Ce este inflaţia şi cum ne putem proteja veniturile împotriva ei

Inflaţia reprezintă creşterea în timp a preţurilor. Cu cât cresc mai mult preţurile, cu atât poţi cumpăra mai puţin cu banii pe care îi ai. În acest fel, inflaţia creşte costul de trai şi scade în timp nivelul de trai.

• Ce este rata inflaţiei

Rata inflaţiei reprezintă procentul cu care preţurile au crescut sau scăzut într-un interval anume de timp. De obicei, acest indice este calculat de la o lună la alta sau de la un an la altul şi îţi spune cât de repede şi de mult au crescut preţurile în perioada respectivă de

timp. Spre exemplu, dacă rata inflaţiei este 3% în acest an, atunci coşul obişnuit de cumpărături te va costa cu 3% mai mult decât în anul anterior.

Mai exact, dacă în anul precedent puteai achiziţiona cu 10 lei o unitate de combustibil, în anul curent eşti nevoit să plăteşti 10,3 lei pentru aceeaşi cantitate.

• Cauzele inflaţiei

• Tipărirea de prea mulţi bani de către guvern

• Inflaţia prin cerere - atunci când cererea depăşeşte oferta de bunuri şi servicii, cumpărătotii îşi doresc atât de mult să cumpere încât sunt pregătiţi să plătească preţuri mai mari.

• Inflaţia prin costuri - se înregistrează când oferta este restricţionată, dar cererea nu (s-a întâmplat în SUA după uraganul Catrina, care a afectat staţiile de aprovizionare cu carburanţi, cererea pentru carburanţi nu s-a schimbat, dar oferta limitată a ridicat preţurile).

Majoritatea băncilor centrale globale au politici monetare adecvate pentru a menţine inflaţia locală în limite acceptabile. Obiectivul comun al băncilor centrale din ţările dezvoltate este să menţină rata inflaţie între 2% şi 3%.

Obiectivul Băncii Centrale Europene este să menţină inflaţia la un nivel cu puţin sub 2%, în timp ce Federal Reserve din SUA are ca obiectiv menţinerea inflaţiei la un nivel de 2%.

• Cum se calculează inflaţia

Inflaţia se calculează în moduri diferite, în funcţie de tipurile de bunuri şi servicii în cauză şi este opusă deflaţiei, care arată o scădere generalizată a preţurilor bunurilor şi serviciilor. Deflaţia înseamnă că inflaţia este sub zero.

Cel mai popular indicator pentru a calcula inflaţia este indicele preţurilor de consum (IPC), dar există şi alţi indicatori pentru măsurarea dinamicii preţurilor, cum este indicele preţurilor de producţie. Alţi indicatori sunt utilizaţi mult mai rar, astfel că îi vom examina mai detaliat pe aceştia doi.

• Indicele Preţurilor de Consum (IPC)

Indicele preţurilor de consum măsoară variaţia procentuală a unei cantităţi de bunuri şi servicii pe care gospodăriile le folosesc adesea. Acest indicator economic este utilizat pentru calcularea inflaţiei în majoritatea ţărilor.

Adesea puteţi întâlni termenul "inflaţie de bază" (core inflation), care se referă la o cantitate de bunuri şi servicii, cu excepţia produselor alimentare şi energetice.

Inflaţia în România, ca în alte ţări, este calculată pe baza indicelui preţurilor de consum pentru bunuri şi servicii, care "măsoară ponderea relativă totală a preţurilor bunurilor şi serviciilor utilizate de populaţie pentru consum personal".

• Indicele Preţurilor de Producţie

Indicele preţurilor de producţie (IPP) măsoară variaţia preţului mediu în preţurile de vânzare primite de producătorii locali pentru producţia lor în timp. Acest indicator măsoară variaţia preţului din punctul de vedere al vânzătorului, nu al cumpărătorului, ca în cazul IPC.

Cu acest indicator al inflaţiei, este posibil ca majorarea preţului unui component, cum este petrolul, să anuleze scăderea preţurilor altora, cum sunt grâul şi porumbul. În general, fiecare indice reprezintă media ponderată a inflaţiei pentru anumite componente.

În România, Institutul Naţional de Statistică calculează datele trimestriale şi anuale privind indicele preţurilor de producţie din agricultură. În alte ţări precum SUA, Germania, Franţa etc., acest indicator este calculat lunar.

• Cum se calculează inflaţia în zona euro

În zona euro, inflaţia este măsurată după indicele IAPC - indice armonizat al preţurilor de consum.

Termenul "armonizat" se referă la faptul că toate statele membre ale Uniunii Europene aplică aceeaşi metodologie în determinarea inflaţiei. În felul acesta, se va oferi posibilitatea comparării reale a ratei inflaţiei pe care o au diverse ţări.

Banca Centrală Europeană are ca obiectiv determinarea tuturor statelor din UE să menţină stabilitatea preţurilor. În traducere, să aibă o rată a inflaţiei IAPC anuală inferioară nivelului de 2%.

• Cum se determină indicele IAPC

În fiecare lună, BCE, prin institutul de statistică Eurostat, colectează în jur de 1,8 milioane de preţuri din peste 200.000 magazine, în 1.600 localităţi din Uniunea Europeană.

Ca o medie, fiecare ţară colectează preţurile a aproximativ 700 de produse şi servicii. Pentru fiecare produs sunt colectate mai multe preţuri. Spre exemplu, pentru un anumit tip de cafea se va calcula preţul atât când marfa în cauză este vândută en-gros, en-detail sau pe diverse site-uri de pe internet.

Fiecare produs are atribuită o anumită pondere, în funcţie de sumele medii cheltuite într-o gospodărie pentru produsul respectiv.

Spre exemplu, cafelei (împreună cu cacao şi ceai) îi este atribuită o pondere de 0,4 %, iar benzinei - de 4,6 %.

Toate datele sunt apoi centralizate şi va rezulta care este valoarea totală a IAPC-ului.

• Tipuri de Inflaţie

• Inflaţia Lentă

Inflaţia lentă se produce atunci când preţurile cresc cu 3% sau mai puţin pe an. Conform Rezervei Federale a SUA, inflaţia lentă se produce atunci când preţurile cresc cu 2% sau mai puţin. O astfel de inflaţie este favorabilă creşterii economice.

Acest tip de inflaţie îi determină pe consumatori să se aştepte să crească în continuare preţurile. Acest lucru stimulează cererea. Consumatorii cumpără acum pentru a evita preţurile mai mari în viitor. Acesta este motivul pentru care Fed ţinteşte o inflaţie anuală de 2%.

• Inflaţia Moderată

Acest tip de inflaţie este deja puternic şi dăunător economiei. În general se caracterizează printr-o creştere a preţurilor între 3% şi 10% anual. Creşterea inflaţiei afectează economia rapid. Oamenii încep să cumpere mai mult decât au nevoie doar ca să evite preţurile mai mari.

Cererea este atât de mare încât furnizorii nu pot răspunde. Ceea ce este mai rău în inflaţia moderată este că dinamica salarială nu poate susţine dinamica cererii. Drept urmare, bunurile şi serviciile nu mai sunt la fel de disponibile pentru majoritatea oamenilor.

• Inflaţia Galopantă

Pe măsură ce inflaţia începe să atingă şi să depăşească nivelul de 10%, începe să se creeze un haos absolut în economie. Banii încep să se devalorizeze rapid, iar veniturile întreprinderilor şi angajaţilor nu pot ţine pasul cu majorarea costurilor şi cu creşterea rapidă a preţurilor.

În astfel de momente, investitorii străini încep să evite ţara, ceea ce o poate priva de capitalul necesar. Economia începe să scadă, dar şi încrederea în liderii politici. Prin urmare, inflaţia galopantă trebuie prevenită cu orice preţ!

• Hiperinflaţia

Odată cu hiperinflaţia, nivelul preţurilor creşte deja cu peste 50% pe lună. Acest fenomen este rar. De fapt, cele mai multe exemple de hiperinflaţie au avut loc atunci când guvernele au "tipărit bani" pentru războaie.

Exemple de hiperinflaţie sunt: Germania în anii 1920, Zimbabwe în 2000 şi Venezuela în 2010. România s-a confruntat cu hiperinflaţia la începutul anilor '90.

• Stagflaţia

Stagflaţia are loc atunci când creşterea economică stagnează, dar preţurile cresc. Acest lucru este contradictoriu, întrucât preţurile urcă, deşi nu există o cerere suficientă pentru stimularea creşterii economice.

Totuşi, acest lucru s-a întâmplat când Statele Unite au abandonat etalonul aur, în anii '70. După ce valoarea dolarului nu a mai fost raportată la aur, acesta a scăzut. În acelaşi timp, preţul aurului a crescut brusc.

• Deflaţia

În timp ce inflaţie ridicată înseamnă să primim mai puţin pentru aceaşi bani, deflaţia presupune o scădere a preţurilor. Poate părea un lucru bun, dar în timp ce reducerile mici pentru alimente sau energie electrică afectează în mod pozitiv cheltuielile consumatorului, deflaţia poate avea efecte negative asupra creşterii stabilităţii economiei.

Impactul inflaţiei în viaţa de zi cu zi se măsoară prin IAPC (indicele armonizat al preţurilor de consum), acesta are la bază un coş mediu de bunuri şi servicii reprezentativ pentru toată populaţia. La nivel individual, creşterea preţurilor ne poate însă afecta diferit decât indică rata inflaţiei. Spre exemplu, dacă preţul benzinei creşte mai mult decât alte preţuri, persoanele care folosesc frecvent propria maşină pot resimţi o rată a inflaţiei mai mare decât cea calculată pe baza IAPC, cei care folosesc mai rar sau deloc un autoturism propriu înregistrează o rată a inflaţiei personale mai scăzută.

• Cine beneficiază de inflaţie

Deşi consumatorii nu beneficiază în mod semnificativ de inflaţie, ci dimpotrivă, investitorii pot beneficia de creşterea preţurilor de consum, deţinând titluri pe pieţele financiare. De exemplu, cei care investesc în acţiuni ale companiilor din domeniul energiei pot beneficia de creşterea preţurilor acţiunilor pe măsură ce preţurile energiei cresc.

Unele companii beneficiază de inflaţie dacă pot percepe mai mult pentru produsele pe care le vând ca urmare a creşterii cererii. De exemplu, dacă economia se află pe o pantă ascendentă, iar cererea pentru imobile este mare, dezvoltatorii pot percepe preţuri mai mari de vânzare. Prin urmare, inflaţia le poate oferi companiilor aşa numitul fenomen de "power pricing" şi poate ajuta la creşterea marjelor de profit.

Dacă marja de profit creşte, înseamnă că preţurile pe care companiile le percep pentru produsele lor cresc mai repede decât costurile de producţie. În plus, proprietarii companiilor pot limita în mod deliberat oferta pentru a permite creşterea preţurilor la un nivel mai favorabil.

Cu toate acestea, companiile pot fi, de asemenea, afectate de inflaţie, deoarece costurile de producţie cresc. Companiile sunt în pericol dacă nu reuşesc să transpună consumatorilor costuri de producţie mai mari prin majorarea preţurilor.

De exemplu, dacă concurenţa străină nu este afectată de creşterea costurilor de producţie, nu va fi necesară majorarea preţurilor. Ca urmare, companiile locale s-ar putea confrunta cu costuri de producţie mai mari sau cu riscul de a pierde clienţii în detrimentul companiilor străine.

• Cum ne protejăm de inflaţie

Deoarece puterea de cumpărare scade oricum de la an la an, oamenii folosesc economiile şi investiţiile pentru a menţine în timp valoarea banilor.

Un cont de economii cu dobândă de 1% pe an şi o inflaţie de 2% vor face valoarea banilor să scadă anual cu 1%. Dacă investeşti într-un produs financiar cu dobândă de 5%, cu aceeaşi inflaţie de 2%, valorea banilor tăi va depăşi inflaţia cu 3%, adică nu doar că menţii puterea de cumpărare, dar şi înmulţeşti banii.

Cel mai sigur mod în care te poţi proteja de inflaţie este să îţi sporeşti veniturile, o creştere anuală de 5% sau o promovare care să îţi aducă un câştig de 20% pot face inflaţia irelevantă.

• Concluzie

Se poate vorbi de inflaţie atunci când se înregistrează o creştere generalizată a preţurilor bunurilor şi serviciilor, nu doar ale unor articole specifice. În consecinţă, cu un euro se poate cumpăra mai puţin, respectiv un euro valorează mai puţin decât valora anterior.