Ce sunt titlurile de stat?

Având rolul de a finanţa datoria Statului Român, titlurile de stat, din perspectiva unui investitor persoană fizică/juridică, pot fi privite ca alternativă de economisire la depozitele bancare şi/sau fondurile de investiţii monetare.

Riscurile asociate investiţiei în titluri de stat sunt foarte scăzute, aproape egale cu zero. De asemenea, investiţia în astfel de instrumente financiare beneficiază de garanţia intrinsecă oferită de emitent (în acest caz România - prin intermediul Ministerului Finanţelor), garanţie care se răsfrânge asupra tuturor fondurilor investite în aceste instrumente.

Titlurile de stat, emise deci de Guvernul României prin Ministerul Finanţelor şi BNR, reprezintă împrumuturi ale Statului în monedă naţională şi/sau în valută de la populaţie şi persoane juridice. Cu banii respective, Statul reuşeşte să-şi desfăşoare activitatea, iar investitorul/creditorul este răsplătit cu o dobândă.

Există două mari categorii de titluri de stat:

• 1. Titlurile de stat pe termen scurt

Acestea sunt certificate de trezorerie cu discount, cu scadenţă până la 1 an (6 luni, 9 luni, 1 an). Sunt titluri de stat pe care un investitor le cumpără la un preţ mai mic decât valoare nominală urmând ca la scadenţă să încaseze valoarea nominală; diferenţa dintre cele două valori reprezintă caştigul investiţiei.

• 2. Titlurile de stat pe termen mediu sau lung

Acestea sunt obligaţiuni de stat cu o scadenţă de peste 1 an, vândute la valoarea nominală la care statul plăteşte anual o dobândă (denumită în acest caz Cupon). De regulă, plata cuponului se face anual, la aniversarea emisiunii, conform condiţiilor din prospectul de emisiune. Ca regulă generală, investiţiile în titluri de stat cu scadenţă mai îndepărtată în timp oferă un randament mai bun pentru investitor.

În cazul în care clientul este persoană juridică, aceasta va putea derula tranzacţii prin intermediul dealerilor primari (băncilor) doar după achiziţia unui Cod LEI (cod unic de identificare al persoanelor juridice). Codul LEI reprezintă un identificator unic de 20 de caractere, obligatoriu pentru o persoana juridică ce efectuează o tranzacţie financiară. Achiziţia prin intermediul băncilor presupune o investiţie minimă de 50.000 de euro.

• Cum funcţionează

Titlurile de stat oferă posibilitatea de a efectua investiţii pe termen scurt, mediu şi lung conform obiectivelor investiţionale ale fiecăruia, în lei şi în diverse valute (dolar şi/sau euro). Titlurile de stat aduc un venit fix pe toata durata investiţiei.

Titlurile de stat pot fi achiziţionate, ca exemplu, prin programul Tezaur, începând cu fiecare lună calendaristică, de la oficiile poştale şi de la unităţile de Trezorerie. Tezaur este un program de emisiuni de titluri de stat destinate exclusiv populaţiei prin care Statul se finanţează direct de la cetăţeni.

Aceste titluri de stat au următoarele caracteristici:

1. Au o maturitate cuprinsă între 1 şi 5 ani;

2. Dobânda oferită este cuprinsă între 3,5% şi 5%, în funcţie de perioadă;

3. Au o valoarea nominală de 1 RON, iar valoarea minimă a unei subscrieri este o obligaţiune, adică 1 RON.

A doua categorie de titluri de stat sunt titlurile tranzacţionate la Bursă, emise de Ministerul Finanţelor prin aşa-numitul program Fidelis. Acestea sunt puse la dispoziţie investitorilor prin intermediul brokerilor sau prin intermediul băncilor care au calitatea de dealeri primari. Aceste titluri de stat au următoarele caracteristici:

- Au o maturitate cuprinsă între 1 şi 15 ani;

- Au o valoarea nominală de 5.000 sau 10.000 RON;

- Pot fi subscrise şi titluri de stat în valută.

• Avantajele şi dezavantajele investiţiei în titluri de stat

Riscul ca un stat să intre în incapacitate de plată este foarte mic, iar prin urmare investiţia în titluri de stat este considerată drept extrem de sigură. Oricât de rea ar ajunge o situaţie financiară la nivel naţional, un stat va reuşi să găsească soluţii pentru a evita falimentul.

Riscul de credit este prin urmare mult mai frecvent întâlnit la obligaţiunile corporative din piaţă decât la obligaţiunile guvernamentale. Titlurile de stat, la fel ca la obligaţiunile corporative, primesc în general un calificativ privind riscul de nerambursare: în cazul ţărilor se numeşte rating de ţară. Cel mai bun rating este AAA, iar ţările care se bucură de acest calificativ (Germania, SUA, ca exemple) sunt considerate extrem de stabile din punct de vedere politic, economic şi social (prin urmare capabile să-şi plătească datoriile).

Obligaţiunile mai sunt expuse aşa-numitului risc al ratei dobânzii. Rata dobânzii este costul banilor, cost stabilit de către entitatea numită bancă centrală. Riscul menţionat apare atunci când, de exemplu, inflaţia creşte puternic, iar banca centrală majorează rata dobânzii pentru a stăvili ritmul inflaţiei şi al exceselor. Asta face ca obligaţiunile care vor fi emise ulterior majorării ratei dobânzii să aibă o dobândă mai mare decât cele din portofoliul tău. De asemenea, dobânda ta este erodată de inflaţia mai mare.

Un avantaj major este faptul că banii câştigaţi de pe urma titlurilor de stat nu sunt impozitaţi.

Cei mai mari cumpărători ai titlurilor de stat sunt în general băncile şi fondurile de pensii şi de investiţii. Dacă ai o pensie privată, cel mai probabil deţii deja titluri de stat prin intermediul administratorului de pensie privată obligatorie la care ai fost repartizat.

Titlurile de stat asigură în general o diversificare a portofoliului investiţional şi diminuează riscul de portofoliu, protejând împotriva volatilităţii. Aceste plasamente financiare sunt considerate plasamentele cu siguranţă maximă.

În general, plasamentele în titluri de stat sunt recomandate investitorilor cu un apetit de risc scăzut. Investitorii mai tineri sunt predispuşi să realizeze plasamente care să le majoreze capitalul, în timp ce investitorii care au strâns deja un capital semnificativ sunt interesaţi de conservarea acestuia şi prin urmare preferă titluri de datorie.

În general, la data emiterii, obligaţiunile oferă randamente superioare inflaţiei. Există şi dobânzi negative şi/sau real negative (luând în considerare inflaţia) la titluri de stat însă acestea se regăsesc în economiile în care băncile centrale au implementat mai bine de un deceniu o politică monetară ultra-relaxată.

• Riscul dobânzilor negative

În cazul titlurilor cumpărate prin intermediul Tezaur, dobânda trebuie ridicată fizic de la un sediu al Poştei sau de la Trezorerie. Asta implică un drum, documente de completat şi cel mai probabil stat la coadă.

Lichiditatea: investiţia în Tezaur îţi blochează o parte din bani pentru că nu poţi să vinzi anticipat activul deţinut decât pierzând dobânda cumulată. Dacă cumperi titluri de stat prin intermediul unui dealer primar (bănci) sau prin bursă, investiţia poate fi transformată în lichidităţi oricând datorită existenţei pieţei secundare.

Un alt dezavantaj al titlurilor de stat cu scadenţe scurte este faptul că randamentul este mai apropiat de rata inflaţiei decât randamentul titlurilor pe termen lung.

De notat că în economiile din Vest în care dobânzile-cheie au fost reduse extrem de mult (la 0,00%) şi s-au tot implementat programe de relaxare cantitativă, semnalele de piaţă sunt oarecum denaturate de către băncile centrale.

Dobânzile la bund-urile de stat germane oferă o dobândă negativă: adică creditorul va primi o sumă mai mică decât cea împrumutată pe perioada de timp pentru care este valabilă investiţia. Practic, politica băncilor centrale îi pedepseşte pe cei care economisesc şi îi premiază pe cei care îşi asumă riscuri din ce în ce mai mari în căutarea lor de randamente.