticului arată că nu au învăţat nimic din victoria lui Trump şi căută să găsească vinovaţii peste tot, mai puţin în propriile rânduri, întărind astfel argumentul profesorului Nassim Nicholas Taleb, care le descrie prin apelativul "intelectuali dar idioţi".

Într-un interviu pentru CNBC, autorul cărţilor "Antifragil" şi "Lebăda neagră", a declarat că "preşedintele Trump nu va fi cataclismul pe care îl cred mulţi", în condiţiile în care "demonizarea sa din mass-media poate ajuta la succesul administraţiei sale", deoarece "este de ajuns ca Trump să fie doar jumătate din monstrul pe care l-au portretizat".

Încă din acest an, odată cu referendumul din Italia, încep examenele electorale pentru elitele politice din marile puteri economice ale Uniunii Europene şi este greu de crezut că vor "mima" suficient de convingător învăţarea lecţiei oferite de Donald Trump.

Oare spectrul cărui coşmar va fi prezentat cetăţenilor, pentru a-i convinge să aleagă cum trebuie?

P.S. Ultimele date preliminare referitoare la rezultatul alegerilor din SUA, după finalizarea numărării voturilor din Michigan, arată că Donald Trump va primi 306 voturi ale electorilor, iar Hillary Clinton 232. Donald Trump conduce şi în clasamentul votului popular, cu 62.972.226 voturi, faţă de 62.277.750 voturi în cazul candidatului democrat.